clubul cartii

Tag Archives: clubul cartii

Carte & alte arte 27/11/2012

Umberto Eco, acest Julian Assange offline

Cimitirul din Praga, al lui Umberto Eco e un manual de manipulare, care pregătește terenul pentru telegramele secrete wikileaks. Nu avem motive să ne îndoim că și azi lucrurile se petrec la fel ca în secolul 19, doar că sunt ușurate de Internet.

Reguli noi la clubul de carte

Milan Kundera, un portret din 1981, Paris

Urmează Cimitirul din Praga, de Umberto Eco, cu peronul pe 17 noiembrie sau 1 decembrie 🙂 Citiți, rumegați, și pregătiți-vă să fiți în stare de câte un mic discurs de 3 minute despre carte: ce v-a plăcut sau nu, ce ați înțeles și ce nu.

Sâmbătă râdem cu Kundera

Eu propun să ne vedem din nou la Thomas Antiques, pentru că e aproape de degustătoria de vinuri. Un vin bun după o carte de Kundera ajunge la casa sufletului 😉 Ne vedem sâmbătă, 13, la orele 19.00.

Ce cărți citim toamna/iarna asta

Votați cele trei cărți pe care le citim până în decembrie. Vinul îl alegem la fața locului 🙂

In vino erotico și legile lui Murphy

Un vino erotico franțuzesc și un rose românesc

Aseară, la Beros & van Schaik, am cochetat cu gândul că mai bine fac un club de degustări de vinuri și cititori de etichete, decât să continui cu ăsta de carte, să trag de oameni să citească și să vină la întâlniri.

Saramago, la clubul de carte

Povestim despre Saramago, sâmbătă, 8 septembrie, la orele 7.00, la Le Theatre, pe terasă.

Experimentul Saramago

Citește cel puțin o carte de Saramago până la 1 septembrie și câștigi o întâlnire cu Dollo la clubul cărții 🙂

Ce citim luna asta

Pe patul de moarte, de William Faulkner. Aveți timp s-o procurați și s-o împărțiți până pe 23 sau 30 iunie.

Jurnalul Annei Frank

Adolescența e la fel în vreme de pace sau război. Soarta tragică a Annei Frank a reușit să facă dintr-un jurnal banal o capodoperă literară. Nu prin scriitură, ci prin simplitate și optimism. Anne Frank gândea la 15 ani, în 1944, mai matur decât multe din femeile de azi.

Votați aici, citiți acasă

Cărțile care se situează pe primele trei locuri, în urma votului, vor fi citite în următoarele trei luni la clubul cărții. Votați, deci, cu gândul la vară 🙂

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Oldies but goldies

Românisme 24/10/2012

Cum a salvat Vodafone caii din Deltă

Ca un violator care promite să ia fata de nevastă, ca să nu facă pușcărie, Vodafone promite să hrănească cu 20.000 de euro caii salvați de alții anul trecut. După ce le-a folosit imaginea fără să-i întrebe, ca să-și facă publicitate.

Tzepe 06/04/2016

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

50.000 de bucățele de „not so safety walk” cumpărate de la 3M au fost lipite bucată cu bucată de oamenii ADPB, pare-se la fel de prost cum a fost gândită toată lucrarea de pe Bulevardul Unirii

Portrete 22/02/2016

Mergând pe sârmă

Împrumutam bicicleta și mergeam noaptea în parc la Icoanei. Îmi era rușine altfel, pe zi, să nu râdă lumea de mine, că sunt ditamai bărbatul și cad de pe bicicletă. Că am căzut de câteva ori, dar de aia am și ales Grădina Icoanei, că are aleile de nisip și pământ, nu mă răneam prea tare când cădeam. În trei nopți am învățat.

Portrete 14/07/2015

De ce ea? (3)

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Evenimentul zilei 18/04/2010

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

Oieritul românesc supravieţuieşte cu greu, între subvenţia europeană care vine târziu, dezinteresul tineretului pentru meseria de cioban, şi supremaţia supermarketurilor care ne bagă pe gât brânză de import.

Foto 20/03/2017

Vinales, seva eco-bio a Cubei

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Dollo zice Bine

Umberto Eco, acest Julian Assange offline

Reguli noi la clubul de carte

Sâmbătă râdem cu Kundera

Ce cărți citim toamna/iarna asta

In vino erotico și legile lui Murphy

Saramago, la clubul de carte

Experimentul Saramago

Ce citim luna asta

Jurnalul Annei Frank

Votați aici, citiți acasă

Articles

Ce citim luna asta

Buton pentru like-uri în euro

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Oldies but goldies

Cum a salvat Vodafone caii din Deltă

Plasturii lui Negoiță – cât au costat și de ce s-au dezlipit

Mergând pe sârmă

De ce ea? (3)

De ce nu-i prieşte Mioriţei iarba din UE

Vinales, seva eco-bio a Cubei