C itesc azi, de ziua regelui Mihai, mesajul pios-recunoscător din partea lui MRU, unul dintre tinerii în care lumea își pune speranțe p-aci, pe malul Dâmboviței. El spune că regele face parte din trecutul, prezentul și viitorul acestei țări. În parte sunt de acord cu MRU. Partea cu trecutul. Indiscutabil, oricât de cenzurată a fost istoria care ni s-a predat nouă la școală în comunism, despre monarhia din România, suntem azi în stare să apreciem progresul pe care Casa regală de Hohenzollern l-a adus în țara asta balcanică.
Dar am depășit faza aia, și chiar dacă azi nu stăm mai bine în materie de progres economic (dimpotrivă, aș zice), nu ne mai putem întoarce în secolul 19 oricât ar fi unii de nostalgici. Cred că monarhia nu mai reprezintă o soluție de administrare a unei țări democratice. Democrația nu are nimic a face cu monarhia, chiar dacă există în Europa monarhii funcționale și azi. Îmi povestea editoarea englezoaică cu care am lucrat anul trecut că viața în Marea Britanie nu e deloc atât de democratică pe cât ne place să credem, și că segregarea pe criteriul sângelui albastru în școli și în societate este încă destul de frustrantă.
Argumentul cum că regele ar fi un garant al moralității și al echilibrului între forțele politice corupte, iar nu mi se pare valabil în lumea în care trăim. Corupție există și în monarhiile constituționale la care ne raportăm, singur, ea e poleită, și mai fină decât a noastră. Apoi nicio casă regală nu e scutită de corupție, iar „unșii Domnului” sunt și ei oameni cu plăceri și păcate ca noi toți – a se vedea ultimul scandal declanșat de publicarea unor informații defăimătoare la adresa familiei regale belgiene. Faptul că lumea o duce mai bine în țările astea cu monarhii vechi nu este neapărat meritul monarhilor, ci al conjuncturii istorice. Mai ales că rolul regilor în majoritatea țărilor despre care vorbim este pur decorativ.
Citisem mai demult un articol în același sens la Beranger, cu care rezonez sută la sută. În democrație conducătorii sunt aleși pentru niște merite. Teoretic. Și uneori patru ani de mandat se dovedesc o veșnicie, când îți dai seama că ai ales greșit. O țară nu poate fi lăsată moștenire cuiva, pentru că nu e proprietatea unei familii. Un popor nu poate fi condus de „moștenitorul tronului” doar pe criteriul filiației. De ce n-am mai avea, atunci, și boieri care să stăpânească județe sau localități întregi? Să numească dregători și să dijmuiască populația? OK, avem baroni locali, dar asta e altă discuție… Democrația presupune libertăți cetățenești care sunt sau ar trebui să fie departe de ideea de trimis al lui Dumnezeu pe pământ sau de titluri nobiliare moștenite. Nu putem să vorbim despre democrație participativă, dacă ne căciulim la un stăpân care ne moștenește pe filieră maternă sau paternă.
Observ, de exemplu, că familia regală română îl tot scoate în față pe tânărul Nicolae, fiul nu știu cărei fiice a regelui. Pare o mișcare de repliere la gândul că, după moartea regelui, cuplul Duda-Margareta nu ar avea vreo șansă la tron, dat fiind că par un cuplu drăguț, civilizat, potrivit, dar steril. Prin urmare ne-a fost din nou importat un tânăr principe, de pe unde o fi copilărit prințul Nicolae, și propus spre adulare ca viitor posibil stăpân și uns al Domnului. Poate că tânărul este de toată isprava, nu avem de unde să știm, dar înscăunarea lui nu ar avea vreo legătură cu eventuale calități profesionale sau intelectuale, ci s-ar face pe baza faptului că e fiul mamei lui.
Sigur că în România sunt multe de discutat pe marginea modului în care se votează, a corupției clasei politice, a incapacității multor români de a discerne ce li se cere, ce se așteaptă de la ei sau ce ar trebui ei să ceară de la un lider. Câteodată da, te gândești că la gradul de incultură și prostie care domină parte din populația României probabil că ar fi mai necesar un stăpân de sclavi, decât un lider democratic. Dar istoria ne spune că am depășit etapele alea. Așa cum ne place să credem că am depășit epoca în care înălțam temple zeilor și purtam cruciade întru impunerea unei anumite credințe. Chiar dacă noi în România încă trăim partea cu templele. Și încă mai facem defilări de ziua armatei în care ne etalăm forța militară, într-un veac în care, cum bine spunea amicul Cristian Ștefănescu, războiul a fost deja pierdut la seiful băncii, iar bătăliile de zi cu zi se pierd pe redutele unui stat ineficient.
Concluzionând, eu aș zice să șansa României de progres nu mai stă într-un rege, ci într-un lider carismatic și capabil să facă mulțimea să-l asculte, să-l aleagă și să-l urmeze. Dar să-l și critice, controleze și să-l schimbe atunci când nu mai corespunde nevoilor țării. Pentru că nimeni nu trebuie să fie mai presus de lege, iar când legea e strâmbă ea trebuie schimbată tot de oameni.
Voi ce credeți?
Cred ca trebuie sa (re)invatam sa ne respectam istoria.
Buna, rea, e a noastra. Sa incetam sa ne mai pisham cu bolta si cu stropi pe trecutul nostru, indiferent daca se cheama Eminescu sau Carol II-lea sau Vlad Tepes sau mai-stiu-eu-cine, ca nici un personaj istoric n-a scapat, nu devoalat, ca poate asta era normal dupa 50 de ani de cenzura comunista, ci tavalit in abject si derizoriu.
….Si m-am saturat sa tot aud vaicarelile de dupa trecerea in nefiinta, gen : „n-am stiut sa-l apreciem cat era in viata, ne meritam soarta, etc” !!! In astia 20 ani nu doar ca nu s-a repus istoria in drepturi, ba a fost terfelita, batjocorita si tratata ca subiect de can-can !
Mihai, este inca in viata ! Deci, o bucatica din istorie este contemporana cu noi, acum !
Eu asta onorez si respect !
Putin imi pasa de ce-a facut sau n-a facut in `44 sau `47 !
….Si nu, nici eu nu cred in institutia monarhica ca solutie viabila pentru tara asta……
Atat.
Ți se pare că „m-am pișat cu boltă” pe trecut aici? Nu discutam calitățile lui Mihai sau trecutul lui, ci vorbeam despre viitor.
Eu nu sunt de acord….macar din punct de vedere economic….astfel, daca avem o monarhie care sa aiba anual bugetul presedintiei scutim: 1. sumele cheltuite pe alegerea presedintelui; 2. sumele platite pentru referendumul cu suspendarea lui.
Asta ca capitolul „costuri directe”…ca la capitolul „costuri indirecte” – adica cele care sunt datorate „luptelor intre palate” – mai ales „meciurile” 1. Basescu – Tariceanu si Basescu – Ponta, nu exista economist pe lumea asta sa le poata calcula.
Asa ca iesim mult mai ieftin cu monarhia constitutionala…..si asta doar din punct de vedere economic…ca mi-e lene sa ma refer la avantajele din punct de vedere politic s.a.m.d.
Pe același principiu al economiei ar trebui să nu mai avem alegeri deloc, că ieșim și mai ieftin. Numește regele niște băieți de treabă și noi ne supunem.
In primul rand, cred ca ar trebui sa va mai documentati despre ce este monarhia constitutionala si cum functioneaza. Mi se pare ca aruncati prea usor concepte de-a valma.
Daca vreti, continuam discutia punct cu punct. Asa cum se procedeaza intr-o tara civilizata, pentru ca, nu-i asa, am depasit faza de tara cu mentalitate balcanica… 🙂
Da, aș vrea s-o continuăm. Aștept argumentele 🙂
OK, la noapte sau maine dimineata, ca acum sunt cu nasul intr-un maldar de hartii. 🙂
Mie mi-ar surade ideea sa fiu lasata mostenire lu ala micu’ da’ as prefera sa fie ala a lu’ Charles.
Ăla micu sau ăla mare al lui Charles? 🙂
Nu conteaza, al lu’ Charles sa fie!
MRU ar face bine să învețe cîte ceva despre marketing. Există bune ocazii de a tăcea din gură.
Dați oameni buni un telefon la Institutul de Statistică înainte de a deschide gura cu prostii. Cine să voteze monarhia? Generația născută și crescută în comunism? Generația născută după 1989 cu Internet? Poate te gîndești la bătrînii care erau în floarea vîrstei în 1947? O parte sînt in cimitir și ceilalți sînt pe-aproape săracii.
Lecție de corporatism moca: mizați pe evoluție nu pe revoluție. Dacă cineva crede că generația Pro sau filaturistele și strungarii vor vota monarhia îmi pare rău pentru acel om.
Monarhie în România? Doamne, dă-le ăstora puțină înțelepciune că ne-am dus dracului de tot!
Ponta ne-a făcut de rîs. MRU visează cai verzi pe pereți.
How wrong you are.
Monarhie ftw.
Sa luam un singur paragraf si apoi replica la nivelul fiecarei propozitii:
„Dar am depășit faza aia, și chiar dacă azi nu stăm mai bine în materie de progres economic (dimpotrivă, aș zice), nu ne mai putem întoarce în secolul 19 oricât ar fi unii de nostalgici. Cred că monarhia nu mai reprezintă o soluție de administrare a unei țări democratice. Democrația nu are nimic a face cu monarhia, chiar dacă există în Europa monarhii funcționale și azi. Îmi povestea editoarea englezoaică cu care am lucrat anul trecut că viața în Marea Britanie nu e deloc atât de democratică pe cât ne place să credem, și că segregarea pe criteriul sângelui albastru în școli și în societate este încă destul de frustrantă.”
1. Monarhia nu apartine secolului 19. Ce vrei sa spui este ca ar fi o idee invechita, ceea ce este cu totul altceva. De asemeni, nevoia de monarhie o fi la unii la nivel nostalgic, dar nu la toti si nu la cei majoritari. Sunt oameni care privesc serios monarhia si nu o fac amintindu-si de cartile citite in copilarie, ci folosind argumente. Obiective.
2. Monarhia, inteleasa ca regele propriu-zis, nu este o solutie de administrare, dupa cum nici republica, inteleasa ca presedinte, nu este. Statul administreaza.
3. Deci, avem tari democratice cu monarhie, dar monarhia nu are de-a face cu democratia. Ba, s-ar putea pentru ca sa spui ca e chiar impotriva, ca asa iese din formulare.
4. N-o fi viata democratica in Anglia nec plus ultra, dar nu am vazut sa dea vina editoarea direct pe monarhie (englezii au in general un simt al ridicolului foarte bine dezvoltat). Apoi, sa acuzi frustrari in invatamantul de cea mai buna calitate englezesc din cauza unor presupuse favorizari ale celor (cateva sute? ori mii? din cca zece milioane de elevi si studenti) cu sange albastu, mi se pare o exagerare, daca nu si o frustrare, dar de alt tip.
Un singur paragraf. Cu riscul de a parea usor mitocan, iti repet indemnul de data trecuta: mai usor cu ne-pricepem-la-orice pe scari.
Referirea la secolul 19 din propoziție era despre România. Ca perioadă de glorie sub monarhie. Nu că monarhia ar aparține doar secolului 19.
Care ar fi argumentele alea obiective în favoarea monarhiei? Ale tale eventual…
N-am pretenția că mă pricep la toate, dar momentan libertatea de expresie e garantată în România. Se pare că nimerești tu pe aici mai rar, cu siguranță mi-ai putea spune mai des că nu mă pricep la orice 😉
„Care ar fi argumentele alea obiective în favoarea monarhiei? Ale tale eventual…”
Regulile unei discutii sunt altele. O discutie nu trebuie sa fie doar libera, ca tot ai pomenit de asta, sau bazata pe argumente, mai presupune printre altele coerenta si onestitate. Cand iti expui niste argumente, le sustii, nu i-o intorci preopinentului: „da’ argumentele tale care sunt, daca esti asa destept?”. Apropo, cum ai tras concluzia ca eu as fi pro monarhie?
Sa fim seriosi, acest articol NU este o invitatie la discutie din partea cuiva care recunoaste modest ca nu se pricepe la orice si isi expune public o parere din dorinta de a-si clarifica unele lucruri. Altfel formularile ar fi mai dubitative, fara generalizari, „noi” am depasit trecutul, „sigur ca” si fara concluzii.
Păi văd că tu oricum nu accepți vreo invitație la dialog, ești pus doar pe criticat. Dar și asta e liber. Dacă te-ai uita mai atent ai vedea că există și „cred” acolo în text, și „eu aș zice că” și că în general orice postare pe un blog personal e supusă subiectivismului autorului. Chiar și un articole de presă are riscul ăsta, că și ziaristul e om. Dacă vrei studii de specialitate, bine documentate, nu blogul e locul în care le vei găsi. Aici scriu ce cred eu, și am plăcerea să vă întreb și pe voi ce părere aveți. N-am aflat părerea ta. Dar nu e musai.
Lui Daniel ii place sa fie valet la curtea regelui,,,,,
Dragă Daniel, eu trăiesc în Marea Britanie în monarhie de 5 ani. Te citesc și te întreb: de ce aș privi serios monarhia? Care sînt argumentele obiective? Întreb serios, fără patimă.
Monarhia e o chestie deprecata. In trecut, poporul se strangea jurul regelui sa ii apere de invadatori, findca aceasta putea organiza o aparare. Lucrurile s-au mai schimbat de atunci.
Prefer ca sef al statului sa fie un om care este ales pentru merite (si daca nu merita am optiunea sa nu-i prelungesc „contractul”) si mai ales am optiunea sa aleg intre el si altii.
De ce sa conduca unul al carui mare merit este ca a iesit din locul potrivit?
Monarhie e ca o casatorie aranjata: nu exista posibilitatea de alegere.
Mie imi place sa pot alege, ma simt mai liber.
Modelul de guvernare nu influenteaza nivelul de civilizatie si economic al unei tari. Ce contează e STABILITATEA legislativa într-un sistem democratic. Adică legile sa fie schimbate cât mai rar(in UK sau SUA sunt legi in vigoare din 1600-1700). Când ai haos legal(ca la noi) ai si haos social si economic(ca la noi). Numai la noi s-a incercat modificarea legii care guverna un proces politic(referendum) cu zile inainte sau chiar dupa desfasurarea lui. Dar din punct de vedere logic si moral, republica are mai mare autoritate decât monarhia.