Pentru că am refuzat să mă înrolez în gașca consumatorilor maimuțe, care se vând sclavi pe doi ani ca să obțină orice serviciu de rahat, de vreo două săptămâni, aproape, stau fără TV. De fapt aparatul stă bine merci tot pe etajera aia, dar nu-l mai animă nimic pe țeavă. E ca un computer fără internet, vă puteți imagina așa ceva? Exact!
Cum vă spuneam aici, Boom a fost preluat de Romtelecom, dar se pare că proștii ăia de greci nu vor să le ia și clienții, ci doar firma, pentru că pun condiția să semnezi un contract de minim doi ani cu ei, dacă vrei să primești în continuare semnal. Pe aceleași echipamente. Deci nu-ți dau nimic, dar consideră ei că schimbarea asta de stăpâni de sclavi trebuie marcată cu o prelungire obligatorie de contract pe minim doi ani. Pentru că așa vor ei, după cum mi-a zis un puști de la call center, cică „nu trebuie să scrie în nicio lege, fiecare companie își face politica ei”. Să muriți voi, mă, cu companiile voastre cu tot!
Așa că am ținut să le arăt și eu politica mea și am refuzat să prelungesc contractul. Și acum să vedeți ce trăiri intense am de când nu mă mai holbez în ecran. Mi-am amintit până și de televizorul cu lămpi al mamei, Orion, la care m-am „format”, cum ar zice unii la emisiunile alea nostalgice de genul „cu cheia de gât”&co. Cu Orionul ăla, când ți-era lumea mai dragă, când era Poldark-ul în pericol și JR-ul mai al dracu, atunci se ardea lampa PL500. Și nu se găsea, a naibii. Era de contrabandă și aia, ca și Vegeta sârbească.
Pe urmă au venit fericitele momente de după 90, când la uzină la mama s-a făcut revoluția televizoarelor color. Da, sindicatul a adus televizoare Daewoo. Negre, cu design, de nu văzuse neam de comunist înainte. Nu mai aveau carcasa aia greoaie din lemn lăcuit, ca de mobilă, ce făcea Orionul greu cât un dulap când îl muta meșterul ca să-i schimbe PL-ul. Nuu, Daewoo era ușor și elegant, de își punea mama întrebarea dacă s-o vedea totuși ceva la el. La cât de ușor e, pesemne că e gol pe dinăuntru. Dar nu era. Și-a băgat mama pielea la saramură și salariul la rate timp de vreun an. Dar a privit mineriadele color. Altă viață! Ah, și reclamele la papucii Gregorio Rizo, și la magazinele lui Pădure „Gepa, un pic mai bine pentru dumneavoastră”. Și mai era aia la computerele Felix – „v-am prins, vrăjitoarelor!”. Cea mai proastă reclamă ever.
În fine, televizorul ăla Daewoo a ținut-o pe mama până acum vreo doi ani, cred. Când i-a crăpat și lui ceva în el, dar încă se vedea, cam movuliu. A ajuns donat pe la un azil de noapte pentru boschetari. Nu știu dacă mai trăiește sau dacă nu cumva o fi luat-o pe aurolac, de dorul mamei.
Ca salariată pe picioarele mele ce sunt și eu de 23 de ani încoace, am avut primul televizor prin 95-96, parcă. A fost primul meu bun cumpărat în rate, urmat îndeaproape de o mașină de spălat Ardo, automată, pe care o mai folosesc și azi. Rate la Bancpost, făcute prin magazinul de la Bucur Obor – Amadeus. Era o rețea de Amadeuși atunci prin București, au fost preluați mai târziu de una din rețelele de azi, cred că Altex dar nu sunt sigură. Am plătit televizorul ăla Philips și apoi mașina de spălat în mai mulți ani. Nu era credit cu buletinul, cum v-ați închipui, ci cu dovezi de la serviciu, angajamente ferme, ehe…
Așadar, în toți anii ăștia am fost cumva sclava televizorului. L-am plătit în rate, l-am șters de praf, i-am dat zile de la mine, că numai cine nu e dependent de televizor nu poate să înțeleagă. Acuma, gata. Mă eliberez. Îmi vreau viața înapoi, vreau să citesc cărți. Știți, alea care miros a cerneală tipografică și dai paginile ca să afli ce se mai întâmplă.
Nu spun că e ușor. Încă sunt în sevraj. Când mă bag seara în pat întind mâna după telecomandă. Cum să nu zappezi până când adormi de plictiseală? Se poate și altfel? Zic bogdaproste că nu am fost lovită și de vreo pasiune din asta ridicolă de bătrânețe, pentru o plasmă minoră, că mă vedeați dând startul la riot-uri p-aci prin București.
Am descărcat niște filme de pe net – da, eu am ajuns să fac asta, luptătoarea lu pește pentru drepturile de autor! – și mă uit la TV fix două ore pe zi, cum era odată ordin de la Ceaușescu. Moderație, tovarăși, ca să fiți odihniți la muncă a doua zi, nu să pierdeți noaptea belind ochii la prostii. Văd un film și gata. La televiziunile de știri oricum renunțasem de câteva luni. Îmi mai rămăsese bucuria știrilor ProTV și TVR, dar pot să trăiesc și fără alea, mai ales că se dau și pe net. Dar în ultima săptămână m-am luat cu treabă și am uitat de orele 19.00 și 20.00, când începeau știrile. Până la urmă viața poate fi trăită și fără TV. Cred. 🙂
FELICITĂRI.
eu stau fara tv de mai bine de un an si e perfect. ai mei nu prea inteleg cum pot sa traiesc fara si degeaba le explic ca am internet care imi ofera tot ce vreau. si-mi plac casele in care oamenii nu aprind televizorul cand le intra musafiri pe usa.
Vrei să-mi calci pragul? 😛
eeeee…:P
Dollo, sevraj usor, probabil ca esti in cautare de o oferta mai buna! Am avut si eu ani de stat fara tv si …. nu pierzi nimic, mai ales daca ai net! E doar chestie de obisnuinta ….
Hei, Mekone, bine ai revenit! 🙂 Mă bucur să aflu vești din Grecia.
eu am renuntat la tv prima data cand era pumpkina mica, apoi am avut o revenire din cauza ca ne-am mutat la socrii si astia aveau cate un TV deschis in fiecare camera.
dar de 2 ani de cand suntem plecati, singurul lucru care a rulat pe TV, au fost desenele pumpkinei. si acum nici alea, ca acum vreo saptamana-doua, tv-ul a decis sa lesine iar noi nu ne-am obosit sa vedem ce-i cu el.
am zis bogdaproste ca s-a stricat :))
asa ca da, se poate supravietui fara tv. si inca foarte bine.
ai sa vezi cat timp liber o sa te trezesti ca ai 🙂
și pumpkina nu protestează?
nope. exista calculator pe care pot rula dvd-urile ei 🙂
Se poate. Nu mai am televizor din 2002. Nu i-am simtit niciodata lipsa… desi net am doar de 5 ani 😉
La mine a fost mai simplu…..au venit niste baieti de la RDS-RCS si cica sa-mi dea decodor HD……Le-am zis scurt :
-Nu vreau !
-Cuuum, dar e gratis !!!!
-Lasa vrajeala, ca parca vad ca trebuie sa platesc ulterior nu-stiu-ce !!!
-Nuuuu !!! E gratis si aveti 90 canale !!!
-Da ?!? Treci inauntru si monteaza-l !
…………………
Si pentru ca e o amestecatura totala in canalele alea si nu le pot ordona cum vreau eu si nici selecta doar pe alea pe care le vreau astfel ca zappingu sa fie doar intre 20-30 canale, plus burtiera aia pe care scrie ce programa urmeaza si care ma scoate din minti ca pe mine ma intereseaza ce ruleaza in acel moment , nu ce va fi……ei, bine, am renuntat sa mai deschid televizorul cam de 1 luna si 1/2 !!!
Sună complicat. Dar costă 😉 Așa, eu nu văd nimic, nu plătesc nimic
Acu niste ani buni mi s-a stricat TV-ul si nu am avut bani sa il repar decat dupa mai multe luni. In acele luni am descoperit cate lucruri interesante poti face cu timpul liber, si de atunci privitul la TV a devenit ceva ocazional, prin ocazional intelegandu-se ca nu il deschid practic deloc. E acolo, de mobila.
fara tv, fara ziare de vreo 10 ani, ci doar ce zapez pe aci si pe inca vreo cateva siteuri.. in rest seriale de pe net, d-alea de acu 10 ani.. alta viata.. nu base, nu vantu, nu ponta, nu nimica.. mi-am spalat creierul. 🙂 si e si primul post acilea.. nu stiu daca nu si ultimul, vom vedea.
heheheheeh la Amadeus Bucur-Obor am lucrat si eu . ))))))) frumoasa viata acolo pt tineretea mea .