Tag Archives: Cronica

Cercopitec

sieranevada

Întrebările cu care am plecat ( eu și mama) de la filmul Sieranevada, al lui Cristi Puiu

Mai mult 1 comentariu

Marți după Crăciun

afis-marti-dupa-craciun

Filmul lui Radu Muntean, difuzat azi de ProCinema – un cadou frumos, dar crud pentru acea femeie îndeobște nefericită de sărbători – amanta.

Mai mult 0 comentarii

De ce se mărită țigăncile de mici

mihaela-dragan

One gipsy show despre căsătoriile timpurii în comunitățile rome, o actriță frumoasă și patru povești de viață despre oscilația femeii între educație și tradiție.

Mai mult 19 comentarii

Poziția copilului, părerea mamei

pozitia copilului

Cronică la patru mâini, cum a văzut mama mea prestația Luminiței Gheorghiu, mama lui Barbu, din filmul „Poziția copilului”.

Mai mult 18 comentarii

Ridică-te, Gheorghe! Și dă-ți telefonul pe silent…

Maria Ploae și colegii de celulă/scenă

Cam pe la momentul testicolelor lovite cu creionul, în sala Dalles, rece și tăcută ca o celulă de Aiud, a răsunat vesel un Nokia tune din rândul doi sau trei…

Mai mult 17 comentarii

Bărbații și Lolitele din capul lor

Nic Kelman

Fete, de Nic Kelman, este negarea tuturor romanelor de dragoste cu care ați crescut și cu care vă amăgiți în așteptarea lui Mr. Big, doamnelor!

Mai mult 23 comentarii

Umberto Eco, acest Julian Assange offline

Toshiba citește

Cimitirul din Praga, al lui Umberto Eco e un manual de manipulare, care pregătește terenul pentru telegramele secrete wikileaks. Nu avem motive să ne îndoim că și azi lucrurile se petrec la fel ca în secolul 19, doar că sunt ușurate de Internet.

Mai mult 19 comentarii

Plătim pentru păcatele părinților, dar pentru ale iubiților?

Pe urmele părinților

Părinți delincvenți, incestuoși, alcoolici sau doar abuzivi, toate se sparg mai devreme sau mai târziu în capul copiilor. O poveste din Grecia emigrată în America, una din comunismul românesc și alta actuală, din Germania democrată. Cât de normal e să arunci cu piatra în copil pentru păcatele părinților? Dar într-o femeie pentru politica iubitului ei?

Mai mult 39 comentarii

Pe patul de moarte

În fața morții - sursa foto: http://tasithoughts.com

Greu de ales între cele două nevoi: nevoia de intimitate și poate egoismul omului aflat pe moarte, și nevoia familiei de a-l mai avea alături fie și numai pentru câteva secunde. Câți dintre noi am ști care e alegerea corectă? Despre obiceiul păzitul mortului și o carte grea, scrisă de William Faulkner

Mai mult 13 comentarii

Minunata lume nouă sau 1984, ce alegeți?

Huxley și Orwell, care a avut dreptate?

O lume controlată de mașini sau una guvernată de comoditate și plăceri, spre ce vi se pare că ne îndreptăm? Plus o propunere indecentă pentru membrii clubului cărții 🙂

Mai mult 28 comentarii

Oldies but goldies

Rulată Germania

marcela

Cum mi-am înscris mașina nemțească în România și am trăit să povestesc despre asta

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Parcul meu IOR

Parcul IOR

Mi-a fost alături 40 de ani, m-a crescut și relaxat. Acum e rândul meu să-l apăr de șmecheri. Dacă sunteți din sectorul 3, veniți mâine la Titan ca să ne păstrăm parcul.

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți

maini

Când mai vedeți reclame cu bătrâni râzând cu toată placa într-o lumină caldă, solară, să știți că ăia nu sunt nici români, nici la azil. Și poate nici așa bătrâni 😉