Am revăzut Turcia la aproape 20 de ani (după întâmplarea asta) și recunosc că am fost cam impresionată. Mă rog, un sfert din ea, atât cât am apucat să vizitez sau să tranzitez în cei 4000 de km parcurși în concediul ăsta. Am fost în Istanbul, în trecere prin Ankara, Cappadocia și pe litoralul mediteranean. M-a uimit viteza de dezvoltare din ultimele decenii și puterea de muncă a turcilor. De la vânzătorii de apă/pepeni/porumb, de toate vârstele, din zonele turistice, la tipul transpirat care strângea în fiecare dimineață gunoaiele de pe plajă cu mâinile goale, la bărbații care lucrau permanent la spațiile verzi de-a lungul drumurilor naționale sau curățau șanțul dintre cele două sensuri, la lucrătorii de la drumuri care modernizează zi lumină rețeaua fabuloasă de șosele a Turciei. Cred că wikipedia nu poate ține pasul cu ritmul în care își extind turcii rețeaua de drumuri, așa că mă feresc să vă dau vreo cifră. Am avut senzația că la întoarcerea spre graniță deja intraseră în reparații câteva segmente din autostrada Edirne-Istanbul, deși la dus era … perfectă.
Cred că cea mai bună impresie pe care ți-o poți face în Turcia este generată de drumuri. Fie că sunt autostrăzi, drumuri europene sau naționale, toate sunt în stare excelentă, cu cel puțin două benzi pe sens – uneori chiar patru – iar acolo unde nu sunt, se lucrează la ele. Asta ajută, fără îndoială, atât turismul cât și economia în general. Pe cât de aglomerat și stresant e traficul în Istanbul, de exemplu, pe atât de mare e plăcerea de a conduce pe restul drumurilor din țară, către orice destinație.
Dezvoltarea Turciei nu este una unitară. Erdogan, proaspăt ales președinte, după zece ani de condus țara ca premier, nu va fi probabil un al doilea Ataturk, dar asta nu l-a împiedicat să aducă Turcia pe creștere economică într-o vreme în care restul lumii s-a zbătut în criză. Istanbulul este un amestec de sărăcie lucie și opulență, ca orice societate modernă, capitalistă. Iar polarizarea asta a deschis și mai mult calea înapoi spre religie, ca și la noi, în loc să fi păstrat linia seculară impusă de Ataturk. Periferiile converg către centrul istoric, umbrind Cornul de aur al Bosforului cu parcele de zgârie nori generatoare de trafic din și spre oraș, practic la orice oră. În restul țării se construiește, păstrând proporțiile, la fel de mult. Sper să fie ceva mai atenți la normele de siguranță, în caz de cutremur, deși dacă te uiți la distanțele ridicole dintre clădiri n-aș crede că au vreo normă de urbanism măcar.
Mergând prin țară, chiar și în zonele fără potențial turistic, nu ai deloc senzația aia de părăsire și lipsă de speranță pe care o găsești în majoritatea zonelor de provincie românești, de exemplu. Cuvântul definitoriu pentru Turcia este viața. E o țară vie, o economie care duduie cu adevărat, iar asta se vede la orice pas. De la micul afacerist care-ți vinde apă, covrigi sau banane în furnicarul de mașini blocate zilnic pe autostrăzi, în preajma Istanbulului, până la turismul foarte bine organizat sau industria constructoare de mașini, electrocasnice sau vapoare.
Sigur, impresiile mele sunt strict turistice, Turcia are probleme cu drepturile omului (ale femeii în special, iar asta se vede cu ochiul liber pe străzi), libertatea presei și tot felul de concepte din astea democratice considerate fițe și pe la noi. De asta, chipurile, nu au reușit să intre în UE, deși negociază din 2005. La dezvoltarea economică, însă, și la organizare, comparativ cu noi și cu Bulgaria, aș zice că Turcia ar fi meritat cu prisosință statutul de membru al uniunii. În timp ce noi nu.
Am avut senzația asta mai acut ca niciodată la întoarcere. Poate că n-aș fi scris postarea asta, și m-aș fi limitat doar la câteva impresii turistice, dacă nu aș fi pierdut aproape cinci ore în vamă, la plecare, ca să intru în Bulgaria și să ajung acasă. Alături de alte câteva mii de turci, îmbarcați cu familii, sacoșe, cârnați, doneri și pepeni în mașinile lor cu numere de Germania, Franța, Belgia sau UK, am fost toți ținta sictirului vameșilor bulgari. A indiferenței UE, până la urmă, către care se îndreptau toți turcii ăia, la final de august. Se întorceau la muncă, la job-urile lor de jos din economiile prospere ale Europei de vest. (Ca o constatare, apropos de viitoarea componență demografică a Occidentului, nicio familie de turci nu avea mai puțin de doi copii. Media era cam de trei.)
Afluxul ăsta neobișnuit de „căpșunari” turci a fost pretextul pentru bătaia aia de joc de la granița cu UE. Unde erau și mai puține ghișee decât la aia turcească, și o lene bulgărească de vară.
Coada începuse la câțiva kilometri de Edirne, pe două rânduri: unul pentru turisme, altul pentru TIR-uri. Am stat peste o oră doar ca să ajungem la unul din cele 8-9 ghișee deschise de turci, pentru ieșirea din țară. Ei nu ne controlau decât pașapoartele și ne dădeau drumul mai departe. La turci era practic o formalitate. În spațiul nimănui dintre cele două granițe șirurile de mașini s-au regrupat, invitate de „organizatorii bulgari” pe două rânduri, apoi patru. La intrarea în Bulgaristan (cum îi zic turcii Bulgariei) toate mașinile au fost stropite cu o zeamă incertă, pentru care niște șmecheri la primul ghișeu ne-au cerut sec 3 euro. Asta în timp ce o cucoană în uniformă vindea printre mașini vignete de minim 5 euro (pe o săptămână).
Dintr-un foc și pe doar câțiva metri, cât am parcurs stând la coadă între granița turcească și primul ghișeu bulgăresc, UE (prin statul său membru bulgar) ne-a cerut 8 euro pentru nimic. Pentru o zeamă așa zis dezinfectantă (nu se știe pentru ce), niște autostrăzi inexistente (la bulgari ca și la noi) și niște drumuri proaste. În timp ce în Turcia, în două săptămâni, plătisem pentru a circula în condiții excelente pe autostrăzile lor niște taxe care cumulate abia au ajuns la 10 euro.
Apoi am mai așteptat câteva ore ca să ne vină rândul să ne întrebe vameșul bulgar de unde venim (din Turcia, doh!) să constate că suntem români și să ne dea drumul în mult dorita UE. După mai bine de patru ore de stat în vamă am fost nevoiți să traversăm noaptea Bulgaristanul, fără autostrăzi, prin localități aproape moarte și neiluminate, cu indicatoare rutiere puse anapoda sau lipsă și să-l părăsim cu o ultimă taxă, de 2 euro, pentru trecerea podului Ruse-Giurgiu, altă calamitate rutieră demnă de UE.
A fost pentru prima dată când mi-a cam fost rușine că suntem în UE.
Despre Turcia în rest, cu bune și rele, o să vă povestesc în zilele care vin. Impresii de călătorie din Cappadocia, în special, niscai poze de prin Istanbul și alte opriri, plus un filmuleț din care o să vedeți și diferența dintre kebap-ul turcesc și ăla de la Dristor 😉
„nu înțeleg de ce o economie care duduie, ca a turcilor, aspiră la obosita Uniune Europeană” = politicieni idioți. Turcul de rând habar n-are ce înseamnă asta. De la tarifarul cu accize minime la carburanți și energie și până la lista de interdicții: becuri cu incandescență și aspiratoare puternice, pungile de plastic nebiodegradabile, castraveții nestandard, vitele fără crotal la ureche, prăjiturile daneze fără atâta scorțișoară și mititeii fără bicarbonat de sodiu.
„UE (prin statul său membru bulgar) ne-a cerut 8 euro pentru nimic” = welcome back HOME!
las că mititeii parcă ne-au scăpat
Nu, n-au scăpat. Nu se va sancționa, dar nici nu se pot exporta.
Acum cînd scriu o fac dintr-un hotel din Istambul. Am revenit aici dupa 23 de ani. O viaţă, nu? Comertul l-am gasit la fel. Vinde toata lumea orice. Istambulul e, întradevăr, o Mecca al comertului. De ce or vrea în UE, nu ştiu. Ei sunt în UE de mult! Bravo Turcia pentru dezvoltarea contnuă! Noi nu vom ajunge asa, ca ei, niciodata.
Nu, ei nu sunt în UE. În UE comerțul e hiperreglementat și găsești numai căcaturi scumpe.
Referitor la faptul ca vamesii turci lasau masinile sa treaca imediat, pe cand la cei bulgari dura totul mai mult. Din experienta mea, tot timpul vamesii din tara de plecare te lasa sa treci mai usor. Cei din tara in care intri sunt mai atenti, plus Bulgaria fiind tara de intrare in UE chiar ar trebui sa fie mai vigilenti. Imigratia ilegala e o problema majora, iar Turcia e o ruta de tranzit foarte importanta. Apropo, daca e asa de grozav in Turcia, de ce imigrantii ilegali nu se opresc acolo si insista sa ajunga in Europa?
ceva mă face să cred că în sictirul ăla cu care lucrau bulgarii n-ar fi găsit în portbagajele mașinilor nici măcar vreun gram de hașiș, darmite un imigrant ilegal.
Nu doar imigrantii ilegali, turcii insisi de ce pleaca in Germania la sfarsitul vacantei?
Pentru ca din Germania au venit la inceputul vacantei?!
Multumesc!
Chiar azi dimineata, in drum spre servici (nu s-a terminat inca vacanta, traficul este acceptabil, dar tot facem o juma de ora) discutam cu colegul despre Turcia si … trucisme. Ele era sceptic, eu spuneam ca nu apreciez prizele si prelungitoarele turcesti, de calitate proasta, insa e imposibil sa nu apreciezi dinamica turcilor, faptul ca la ei nu nuami comertul este dezvoltat, ci si PRODUCTIA (chiar daca mai au probleme cu calitatea).
Povestirea ta cu autostrazile m-a deprimat de tot, la noi stiu bine cum stau (nu merg!) lucrurile, dar la ei de ce se poate?! Ca doar nu sunt Germania, ci o tara balcanica, saraca …
Dollo, pai plimba-te prin Germania, Austria, Olanda, Cehia, etc. In Europa aia vor turcii, nu in Europa Romaniei si Bulgariei.
Turcii vor in Europa si pentru ca Europa inseamna bani la dispozitie pe timp de criza.
Daca Romania si Bulgaria nu s-au ridicat suficient dupa intrarea in EU, nu e vina Europei, ci a romanilor si bulgarilor.
frumoasa prezentare.
M-ai convins sa caut bilete de avion spre Istambul.
O parere interesanta. Ieri am discutat cu un turc: printre altele, a spus ca in traditia lor este comertul/negotul, asa ca au nevoie maxima de strazi bune pt transport. Iar proiectele rutiere din Turcia sunt facute de firme germane, si coordonate de germani (in ultimii 50-70 ani, turcii s-au inrudit f. mult cu nemtii, multumita lui Hitler care a ucis o mare parte din barbatii nemti).
O alta observatie a turcului: turismul e o consecinta a artei lor de a negocia si a isi vinde marfa. Eu i-am atras atentia ca si au multa istorie si litoral fain de vandut. El a zis ca si grecii ar avea asta, ba inca mai multa, dar nu vand la fel de bine.
si armenii erau prin traditie buni negustori in Levant …
Poate ar fi interesant de stiut ca istoria (vestigiile grecesti, romane, bizantine) despre care ii spuneai turcului cu pricina are o singura legatura cu turcii: ei au distrus-o 🙂 . Acelei „istorii” ei i-au pus capat. Asta e „meritul”….
Mishto, nu?!?
Nu am deschis discutii profunde cu turcul respectiv. L-a intrebat altul de genocidul armenian, si a spus ca asta nu e treaba lui, ci a istoricilor.
sa nu confundam UE cu bazarul. accederea la UE se face pe baza altor conditii decât „sa ai crestere economica de n %”. UE nu este in primul rând despre „duduie economia”, este despre drepturi, libertari si obligatii. cele economice sunt si ele pe acolo.
bubele in cap ale Turciei sunt legate de politisti si ziaristi arestati ca nu au facut ce le-a zis Mandea, de protestatari raniti si omorâti, de femei care mai mult nu au drept sa decida pentru ele decat au, de opozanti cu zabrele la ferestre, de presa si Internet cenzurate cu barda.
e usor sa ai crestere, sa duduie economia cand pornesti de la taraba. m-ash bucura foarte tare ca Turcia sa devina o democratie si sa aiba o economie functionala multe zeci de ani de acum inainte.
dar pâna acolo mult mai este (cateva decenii, de la 2 in sus).
ordinea fireasca a lucrurilor ar fi ca intai sa lasi oamenilor drepturi ca in UE si dupa ai observi ca iti creste si economia.
Turcia e inca mult mai aproape de modelul BRIC decat de UE. apropo, Brazilia cica nu o duce prea bine….
errata: libertari –> libertati
Sa nu uitam ca ei sunt musulmani si nu crestini. Ai trecut peste lucrurl asta atat de important foarte usor.
Fara discutie ca ritmul accelerat al dezv.Turciei este impresionant.
Da’ sa stii ca UE este mult mai mult decit drumuri bune/foarte bune. Turci stiu ei foarte bine de ce vor sa adere la UE. Nu e aici locul sa dezvoltam pe tema asta, dar e bine de stiut ca ambitia (materializata prin masuri de tot felul) UE este sa uneasca popoarele si sa depaseasca simpla uniune economica.
Avind in vedere arhitectura politica/adminstrativa a tarilor ce formeaze uniunea reglementarile stufoase sint ceva izvorit din necesitate. Din nefericire….
Si tarile si uniunile de state trec si prin perioade nefaste. E plina istoria de exemple si o sa mai avem dintr-astea.
Daca iti plac drumurile bune, peisajele minunate, orasele/satele f.pitoresti iti recomand Franta rurală (à la campagne) mai-mijloc iulie, septmbrie-octombrie….
Probabil ca unii o sa ma injure ca nu pomenesc si Austria, Germania, etc. Uite ca pomenesc :-).