emigrare

Tag Archives: emigrare

În neagra străinătate 15/06/2026

Când relele lumii te ajung și-n paradis

Am cunoscut în sfârșit și eurosceptici francezi, agricultori nemulțumiți de politicile agricole europene, tineri care vor să termine școala ca să muncească „afară” și adulți nemulțumiți de tineretul din ziua de zi. Și am zis să și povestesc despre asta 🙂

Primul an de expat, realizări și perspective

A trecut mai bine de un an de când ne-am lăsat frumoasa casă de la moșie ca să trăim în chirie, la marginea Franței. Ca să nu mă mai întrebați voi, vă spun eu cum a fost. Un bilanț de 2025 și de pribegie, în neagra străinătate.

Murături franco-germane

S-au pus primele murături din viața de emigrant. Scobeam verzele de cotoare și m-a lovit revelația că în sfârșit mă transform în mama. A trebuit să plec din România ca să înțeleg diferența dintre verze, care e aia bună pentru murat și, evident, sarmale.

Voi cei de 43 de ani, vă mai amintiți de scrisoarea asta?

Ar fi interesant de aflat câți copii din generația Y, ăștia născuți în 1982, care au primit scrisoarea lui Constantinescu în 2000, când au împlinit 18 ani, or mai fi azi în țară și ce s-o fi ales de ei oare.

Camping – dar avem suferință și acasă

Cel mai recent roman al Laviniei Braniște schimbă registrul cu care ne obișnuise, de la angoasele tinerei care nu-și găsește locul în România, la deruta, dezrădăcinarea, imposibilitatea emigrantului bătrân de a-și mai găsi un loc, mai ales dacă a avut ghinionul să se nască într-o familie în care n-a moștenit altceva decât rătăcirea.

De ce au emigrat, dacă nu vor să se schimbe

„Dinți albi”, de Zadie Smith, o carte despre incapacitatea oamenilor de a-și lăsa în urmă trecutul, chiar dacă asta îi face nefericiți oriunde s-ar afla.

Cum se închiriază o casă în Franța

Greu. Asta ar fi descrierea într-un singur cuvânt. Pentru mai multe citiți acest articol deopotrivă informativ și incendiar 🙂

În care Dollo va au marché*

Când ești mai prost în limba franceză decât te simți în mod normal în limba română, și te mai duci și la piață.

Viața trece ca un glonț, chit că nu știi ce vrei de la ea

Memoriile lui Dorian Galbinski de la BBC. Povestea unui om obișnuit care a avut noroc de o viață bună, și tot ce a făcut pentru asta a fost să se lase trăit de ea.

Ce rămâne din 2023 – 10′#9

Rezumatul anului 2023 pentru mine: grădinărit, câteva cărți, câteva vacanțe, pisici și un câine. N-ar trebui să mă plâng și nici n-o fac 😉

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Dollo zice Bine

Când relele lumii te ajung și-n paradis

Primul an de expat, realizări și perspective

Murături franco-germane

Voi cei de 43 de ani, vă mai amintiți de scrisoarea asta?

Camping – dar avem suferință și acasă

De ce au emigrat, dacă nu vor să se schimbe

Cum se închiriază o casă în Franța

În care Dollo va au marché*

Viața trece ca un glonț, chit că nu știi ce vrei de la ea

Ce rămâne din 2023 – 10′#9

Articles

Ce citim luna asta

Buton pentru like-uri în euro

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Oldies but goldies

Ce ar fi de văzut/făcut în Portugalia

Ce înseamnă să fii cioban

De ce picură în Casa Poporului

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Povești de la capătul lumii

Moartea iedului, mănânc și trăiesc