Una dintre puținele influențe pe care tata a avut-o asupra vieții mele – după ce a contribuit la conceperea mea – a fost aceea că mi-a selectat involuntar, de la distanță, cariera. O tâmpenie făcută de el, la beție, l-a băgat la pușcărie. Mulți ani mai târziu, asta m-a împiedicat pe mine să aleg vreo două școli unde se intra pe bază de dosar. Pe vremea aia nu puteai să te înscrii de exemplu la școala de aviație dacă nu aveai „dosar curat”. Nu știu dacă aș fi devenit aviator, dar la 14-16 ani când afli că nu poți măcar să dai examen undeva pentru că un om pe care nu-l văzusei niciodată, dar îi purtai numele, făcuse o prostie, te frustrează și te nedumerește. De ce? Ce legătură are?
M-am apucat să scriu despre asta pentru că în ultima vreme mă tot învârt în jurul subiectului, al influenței nefaste a părinților asupra copiilor, în cele mai neașteptate moduri. Zilele trecute am vorbit cu cineva despre tata și mi-a povestit reacția lui la episodul ăsta cu dosarul. Era furios că mama îi reproșase că mi-a distrus viitorul. Eu nu mai știu dacă am perceput așa atunci, iar între timp mi-a ieșit complet din cap chestiunea. Probabil că oricum n-ar fi fost să fie, de vreme ce viața a demonstrat că alta era înclinația mea.
Tot zilele trecute am citit o carte foarte bună. Middlesex. Jeffrey Eugenides a luat premiul Pulitzer în 2003 pentru ea. E povestea a trei generații de greci emigrați în America între cele două războaie mondiale, și a ultimului lor descendent, un hermafrodit. Cartea e atât de bine scrisă încât aproape până la final am trăit cu senzația că Eugenides este hermafroditul care povestește prin ce a trecut din cauza păcatului bunicilor săi. Bunicul și bunica din partea tatălui fuseseră frați. S-au căsătorit ca să scape din infernul Smirnei incendiată de turci, dar și pentru că se iubeau. 50 de ani mai târziu, prin cromozomii tulburați ai urmașilor lor genetica le-a plătit niște polițe. Bunica spune la finalul cărții ceva de genul „Preoții spun că nici măcar verii primari nu au voie să se căsătorească. Verii de-al doilea e în regulă, dar trebuie să ceri întâi voie de la arhiepiscop. Am crezut că era numai ceva pentru biserică, n-am știut că pot păți ceva copiii. Eram o fată prostănacă de la sat.”
Copilul nu are nicio contribuție sau vină la păcatul părintelui. Și totuși se întâmplă adesea să plătească pentru ceva ce uneori nici nu știe că s-a întâmplat. De cele mai multe ori nici măcar părinții nu-și imaginează ce efecte vor avea faptele lor asupra copiilor. Prostia e cea mai la îndemână scuză, dar nu e singura. În popor se spune că blestemele se abat asupra copiilor. O răzbunare nedreaptă pusă pe seama unui Dumnezeu care întotdeauna știe ce face. Sau pe seama geneticii și chiar a regimului. În cazul meu a fost legea comunistă care interzicea elementelor reprobabile ale societății să acceadă în structuri considerate importante, până la a șaptea spiță. În cazul nepotului din romanul lui Eugenides erau legile firii. Deși n-ai zice, ambele categorii, legile naturii și ale oamenilor, se aplică implacabil. Nici nu ai cum să le combați, le accepți și mergi mai departe.
Ieri am citit articolul ăsta în Der Spiegel. O sportivă germană silită să se retragă de la Olimpiadă pentru că iubitul ei e neo-nazist. O dezbatere întreagă s-a stârnit în Germania pe tema asta. E normal să plătești pentru ceva ce face iubitul tău, chiar dacă tu nu împărtășești aceleași viziuni politice? E normal ca Germania să ceară să nu fie reprezentată la Londra de iubita unui neo-nazist, deși este țara vinovată de Holocaust, și tolerează chiar și acum comportamente violente aplicate de extrema dreaptă imigranților? Ce treabă au performanțele sportive cu viața personală? Cum a fost posibil așa ceva, se întreabă presa germană, de vreme ce din 2004 acreditările la olimpiade pentru sportivi și ziariști sunt trecute prin filtre ministeriale și al serviciilor secrete? (Eu mă gândeam cum o fi posibil să-i verifice serviciile? Nu știu dacă la noi îi mai controlează cineva pe sportivi – pe ziariști ar fi chiar scandalos – mai ales că de la an la an Comitetul Olimpic se plânge că nu are suficienți sportivi cu care să reprezinte țara. Dacă mai depistează vreunul prieten cu Dan Șova îl pune chiar șef de delegație ;))
Dar revenind la păcatele altora pe care le plătesc nevinovații. Cât de îndreptățit era regimul comunist să-i pedepsească pe copiii foștilor deținuți (politici sau de drept comun) să-și urmeze viața? Nu era o chestie morală, corectă nici atât, să pedepsești niște nevinovați până la urmă. Sigur, după 1989 cei care au avut de suferit din motive politice au început să se bată cu cărămida în piept pe tema asta și uneori s-a căzut în extrema cealaltă, a promovării doar pentru că tata sau bunicul a fost persecutat de comuniști. Eu n-am cum să mă laud vreodată cu ce a făcut tata, și nici azi n-am depășit sentimentul de rușine care mi-a marcat adolescența și m-a însoțit întotdeauna în dosar, ca o umbră perfidă a tatălui meu care nu a fost niciodată fizic lângă mine. Este un complex de vinovăție absurd pe care îl moștenesc toți copiii de părinți delincvenți, din cauza societății. Din cauza modului în care societatea știe să arunce cu piatra întotdeauna.
Cât de îndreptățit e acum statul german să-i pretindă unei fete să renunțe la cariera ei pentru că-i tolerează convingerile politice iubitului? Și cum se va simți ea după toată campania asta națională stârnită de viața ei personală? Vi se pare că ar fi vreo diferență între cele două situații?
Apoi, cazurile în care părinții își beau mințile, în timp ce-și bat joc de soarta copiilor. Și aici se aplică aceleași legi nescrise ale păcatelor părintești. Copiii vor suferi în cel mai „fericit” caz traume psihice toată viața. Și vor ajunge adulții care vor refuza să procreeze tocmai ca să nu repete greșelile părinților cu copiii lor. O prietenă îmi povestea despre astfel de traume psihice deunăzi. Poți să ajungi la maturitate un individ cât se poate de realizat social, dar să porți în tine amprenta copilului traumatizat de un părinte alcoolic și abuziv. Nu vei reuși niciodată să treci peste asta și e tot un soi de plată nedreaptă pentru ceva ce n-ai făcut. Poate că pe prezervative ar trebui imprimate astfel de mesaje precum pe pachetele de țigări: sexul neprotejat poate să-ți pedepsească urmașii pentru orice tâmpenie faci tu acum!
Nu am un final pentru postarea asta, nu știu ce ar trebui făcut în situații din astea. Pentru mine este o mirare că în ciuda evoluției, a atâtor exemple prin care omenirea a trecut și putea să învețe ceva din ele, societatea continuă să acționeze, când nu te aștepți, după aceleași legi nescrise ale firii. Urmașii întotdeauna vor fi pedepsiți pentru faptele părinților. Mai nou iată se întâmplă și cu iubiții la fel.
e o mare diferenta, parintii nu ii alegi, iubitul da, si e de presupus ca ai si ceva in comun cu el
daca se intampla din cauza parintilor sau a bunicilor, era nedrept, dar aici e vorba de alegerea fetei
asa ca nu poti pune egal si se demonteaza tot eseul
Așa m-am gândit și eu inițial, dar tot nu-mi dă bine ideea de a plăti pentru altul, fie el și iubitul. Apoi, câteodată nu alegi nici de cine te îndrăgostești, e mai presus de tine.
Din pacate nu e chiar asa. …Acum respectand rationamentul tau pot sa vina germanii de azi si sa spuna: Ce daca tatii si bunicii nostri au pornit 2 razboaie mondiale, nu e vina noastra, noi nu platim nimic…..
Acum un exemplu personal: sotia mea are asigurare casco (eu sunt co-asigurat pe polita): eu pot sa intru cu masina in pom in fiecare luna ca ea o sa spuna ca nu e vina ei? Care este responsabilitatea mea fata de ea si de copiii nostri? si asta oricum as fi:treaz sau beat, drogat samd….
Este o forma de responsabilitate si de responsabilizare.
Mie mi se pare scabros de-a dreptul să duci război cu copiii!!!
„Ce daca tatii si bunicii nostri au pornit 2 razboaie mondiale, nu e vina noastra, noi nu platim nimic” – da, mi se pare corect! De ce trebuie să plătească ei, copiii, pentru că părinţii lor au pornit două războaie mondiale? Mi se pare monstruos şi mîrşav dincolo de orice închipuire!
Eu ma refeream la despagubirile impuse Germaniei si de catre aliati. Si Romania a platit. A spus cineva ca nu plateste? De ce? Pentru ca ”ochi pentru ochi si dinte pentru dinte” e in Legea talionului din „Codul lui Hammurabi” si e in natura umana, cred. Ca pentru dumneata este ”monstruos şi mîrşav dincolo de orice închipuire” este opinia dumneata
@RC – Subiectul este „plătesc nevinovaţii pentru vinovaţi; plătesc copiii pentru păcatele părinţilor”. Iar eu v-am citat exact, şi vă citez din nou: „Ce daca tatii si bunicii nostri au pornit 2 razboaie mondiale, nu e vina noastra, noi nu platim nimic”. Şi da, mi se pare monstruos să pui copiii să plătească pentru greşelile părinţilor! Iar legea talionului este legea de la Hamurabi la Iisus Hristos. După venirea lui Iisus Hristos ea rămîne valabilă pentru evrei şi, probabil, pentru necreştini. Nu pentru creştini. Dar nici la evrei nu cred (nu ştiu că nu e domeniul meu de competenţă) că pentru greşelile părinţilor sînt puşi să plătească – cu vîr şi îndesat! – copiii.
Despre despăgubirile de război e altă discuţie, fără legătură cu textul lui Dolo, cred eu.
Da, si despagubirile de razboi intinse pe mai multe generatii sunt aiurea. Iti dai seama ca si copiii nemti au suferit suficient de mult in timpul razboiului? N-au ales ei in ce tara sa se nasca…
Ar trebui sa existe si la nivel macro posibilitatea de a face ca la nivel micro: a murit cineva, ti-a lasat mostenire, iti faci socotelile daca e important pentru tine sau nu, daca merita sau nu, si daca nu vrei nu accepti.
Motivul pentru care lumea arata asa cum arata este tocmai acumularea acestei triple ereditati, la nivel individual si colectiv: biologica, socio-istorica, spirituala. Iata de ce exceptiile de la regula implacabilului sunt cu atat mai impresionante.
Eu cred ca decizia guvernului german este corecta. Fata a facut o alegere, nu a fost destinul implacabil care a unit-o cu prietenul ei. Daca alegi sa fii iubita unui neonazist inseamna ca esti ok cu neonazistii… un om normal trebuie sa se disocieze de asemenea dementi. Daca nu te disociezi, inseamna ca nici tu nu esti prea normala la cap… dar e dreptul tau sa nu fii normala la cap, in calitate de om obisnuit.
Cand reprezinti o tara in lume, la Olimpiada, nu mai esti om obisnuit, capeti atribute de reprezentare a natiunii.
Cele doua alegeri: a fi iubita unui neonazist si a reprezenta Germania in lume sunt doua lucruri incompatibile. Ori, ori.
Nu știu, iubitul e liber să-și trăiască convingerile politice în Germania, nu e închis ca pedeapsă pentru asta. De ce ea e pedepsită pentru că în viața ei privată iubește un om care are niște convingeri pentru care nu pățește nimic, totuși?
sa inteleg ca daca el ar fi pedepsit, ce i se intampla ei ar deveni OK?
Nu, tot nu, eu militez pentru ca fiecare să-și ispășească vina, nu să plătească alții pentru ei.
E un rationament extrem de periculos cel pe care tocmai l-ai facut.
” un om normal trebuie sa se disocieze de asemenea dementi. Daca nu te disociezi, inseamna ca nici tu nu esti prea normala la cap”
Sper ca iti dai seama ca asa au zis toti fanaticii de la inceputul lumii incoace, da? Un om normal nu se asociaza cu negri, un om normal nu se asociaza cu necredinciosi, etc etc
Dollo, iti recomand filmul Fish Tank. http://www.imdb.com/title/tt1232776/ . Vezi trailerul.
In legătura cu cazul nemtoaicei retrasă de la Olimpiadă,, „cin’ se-aseamana, s-aduna”. Eu unul n-am prea văzut soți cu opinii politice diferite. De la olimpiada au mai fost exclusi(de către comitetul olimpic) sportivi care au făcut declarații „incorecte politic”, parca unul care a zis ceva de homoxesuali. Statele isi trimit sportivii acolo pe post de „ambasadori”. Probabil nemtii n-au vrut sa riste niște declarații jenante ale respectivei, iar respectiva oricum n-avea șanse la o medalie (probabil).
România e plină de cupluri/familii care au disensiuni serioase, zilele astea mai ales, din cauza opiniilor politice antagonice. Și totuși nu se despart, pentru că dincolo de ce crede fiecare și cum votează, ce-i ține împreună e mai important.
Eu unul nu stiu nici un caz.:) Stiu de cazuri de disensiuni politice intre copii si părinți sau intre frati dar nu prea știu de cazuri de disensiuni politice intre soți. Daca sunt, e semn rău, înseamnă ca sotii fie nu comunica bine, fie nu se potrivesc.
Motanule, daca tu nu stii, nu inseamna ca nu exista. Parintii mei voteaza diferit de nu stiu cite mandate, si sint casatoriti de peste 45 de ani…
Chiar glumeam cu ei la ultimele alegeri prezidentiale, cind mama spunea ca merge la vot ca sa anuleze votul lui tata, si am intrebat-o daca nu e mai eficient sa ramina amindoi acasa.
La fel eu si sora mea, avem opinii electorale diferite.
Cin se-aseamănă se-adună? Nu-mi mai aduc aminte cine spunea să nu judecăm oamenii după prietenii lor: Iuda avea prieteni cît se poate de ok.
😀
Confirm, si eu am intalnit cazuri nu numai de soti cu opinii politice diferite, dar si cu credinte (sau necredinte) religioase diferite, ceea ce mi se pare si mai important.
Atat timp cat parerile/credintele nu au efecte negative in viata de cuplu, se pot trece cu vederea/respecta reciproc/agree to disagree
As avea multe de comentat la asta, nu o fac ca nu am nici timp, nici putere, intrucit sint afectata direct de unele chestii scrise.
Doar asa, mi-a venit un gind random, a propos de inscrierea la scoala de aviatie: ma intrebam daca dorinta de a te inscrie acolo era cu adevarat a ta, sau era rodul unei influentari subliminale din partea mamei, care se voia cu odrasla la o scoala de elita. De multe ori imi spun ca alegerile copiilor nu sint intr-adevar ale lor, ci sint rodul manipularii de catre parintii lor ambitiosi. „Vai, ii place atit de mult sa cinte la pian/sa joace tenis/sa faca balet”. Ma indoiesc profund ca o fetita de 4-5 ani, cind e dusa la gimnastica sau balet nu e dusa cam cu sila, si de altfel de-aia urasc reclamele alea cu mamele P&G, pentru ca practic bat in cuie chestia asta ca fiind normala, mai rau, pare ca este de datoria mamei sa isi traga cu sila copilul de mina spre sala de sport/concerte, substituind talentul sau inclinatia naturala cu o ambitie nemasurata si multe, multe ore de munca (cele 10000 de ore, dupa cum spune Malcolm Gladwell).
Mai apoi, fara sa vreau sa fiu sadica, ma intreb daca mama ta, cind ti-a fost refuzat dosarul la scoala de aviatie, nu cumva s-a bucurat in mod pervers, ca avea inca un motiv de a-l detesta pe tatal tau si de a-i mai adauga niste entries la lista de pacate. Cred ca adesea copiii nu doar ca platesc pentru pacatele parintilor, dar, mai rau, copiii sint folositi ca momeala si arma de lupta in razboiul dintre parinti, si asta cred ca e partea cea mai dezgustatoare a vietii.
vorba neamtului: „hmm.. es ist kompliziert…”
in articolul in engleza scrie ca ministrul de interne Friedrich ar fi cerut o investigatie. nu scrie cand ar fi cerut-o. eu l-am vazut cu sonor la stiri pe acelasi ministru spunand ca nu e acceptabil ca viata privata a sportivlor sa fie investigata.
in prima parte a stirii, cand inca nu devenisem atent, au zis si ceva cum ca si sportiva era simpatizanta.
pe de alta parte, iubitul nazist sustinea ca si-a incheiat socotelile cu gruparea si e liber cugetator, incepand de la momentul t1. dar totusi ziaristii au gasit ca a cuvantat pe la sedinte si dupa momentul t1.
nu stiu cum e cu vinovatia, dar trebuie inteles ca Germania nu e Rusia unde exista o singura parere. multi nemti sunt nemultumiti de trecutul lor si se feresc sa aiba de-a face cu sau sa discute teme sensibile. nu stiu daca se simt vinovati dar se simt inca insemnati ca vinovati si nu le place.
da, sunt multi neonazi, dar la orice mars al lor apare un mars anti, pe strazi alaturate, cu mai multi participanti.
nu-i mai clar, dar acum aveti mai multe date 🙂
nemtii au un complex de vinovatie mai ceva ca poporul evreu :))
traind printre ei am constatat ca aproape toti sunt mai mult sau mai putin rasisti in sinea lor, insa le e rusine sa admita asa ceva. de-aia exista marsuri impotriva neo-nazismului. pentru ca nimeni nu vrea ca lucrurile sa o ia din nou razna iar ei sa fie vazuti pentru urmatoarele milenii tot ca psihopatii lumii.
Ei, acum e mare scandal ca niste nazisti au ucis vreo 8 persoane de origine turca si o poilitista, iar niste oficiali, simpatizanti nazisti, au ingropat ancheta. Acum sunt niste reactii mai dure la adresa nazistilor. In plus, in articolul citat de Dollo, scrie ca se stia ca tipa avea simpatii naziste.
ai cobit. azi am inceput depersurile sa imi cumpar si io casa. am ajuns la notariat. daca sughiti sa sti ca e de la mine
bafta.
dc il cumperi pe credit si esti la faza de antecontract, sa ceri notarului sa scrie ca daca banca (sau fondu’ nus’ care dc e prin Prima Casa) resping dosaru’ sau expertu’ zice ca nu e bun apartamentul nu e vina ta ca nu se incheie contractu’ final si tre’ sa ti se dea avansu’ inapoi.
1. dollo, zau, nu da vina numa’ pe bunici in middlesex. vinovati erau stramosii la modul cel mai general posibil. gena „problematica” exista de ambele parti din cauza casatoriilor cosangvine practicate de-a lungul generatiilor intre locuitorii aceluiasi sat. oricat de mare ar fi populatia unui anume teritoriu, daca ea nu se „improspateaza” in cele din urma se va ajuge la casatorii intre rude mai mult sau mai putin apropiate.
2. nu legi de cine te indragostesti, dar alegi cu cine sa ai o relatie. asa cred eu. in anul 4 de faculltate m-am indragostit lulea de un prof (asistent de seminar-tanar, nu babalacii de la cursuri 🙂 ). nici macar in visele mele cele mai frumoase in care el era picat in nas dupa mine si propunea o relatie nu acceptam. nu atat timp cat el era profesorul meu.
cazul sportivei nu e acelasi ca al tau. e mai complicat. chiar nu stiu ce sa spun si sunt bucuroasa ca nu-s pusa in situatia de a decide destine in felul asta.
Exact, alegi cu cine sa ai o relatie, si atat timp cat nu faci ceva ilegal/ care incalca etica profesiunii respective n-ar trebui sa fii sanctionat pentru asta. Cand a inceput cariera sportiva i s-a spus: nu poti sa te iubesti cu neonazisti? nu cred…
„Aschia nu sare departe de copac”.
„Ce naste din pisica soareci maninca”.
Zicalele astea demonstreaza clar ca prejudecatile astea au existat dintotdeauna. Si probabil vor mai exista. La scara mai mare, Germania plateste inca oalele sparte de bunicii actualei generatii. E Merkel cu ceva de vina ca taica-sau a impuscat rusi pe Don sau ca bunicu-sau a tras cu gaze toxice peste francezi la Verdun? Nu cred, dar inca se platesc polite veci de 70 sau 100 ani.
am facut odata o socoteala ca de la ultimul genocid armean (care a cam dus la exterminarea acestei populatii) pana la holocaust au trecut vreo 20-25 de ani. suficient de putin timp ca sa-ti poti aminti bine (sa zicem inceputul si sfarsitul unei tinereti). si totusi holocaustul s-a intamplat. si s-au mai intamplat de atunci in lume o gramada de alte genociduri si omenirea nu prea se invata minte. prefer ca o natie (mai multe, chiar si a mea) sa plateasca si sa dea un exemplu lumii cum e aia sa platesti pacatele parintilor decat ca omenirea sa uite aceste lucruri si le repete. nu-s evreica, nici armeanca si, din cate stiu eu, nu am printre stramosi alte natii/etnii (nu ca as fi avut vreo problema cu asta, dar n-as vrea sa ma acuze cineva de partizanat).
in care parte din biblie e aia cu „vor plati urmasii vostrii, si urmasii urmasilor vostrii pana la a saptea spita”? in vechiul sau in noul testament.
🙂
În Noul Testament.
Şi tot în Noul Testament spune: „Nu vă opuneţi celui rău.”
Nu sînteţi armeancă, nici evreică da’ e limpede că nu sînteţi nici creştină!
Doar corectă politic. Dintr-o anumită politică.
🙂
de vreme de nu cunosc un alt Dumnezeu in afara celui crestin, sunt crestina. 🙂 (sunt botezata ortodox, dar deja discutia duce in alta parte) si da, ma stradui sa fiu cat mai corecta. dar nu „politicaly corect” pentru ca si asta a luat razna si a dus la niste extreme foarte dilii si nu suport extremele din orice domeniu, in orice directie.
A fi de acord că nevinovaţii trebuie să plătească pentru păcatele celor vinovaţi nu sună deloc creştineşte.
A pedepsi un nevinovat înainte de a avea vreo vină, doar aşa, preventiv – iar nu este deloc creştineşte.
A da citate din Biblie rupîndu-le din context – aşa poate fi demonstrat orice şi susţine orice punct de vedere – iar nu este creştineşte.
Sînt extreme şi extreme. O acţiune extremă este, de exemplu, cînd o mamă îşi dă viaţa pentru copilul ei. Nici în domeniul acesta nu suporţi extremele? 🙂 Mie mi se pare o atitudine extremistă aceea de a pune nevinovaţi să plătescă pentru vinovaţi!
Mie mi se pare o acţiune extremistă aceea de a pedepsi preventiv nişte nevinovaţi ca nu cumva să devină vinovaţi!
Căci despre asta este vorba: a fi sau a nu fi de acord ca nevinovaţii să plătească pentru greşelile şi păcatele celor vinovaţi.
🙂