Tag Archives: presa

10 minute#6

mama82

Plângem de mila presei independente dar de fapt n-o citim, pentru că preferăm să nu știm ce ne așteaptă. Să lăsăm realitatea să ne surprindă.

Read More 8 Comments

Fără Facebook veața e pustiu. Sau nu?

baba-pisica

Cine și ce ar pierde dacă Facebook ar decide să nu mai permită distribuirea link-urilor de știri în rețea? Oricum puțini dau click pe ele ca să le și citească 😉

Read More 32 Comments

Epoca post adevăr, UE ține presa de mână și o încurajează să meargă spre lumină

eu-oficials

Jurnaliști europeni cer Comisiei Europene să-i apere de bogați, de politicieni și de ura cititorilor. UE știe că moartea presei = sfârșitul democrației, dar habar n-are ce e de făcut nici pentru salvarea uniunii, nici a presei.

Read More 22 Comments

De unde ne informăm în epoca dezinformării

informare

Câteva metode de informare alternativă și de verificare a știrilor, pentru aceia debusolați și preocupați să nu se lase manipulați de presă.

Read More 14 Comments

Spotlight – diferența dintre cunoaștere și credință

spotlight

Nu știu ce efecte ar avea filmul pe spectatori non-ziariști, dar pentru mine a fost „like watching porn” – cum au dezvăluit ziariștii de la Boston Globe cazurile de pedofilie din sânul bisericii catolice

Read More 6 Comments

Eco – cum să scrii o carte cât un ziar prost

numarul-zero

Dacă n-ați citit ultima carte a lui Umberto Eco – Numărul zero – nu e nicio pagubă. Trăiți asta de 25 de ani. Dar dacă nu veniți la ultimul club de carte de anul ăsta s-ar putea să fie o pierdere 😉

Read More 7 Comments

De ce nu au românii încredere în societatea civilă?

tomorow

Nu știu, dar vă spun care e legătura dintre nunta la sat, coliva lu’ mamaie și conferințele de presă în era lui „click aici ca să vezi ce n-ai văzut”.

Read More 36 Comments

Țara guvernată cu proteveu’

drama

În care sărăcia, lipsa de educație nu se tratează cu politici și strategii coerente de dezvoltare, ci se cârpesc de azi pe mâine cu donații generate din milă și lacrimi vărsate la ore de maximă audiență.

Read More 10 Comments

De ce e mai bine să plagiezi, decât să creezi

defending-plagiarism

Cum m-a plagiat duduia Diana Toea în Adevărul și mi-a făcut cunoscută munca, fără să mă numească, în Historia, Metropotam, RomâniaTV și alte publicații care se bazează pe preluarea articolelor altora.

Read More 35 Comments

Câinele de pază al democrației și păduchii lui acoperiți

caine

Fiecare redacție are cel puțin câte un ofițer acoperit, așa cum fiecare organ de presă are un patron cu interese politice/economice pe care le acceptăm în funcție de afinități sau disperare

Read More 6 Comments

Oldies but goldies

O zi la probațiune

alb-negru

Ce face un VIP condamnat cu suspendare, când ajunge în biroul consilierului de probațiune, unde trebuie să-și demonstreze îndreptarea: răspunde la telefon cu „dragă, sunt în oraș, la un interviu, vorbim mai târziu” 😉

Depre ziduri

pano

și oamenii care se încăpățânează să le construiască și să repete istorii de care omenirea ar trebui să se rușineze.

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Cât ne costă să „stârpim” prostituția și cât am câștiga dacă am legaliza-o

ashley

Statul a cheltuit un milion de lei și doi ani de anchete ca să descopere că prostituția se face și prin mica publicitate. Printre „proxeneți” – o femeie de serviciu care cumpăra prezervative la un salon de masaj, o studentă care-i organiza agenda unei fete, un ziar de mică publicitate…

De ce ea? (3)

tarau-victoriei

Viața de după: reabilitarea, mai grea decât pușcăria, a muncit la negru pentru că nu o angaja nimeni, victoria de la CEDO și rejudecarea procesului în țară, pierderea și regăsirea dosarului, apariția unor „victime” noi atrase de ideea de potențial câștig, facultatea de drept, doctoratul și victoria finală.

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.