emigrare | Dollo zice Bine

Tag Archives: emigrare

În neagra străinătate 15/06/2026

Când relele lumii te ajung și-n paradis

Am cunoscut în sfârșit și eurosceptici francezi, agricultori nemulțumiți de politicile agricole europene, tineri care vor să termine școala ca să muncească „afară” și adulți nemulțumiți de tineretul din ziua de zi. Și am zis să și povestesc despre asta 🙂

Primul an de expat, realizări și perspective

A trecut mai bine de un an de când ne-am lăsat frumoasa casă de la moșie ca să trăim în chirie, la marginea Franței. Ca să nu mă mai întrebați voi, vă spun eu cum a fost. Un bilanț de 2025 și de pribegie, în neagra străinătate.

Murături franco-germane

S-au pus primele murături din viața de emigrant. Scobeam verzele de cotoare și m-a lovit revelația că în sfârșit mă transform în mama. A trebuit să plec din România ca să înțeleg diferența dintre verze, care e aia bună pentru murat și, evident, sarmale.

Voi cei de 43 de ani, vă mai amintiți de scrisoarea asta?

Ar fi interesant de aflat câți copii din generația Y, ăștia născuți în 1982, care au primit scrisoarea lui Constantinescu în 2000, când au împlinit 18 ani, or mai fi azi în țară și ce s-o fi ales de ei oare.

Camping – dar avem suferință și acasă

Cel mai recent roman al Laviniei Braniște schimbă registrul cu care ne obișnuise, de la angoasele tinerei care nu-și găsește locul în România, la deruta, dezrădăcinarea, imposibilitatea emigrantului bătrân de a-și mai găsi un loc, mai ales dacă a avut ghinionul să se nască într-o familie în care n-a moștenit altceva decât rătăcirea.

De ce au emigrat, dacă nu vor să se schimbe

„Dinți albi”, de Zadie Smith, o carte despre incapacitatea oamenilor de a-și lăsa în urmă trecutul, chiar dacă asta îi face nefericiți oriunde s-ar afla.

Cum se închiriază o casă în Franța

Greu. Asta ar fi descrierea într-un singur cuvânt. Pentru mai multe citiți acest articol deopotrivă informativ și incendiar 🙂

În care Dollo va au marché*

Când ești mai prost în limba franceză decât te simți în mod normal în limba română, și te mai duci și la piață.

Viața trece ca un glonț, chit că nu știi ce vrei de la ea

Memoriile lui Dorian Galbinski de la BBC. Povestea unui om obișnuit care a avut noroc de o viață bună, și tot ce a făcut pentru asta a fost să se lase trăit de ea.

Ce rămâne din 2023 – 10′#9

Rezumatul anului 2023 pentru mine: grădinărit, câteva cărți, câteva vacanțe, pisici și un câine. N-ar trebui să mă plâng și nici n-o fac 😉

Oldies but goldies

Reportaje 17/06/2014

Sărăcia se învață în familie și e ocrotită de stat

În Deltă oamenii se zbat ca peștii pe uscat: nu au de lucru, dar fac copii ca să trăiască din alocații. Copiii lor le vor călca pe urme. Needucați, necalificați, vor fi următoarele generații de votanți cu sacoșa.

Românisme 13/01/2013

Moarte chiaburilor din sănătate!

Care n-a plecat din țară până acum – ca să se trateze sau să profeseze într-un sistem civilizat – e invitat s-o facă de la 1 martie 2013. România nu-și permite să mai încurajeze existența unei alternative private în sănătate.

Tzepe 21/05/2014

Cum a distrus Oprescu o investiție de 14 milioane de euro, deturnând 5 milioane

Pentru o datorie de 5 milioane de euro a RATB către Metrorex, Primăria Capitalei preferă să arunce la coș o investiție de 14 milioane de euro, parte a unui proiect mai amplu, de 35 de milioane de euro, făcut din credite externe.

Evenimentul zilei 18/04/2010

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

Evenimentul zilei 18/04/2010

Doctorul cu 2000 de pacienţi şi 350 de oi

Medicul Emil Crişan a făcut medicina de drag, dar a moştenit şi dragostea de animale de la strămoşii săi, aşa că azi îşi împarte priceperea între oameni şi animale.

Românisme 23/02/2016

Je suis doamna de la litera B

Doamna care răspunde de litera B mănâncă dintr-o caserolă, lucrează la un birou care nu se vede de dosare, zilnic cu o armată de oameni nerăbdători la ușă, care nu lasă nici măcar timpul să iasă bășina celui dinaintea lor din birou, că dau năvală să-i ia locul. Nu vreau să știu ce s-ar întâmpla dacă pe doamna ar apuca-o pântecăraia.

Dollo zice Bine