card de fidelitate farmacie

Care-i treaba cu cardul de fidelitate

Cel mai important act al românului a devenit cardul de fidelitate. La farmacie. Nu buletinul, nu cardul de asigurat. Încă o mizerie pe care o tolerăm cu fatalitate mioritică, deși acolo sunt cele mai sensibile date ale noastre

industrialnicht-basel26

Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca

Și, în al doilea an de pribegie, a apărut în sfârșit și primul „you should learn german” din viața noastră. Era și timpul. În rest, despre cum știu unii să-și pună industria în valoarea și s-o împrietenească cu publicul

nexus-harari

Apocalipsa AI, după Harari

Nexus, de Yuval Harari, cartea de la clubul de luna asta, distruge mitul cum că mai multă informație te ajută să afli adevărul, și zice că dacă nu învățăm să controlăm AI-ul o să ne ia dracu

Recent News

Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP

Cuvantul recenzorului de la blocul meu

Azi am recenzat prin telefon o persoană care se afla la coadă la moaștele sfântului x. CNP-ul încă era facultativ.

Read More 42 Comments

Bunicile Toshibei, la Hollywood ;)

Casting de pisici negre la Hollywood 1961

Casting de mâțe negre la Hollywood, în 1961

Read More 6 Comments

Ziua 6: Cum au făcut turcii

Cine nu da CNP-ul...

Visul erotic al oricărui recenzor: „Strada pustie, nu circulau decât recenzorii și poliția. Au ieșit doi din casă și i-au arestat, doamnă, pe cuvântul meu!”

Read More 88 Comments

Ziua 5 bis: Scrieți „fără religie”, să nu mai dea ăștia bani la biserică

Cum luptă unii pentru credințele lor

Afacerile bisericești produc și pagube colaterale, la recensământ. Dar sunt puține șanse ca rezultatul final să arate modificări semnificative în procentul de atei, față de ultima numărătoare.

Read More 82 Comments

Ziua 5, dimineața: La TV CNP-ul nu e obligatoriu, pe teren nu se știe

Toshiba stie mai multe despre recensamant decat seful meu

Pe recenzorul meu șef nu l-a anunțat nimeni că CNP-ul nu mai e obligatoriu, nu s-a uitat la TV și nu crede că s-a schimbat ceva în lume de când și-a băgat el capul în cur.

Read More 6 Comments

Ziua 4: Și chinez, și ateu, și friguros

Cica daca Adam si Eva ar fi fost chinezi

Azi am explicat unui conclocuitor chinez cum funcționează termoficarea românească; i-am băgat mințile în cap recenzoarei care voia să mă înregistreze doar pentru că trecusem pe la mama, și apoi am bârfit copios cu niște recenzoare bătrâne și puțin ciupite de molii, ca mine 😛

Read More 22 Comments

Ziua 3: Azi am recenzat (și) o plăcintă cu dovleac

Placinta cu dovleac

… și am aflat că pe noile cărți de identitate nu mai sunt trecute numele părinților. Suntem cetățeni europeni, fără mamă, fără tată.

Read More 22 Comments

Ziua 2: Dragă, eu unde dorm? că mă întreabă recenzorul….

Ospitalitate, dar nu degeaba

Dacă vă calcă recenzorul oferiți-i, vă rog eu, un pahar cu apă. Nici nu știți ce nevoie are!

Read More 112 Comments

Ziua 1: Două lozuri. Viceversa

Decizia șefului, întărită cu pixul

În prima zi de „prerecensământ” am descoperit că aveam două serii (una pe geantă și una pe borderou) deși trebuia să am una singură. Și că șeful recenzor nici măcar nu e pila cuiva, dar are multe certitudini exprimate prin „nu cred că”, pe care le rezolvă „din pix”.

Read More 18 Comments

O mângâiere pentru ochi triști

Un bărbat sexy din Tel Aviv

În caz că vă era dor de plajă, mare, soare, uite o poză ca să vă mai ostoiască dorul 🙂

Read More 1 Comment

Oldies but goldies

Ce înseamnă să fii cioban

cioban

În pofida unei potenţe proverbiale, datorată chipurile cărnii de oaie, ciobanii nu mai au căutare la fete, iar o viaţă de celibat şi mizerie la oi nu mai e pe placul tinerilor.

Cum și-a arogat PSD un cinema de 3 milioane de euro din bani publici

poza-cinema-gloria-pro

Cinema Gloria, inaugurat și folosit doar de PSD deocamdată, nu are autorizație de securitate la incendii. ISU susține că nu poate amenda nici PSD, nici primăria, din cauza unor chichițe legislative. Totuși a amendat în același timp un cinematograf autorizat, închiriat de USR pentru un eveniment public.

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

Nu sunt dezamăgit de România, pentru că nu m-am lăsat amăgit

Camil Petrescu fiul

Camil Petrescu fiul, despre cum se vede România de peste ocean și din mijlocul Bucureștiului. De ce a plecat acum 43 de ani, de ce s-a întors azi și de ce ar mai pleca o dată, dacă ar avea iar 22 de ani. Despre salamul cu soia de New York.