D acă tot am stârnit indignarea ortodocșilor zilele astea, spunând că statul român n-ar trebui să mai finanțeze cultele, hai să continuăm dezbatere și cu modelul german, pe care îl dădusem exemplu în postarea precedentă, dar care, iată, nu e lipsit de bube, așa cum se vedea din România.
Vă mai amintiți, desigur, că în urmă cu trei ani niște parlamentari PDL au avut inspirata idee a unui proiect de lege prin care se prevedea că tot bugetul de protecție socială al României va fi dat pe mâna Bisericii Ortodoxe, că statul a eșuat în acordarea de asistență socială, și cine ar fi mai bun la caritate decât sfânta biserică? Ei bine, parteneriatul dintre stat și biserică a fost adoptat în ciuda protestelor unor ONG-uri care prestează de 20 de ani diverse servicii, dar deocamdată nu se mai aude nimic de implementarea lui. Pesemne că în ciuda adoptării legii interesele asupra cheltuitii unei treimi din bugetul central sunt mai mari și bat chiar și sfântul parteneriat amintit. Președinția a refuzat să promulge legea, așa că la finele lui 2011 a întors-o în Parlament pentru a fi refăcută.
Nemții au implementat și ei demult o astfel de lege, și acum culeg roadele: se constată că biserica a monopolizat în unele regiuni din Germania asistența medicală sau educația, primind miliarde de euro de la stat pentru asta, dar oferind serviciile respective doar în concordanță cu propriile reguli dictate desigur de credința milenară, ceea ce uneori contravine nevoilor societății moderne.
De exemplu, unei tinere care s-a prezentat la unul din spitalele deținute de Biserica catolică din Köln i-a fost refuzată pilula de a doua zi, deși este o procedură standard acolo, în cazuri de viol, pentru a preîntâmpina eventuale sarcini nedorite. Evident că biserica nu poate să prescrie pilule contraceptive, pentru că sunt în contradicție cu preceptele religioase după care se ghidează. După cum, la fel, în spitalele catolice sunt refuzate servicii precum avortul la cerere. Totuși, acele spitale sunt finanțate din bani publici. Deci cum se împacă doctrina religioasă cu interesul public?
Lucrurile nu se opresc aici. Ziariștii de la Der Spiegel arată că numărul angajaților bisericii (catolice și protestante) a crescut exploziv după 1950, de la 130.000 la peste un milion acum, în condițiile în care numărul credincioșilor care frecventează bisericile a scăzut dramatic. Dar pentru că statul german a externalizat în favoarea bisericii numeroase servicii sociale – cum vrea să facă și România – biserica a devenit al doilea mare angajator al Germaniei, după stat.
Asta ridică probleme nebănuite în unele regiuni, unde nu ai unde să lucrezi în afara instituțiilor patronate de biserică, iar dacă nu te supui regulilor impuse de aceasta riști să nu ai din ce trăi. De exemplu, dacă divorțezi riști să fii dat afară de la serviciu, cum a pățit directoarea unei grădinițe dintr-un orășel de lângă Bonn. Nu trebuie să fii homosexual ca să fii dat afară, pentru că biserica nu acceptă să aibă angajați nici măcar simpatizanții ai gay sau cupluri care apelează la fertilizare in vitro. Ziariștii de la Der Spiegel se întreabă:
În fiecare an diocezele catolice primesc miliarde din taxele plătite obligatoriu de membrii bisericii. Dar când vine vorba de scandalul abuzurilor sexuale, acestea sunt automat acoperite și rămân neinvestigate cu anii. Cetățenii au prea puțină influență acolo. Procesul alienării bisericii de societate este unul avansat și ar fi o greșeală ca subiectul să fie lăsat doar în seama puținilor oameni care mai merg la biserică. Pentru că de fapt asta afectează milioane de germani. Biserica este implicată în multe zone ale societății, inclusiv grădinițe, școli, spitale și azile. Ea dictează ce fel de viață au dreptul doctorii, educatorii, profesorii și îngrijitorii să trăiască. Ea ne determină modul în care ne sunt crescuți copiii. Și de asemenea decide, de capul ei, cum trebuie să fie tratați pacienții, iar în anumite cazuri cum să fie refuzați.
În Germania se pare că unii politicieni și chiar anumite comunități au luat poziție împotriva acestor abuzuri. De exemplu în cazul directoarei concediată de la grădiniță comunitatea de părinți s-a revoltat și biserica a fost nevoită s-o repună în funcție. Dar vă imaginați așa ceva în România? Să se revolte comunitatea împotriva bisericii pentru a apăra o educatoare sau niște medici?
Desigur că astfel de proiecte de importanță și de amploare, cum e externalizarea serviciilor sociale către biserică, ar necesita dezbateri serioase în societate. La noi s-a votat o lege, ca multe altele, fără să se țină seama de ce spune societatea, așa cum se refuză de ani de zile discutarea acestei necesare separări a statului de biserică, cel puțin în privința finanțării publice. Și totuși nimic nu se discută la noi, iar eventualele reacții de pe Internet – că acolo e mai vocală societatea civilă – sunt desconsiderate de politicieni prin reacții de genul celei avute pe premierul Ponta în privința finanțării spitalelor private – s-au indignat unii pe Facebook, mare brânză!
Dincolo de credințele fiecăruia, de istoria de 2000 de ani, de bunele și relele făcute în timpul ăsta de religie umanității, lumea trebuie să decidă azi, în secolul 21, dacă mai vrea sau mai poate să trăiască după dogmele setate cu sute de ani în urmă sau dacă vrea să meargă înainte. Asta e decizia pe care trebuie s-o ia și România, că nu e vorba de ce a făcut sau nu Cuza acum 150 de ani, ci de ceea ce vrem să facem de acum încolo.
Citiți și Ce zice FMI despre finanțarea găurii negre biserica, de la buget
godless
vad ca esti destept, si-ti spun secretu tainei misterioase;
lasa „wiki” si citeste „Manualul de Filosofie si Socialism stiintific”. cap ” conceptia stiintifica despre lume si viata a omului nou-educatia ATEISTA a tineretului-” -ed didactica si pedagogica Buc-1969.
Ateismul nu este creatia comunistilor. Ei si l-au asumat, dar, din pacate, asa cum au facut si cu alte conceptii, au incercat sa-l transforme in dogma si au esuat lamentabil si asta deoarece, ateismul prin natura sa non-dogmatica nu putea deveni dogma. Asadar, a reduce ateismul la comunism este o eroare si istorica si de continut. Din pacate, la noi, dar nu numai, se marseaza fara prea multe argumente pe sinonimitatea dintre ateism si comunism, dar este un fals, intretinut, din pacate, in mod voit si de autoritatile religioase. A reduce ateismul sau orice alta conceptie despre viata, univers, etc. la un regim politic este fals, la fel cum ar fi a reduce crestinismul la Inchizitie. Daca definesti ateismul numai prin latura sa fanatica a comunistilor, atunci aplica logica si crestinismului si vei ajunge la Inchizitie. Dar daca consideri Inchizitia ca o exagerare si fanatizare regretabila a crestinismului (avand in vedere toate conditiile socio-istorice in are aceasta a functionat), atunci nu poti reduce ateismul la comunism. Daca faci asta folosesti un standard dublu de judecata si asta e si mai regretabil.