G uvernul va face verificări la firma de transport implicată în accidentul din Muntenegru, în care au murit până acum 19 români. Asta se întâmplă după fiecare tragedie din asta rutieră, fie că s-a produs în România sau în afara ei. Cu siguranță nici guvernul nu crede că va găsi la firma din București ceva care să justifice accidentul auto din Muntenegru, dar asta cu controlul dă bine la populație. Să fim fermi, să facem o comisie care să arate că am luat măsuri.
Desigur, e posibil să găsească niscai nereguli financiare, ca la orice firmă deh, dar asta nu ne va spune nici dacă șoferul în cauză a condus bine sau prost, nici dacă acolo a fost doar un ghinion care a produs atâția morți. Până când vom afla cauza exactă a accidentului, ne dăm cu părerea, iar părerea generală tinde să fie, ca de fiecare dată, în defavoarea șoferului. Pentru că România are cei mai mulți șoferi „meseriași” pe cap de locuitor și pentru că e la coada clasamentului UE în ce privește reducerea numărului morților de pe șosele.
Iar această stare de fapt e rezultatul a 20 de ani în care școlile de șoferi au făcut instrucție superficială, poliția a dat carnete de conducere pe șpăgi, apoi a stat cu radarele în tufișuri ca să-i prindă pe vitezomani. Nimeni nu învață să conducă preventiv, ci ofensiv, nimeni nu respectă regulile de circulație, pentru că orice se poate rezolva cu bani, nimeni nu plătește pentru accidentele produse, chiar dacă se lasă cu morți și răniți.
Desigur, nu e bine să generalizăm, or fi câțiva ghinioniști și prin închisori din cauza unor accidente auto, și adevărul e că accidente se pot întâmpla chiar și atunci când conduci corect. Dar realitatea pe care o știe orice șofer care a luat carnetul în ultimele decenii e că toți suntem rezultatul unei școli superficiale de șoferie și a unor examene luate arbitrar. Iar odată scăpați din aceste două filtre sparte, în trafic ne comportăm fix ca în viața de zi cu zi, nu avem niciun minim respect pentru ceilalți sau pentru reguli, faptul că încă nu ni s-a întâmplat nimic grav în trafic ține doar de noroc. Practic orice prost poate avea un carnet de conducere a unei mașini, iar asta echivalează cu vânzarea la liber a armelor letale. Scapă cine poate.
Școala e ieftină…
Îmi spunea ieri o prietenă care trăiește în Belgia, că fiica ei a venit în România ca să facă școala de șoferi, pentru că aici costă nici 200 de euro, în timp ce acolo costă 1250 de euro. La fel costă în Germania, din câte înțeleg, și probabil în alte țări din vest. Știu, o să vă grăbiți să spuneți că prețul la noi e raportat la salariul minim, ceea ce e un populism. Carnetul de conducător auto nu se numără totuși printre drepturile fundamentale ale omului. Cine își permite să-și cumpere o mașină ar trebui să-și permită și un cost ridicat al instruirii, cu condiția, firește, ca banii ăștia să reflecte calitatea instruirii.
Or la noi, câți bani dai, atâta știi, nu? Când am făcut eu școala de șoferi, în 2008, am mers la un instructor recomandat de niște colege. I se dusese vestea că e „cumsecade”. Realitatea a fost că după ce am făcut școala cu el, și am picat prima dată examenul teoretic, am mai luat un număr de ore aproape echivalent cu toată școala la un loc cu alt instructor, cu care am învățat ce nu mi se spusese în timpul școlii.
În primul rând școlile noastre nu fac teorie. Deloc. Mie instructorul mi-a indicat – pe post de teorie – să fac testele alea acasă până le învăț pe de rost. Eu, ca o loază, am zis să învăț temeinic, așa că m-am apucat să citesc legislația. După ce am picat am făcut testele de câteva ori, le-am învățat fără să le înțeleg sensul, și am reușit să iau punctajul maxim la următoarele două testări (da, am luat carnetul din a treia încercare). Mă transformasem într-un robot, iar acum, după patru ani de condus, dacă mă pui să dau din nou testarea teoretică, probabil că nu aș mai lua-o, pentru că mi-au ieșit din minte testele așa cum mi-au intrat.
Apoi, pregătirea practică e și ea o spoială, atâta vreme cât în București de exemplu nu apuci să treci de treapta a doua de viteză dacă toată ora de curs stai blocat în trafic. Eu una nu am pus mâna niciodată pe frâna de mână, în timpul școlii de șoferi. Instructorul îmi spusese că el nu o folosește, deci nu e nevoie să mă învețe ce-i cu ea. Iar pornirea din rampă, pentru prima dată, am încercat-o într-un poligon dezafectat (că școala de șoferi nu avea așa ceva) sub supravegherea stupefiată a fostului meu prieten, care nu pricepea ce dracu am învățat la școala pe care deja o terminasem.
… rezultatele sunt scumpe
Tot prietena din Belgia îmi spunea că fiica, abia intrată pe mâinile unui instructor, i-a spus că dacă nu va da șpagă la polițist nu va lua examenul. Că e un fapt știut. Am încercat să-i explic prietenei că asta e o legendă urbană, dar nu te pui cu fiica și impetuozitatea-i tinerească de a lua examenul din prima. Iar realitatea e că de multe ori depinzi de capriciile unui polițist la examen, și nu neapărat de ce știi tu să faci. Dacă știi. Privind în urmă la ce știam când am luat eu examenul, dacă aș fi fost polițist nu mi l-aș fi dat, și probabil cei mai mulți dintre absolvenții de școli auto din România nu ar merita să ia carnetul.
Tot o legendă a devenit și diferența dintre șoferii de șes și ăia de munte de la noi. Ăștia care au făcut școala pe serpentine fac mișto de noi ăștia de la câmpie, care nu știm să adaptăm viteza sau stilul de condus la curbele periculoase sau la diversele condiții meteo. Și e și asta o realitate. Tot fostul prieten, să-i dea Dumnezeu sănătate, m-a învățat tot ce știu acum, în anii în care am condus alături de el pe drumurile patriei. E evident că nu poți să înveți toate astea în cele două-trei luni de școală, de aia poate că ar fi bine ca să se introducă și la noi un sistem mai elaborat de obținere a permiselor auto. Școlile să fie obligate să aibă poligon, săli de pregătire teoretică, cursurile să dureze mai mult, iar după un număr de luni de pregătire să ai posibilitatea să ieși și din oraș ca să iei pulsul traficului național, să nu ai voie să circuli singur în primul an după ce ai luat permisul și tot așa.
Sunt destule state care au astfel de sisteme mult mai draconice de pregătire și verificare a viitorilor șoferi, iar asta se vede în traficul lor. Ne place să comentăm când ieșim din țară că traficul la unii și la alții e mult mai civilizat decât la noi, dar când e să dăm 1200 de euro ca să învățăm să conducem nemțește, de exemplu, preferăm să dăm 200 de euro ca să ne descurcăm românește. Pierdem din vedere că acest „scăpat mai ieftin” ne va costa mai scump cândva. Așa cum se vede că deja ne costă pe toți în România, această liberalizare a dreptului de a conduce o mașină.
Așa că, de asta zic, guvernul mai bine ar lăsa la o parte populismele și s-ar apuca să caute cauzele acestei stări de lucruri mai la rădăcină. Acolo unde pornește totul, în viața fiecărui șofer, de la prima oră la care învață care e ambreiajul, care-i frâna și care-i accelerația. Și până la momentul în care li se pune în mână cartonașul ăla de plastic care le dă dreptul să omoare din greșeală alți oameni. Și de ce nu, în cazul în care se constată că mai mulți elevi ai unei școli au făcut accidente, instructorul să-și piardă dreptul de a mai instrui și alți șoferi proști. Dacă vor plăti cu funcția câțiva instructori sau polițiști, pentru greșelile făcute de elevii care le-au trecut prin mâini, poate că altfel ar sta lucrurile în traficul românesc, cu credeți?
* câutând o ilustrație pentru postarea asta am dat peste acest filmuleț haios. Dacă n-ar fi de plâns câteodată …
** iar ilustrația e de la Zoso, după cum se vede.
ce bine ar fi să aibă și poza aia o sursă. de preferat asta
io am luat-o din altă parte, care cine știe din ce parte o fi luat-o 🙂
tocmai de aia ți-am indicat sursa inițială.
Dar nici așa: https://www.youtube.com/watch?v=fDKf3zrOUyM
cine știe ce l-o fi învățat și pe ăla instructorul 🙂
Am facut scoala pe bune in 1997, cu un instructor serios, si am luat examenul pe bune. Dupa care n-am condus vreo citiva ani, ca nu aveam bani nici de-o rabla. Am ajuns sa lucrez in State (acu’ 11 ani) si am condus acolo o vreme, ca si locul si oamenii sint altfel decit pe la noi, si chiar si o loaza inceata ca mine se descurca pe sosea. Am revenit in Romanica, si pe cuvint de pionier, n-am avut curajul sa reincep sa conduc nici in Bucuresti, nici in Brasov, nici in Sibiu, unde am locuit pina mai acum un an. As fi avut bani de-o masina, dar am considerat ca n-am neaparat nevoie, si ca sint prea multi prosti pe drum.
Evident ca nu mai am stiinta condusului, ca si mersul pe bicicleta se uita daca n-ai biciclit suficient. Sint in Germania acum, am bani de masina, am bani si de cele citeva lectii practice care imi trebuie. Teoria am stiut-o tot timpul, am citit si m-am documentat peste tot. Un secret, daca vreti: teoria e mai simpla in Germania decit in Romania (in State nu mai vorbesc), e prezentata scurt si clar, fara formulari aiuristice, fara „filozofie”. Nu e full of shit ca pe la noi. Poti sa faci update de unde vrei daca ai deja carnet, ca nimeni nu te intreaba. Cazul meu. Daca vrei sa faci ore de condus (cazul meu), instructorul oricum explica tot cu gura lui, ca e obligat. Daca iei cursuri pentru permis, se fac ore de teorie obligatorii. Nu toate scolile au poligon, dar exista zone in care se face scoala, sint semnalizate, si in nici un caz nu sint aglomerate ca sa nu te poti desfasura.
Unele scoli au poligon, unele au si simulatoare, si asta e pentru mine de cel mai tare interes, ca mi se pare cel mai ca lumea sa-ti inveti reflexele la simulator, si sa iesi in trafic cind ai macar idee de ce faci. Creste siguranta de sine, creste si sansa de a invata sa conduci fara nici o frica. Pentru prostii ca mine care (inca) au frica, desi aici chiar se conduce cu simt de raspundere, si n-ar trebui sa am…
Scoala in Romania la 200Euro este extrem de scumpa. Salariul minim la 750 de lei este cam 150 de Euro.
In Belgia 1250 de euro nu cred ca e mai mult decit salariul minim.
Problema este la cei ce dau permisul. Si la cum se comporta militistul pe strada.
Incearca in vest cind te opreste politistul sa-i spui: „BA, TUSTII CINE SUNT EU?” Sa vezi ce patesti.
Pe mine m-apuca risul cind ii vad in Romania imbracati cu tinuta aia de parada. SI mai ales cu sapca lor de 2 lei.
Sau sistemul in care te dai tu jos la el. In vest, incercarea de a te da jos din masina fara ordin se lasa cu catuse…
Ia domnul sa-ti dea amenda simplu, in 2-3 exemplare si apoi sa ai 30 de zile sa o platesti sau sa o contesti la judecator, iar ridicarea vocii la el sa fie considerata ultragiu si pedepsita ca atare.
Dar de, ei sunt „organul” de politie….
Adica tot un fel de…
eu as pune studiul sofatului in licee/facultati ca materie optionala.
toate liceele au retele de pc-uri/laptopuri si nu stiu ce sa faca cu ele in afara de FB si jocuri. decat sa cumpere licente de MS Office ar putea cumpara soft de simulare sofat.
scolile de soferi sa ramana numai pentru invatat practica pentru cei care deja au luat examenul teoretic si o proba la simulator. cred ca numai la simulator se poate trece prin suficient de multe situatii, a.î. sa pricepi ce ai de facut in realitate. intr-o luna de scoala nu intalnesti multe situatii dificile.
eu conduc de 22 de ani fara pauza si tot mi se mai intampla in cate o intersectie mai suprarealista ca nu-s sigur care trebuie sa treaca primul.
scolile de soferi cu adevarat serioase vor trai din cursantii pentru categoriile C,D,E.
instructorii de categorie B ar putea colabora la scoli unde sa explice situatii din trafic si ce trebuie sa faca soferul.
in unele tari se poate conduce de la 16-17 in urma unui test, dar numai insotit de un sofer cu n ani experienta. apoi dupa 1-2 ani da examenul definitv si poate conduce singur. cred ca prin metoda asta invata mult mai bine decat intr-o luna cu instructorul. care o luna inseamna de fapt vro 40 de ore, de la caz la caz. in 40 de ore ca sa faci si noapte si ploaie si zapada si oras si autostrada si parcari… cam greu sa le inveti pe toate.
vad ca am mai sarit cateva litere, dar intelegeti voi ce-am vrut sa spun… 🙂
as mai adauga o parere. numai faptul ca s-ar face scolile/testele mai draconice nu vor rezolva problema.
desigur, partea cu invatatul trebuie facuta mai serios, dar mai ramane si ca politia rutiera, justitia, asigurarile sa-si faca treaba.
cand stii ca daca faci o boacana cat de mica iti creste pretul la RCA la anul, e clar ca nu te mai dai viteaz.
si un exemplu din alt mod de a circula. In navigatia pe apa pentru amatori in Germania trebuie vreo 3-4 permise (de condus barca cu motor, barca cu pânze, de folosit extinctorul, de operator radio si eventual inca un permis suplimentar pentru anumite zone mai cu motz). In Suedia nu trebuie nici un permis !!
ambele tari au milioane de barci in circulatie, au standarde de viata si civilizatie comparabile, dar totusi au aceasta diferenta imensa de abordare. in ambele tari nu sunt probleme majore in acest domeniu, ci doar incidente/accidente foarte rare.
asta demonstreaza ca scoala luata separat nu face diferenta.
Prietena ta din Belgia s-ar putea sa regrete ca s-a zgarcit. Eu am luat permisul in România prima data, după aia a trebuit sa-l iau si in Germania, ca pe atunci permisele românești nu erau recunoscute mai mult de șase luni acolo. Diferența a fost ca in Germania se pune accentul mult pe acordarea primului ajutor, faci exercitii practice pe manechin. Primul lucru ce ti se spune sa faci la un accident e asigurarea corespunzătoare a locului accidentului, sa nu dea alții peste tine. La oraș, in România la examen, am condus efectiv 200 de m, in Germania 20 de Km. Primul examen „la oraș” in Germania l-am picat, pentru ca într-o parcare am intrat pe „contrasens”. L-am luat a doua tura, deși am făcut o plecare din panta cu viteza a doua. Am primit doar o observatie. Am condus si pe autostrada. Un lucru care mi s-a spus in Germania si nu in România a fost sa întorc capul sa ma asigur cand schimb direcția, ca nu cumva sa am pe cineva in unghiul mort. E o chestie cu care te obisnuiesti greu, dar m-a ajutat clar in câteva cazuri. Nu știu cum se va descura fata prietenei tale pe autostrăzi, din moment ce in România nu prea ai cum sa inveti cum sa conduci pe ele.
Eu am făcut şcoala în Bucureşti, în ’96, frecând bucla din Drumul Taberei, deci fără circulaţie din sens invers, singurele „depăşiri” (sic!) însemnând trecerea pe banda a doua când prindeam vreun troleibuz sau autobuz care oprea în staţie. La puţinele ieşiri mai spre oraş făceam cârcei la piciorul stâng, care îmi bâţâia pe ambreiaj la semaforul de la Răzoare, pentru că instructorul mă obliga să stau la semafor într-a-ntâia, n-am înţeles nici până azi de ce. Odată, în timp ce stăteam la semaforul ăla, mi s-a părut că maşina a încercat să „curgă” puţin în spate, dar s-a oprit. L-am întrebat pe instructor dacă a călcat el frâna şi mi-a spus că da. L-am rugat să-mi explice cum voi proceda eu într-o situaţie asemănătoare, atunci când voi fi într-o maşină fără dublă comandă, la care el mi-a răspuns, râzând: „Lasă, că o să afli tu, singură.” De două ori s-a nimerit să trebuiască să ieşim cu maşina dintr-o străduţă secundară într-alta, mai mare, iar intersecţia respectivă să fie aglomerată. De ambele dăţi m-a pus să iau picioarele de pe comenzi şi să-i las lui volanul şi a condus el până am ieşit de acolo. Frâna de mână n-am folosit-o nici eu, niciodată. Cu spatele am mers doar învăţând parcările. N-am văzut vreodată vreun poligon şi cu atât mai puţin vreo rampă. Carnetul mi l-am luat, totuşi (chiar pe bune, fără vreo şpagă), însă de condus am învăţat să conduc în trafic, pe barba mea.
Nu-i vorba de costuri neaparat, ci de mentalitate/educatie (sau mai degraba lipsa ei) si sanctiuni, respectarea si aplicarea legii fiind facultativa si arbitrara la noi. si daca de maine s-ar face scoala de soferi 1000 de euro, numarul de accidente grave nu cred ca s-ar reduce dramatic
In 2001, am facut vreo 2-3 sedinte de cate 2h fiecare in niste poligoane dezafectate. A luat instructorul niste sticle de pepsi de 2l, a bagat niste bete in ele si da-i cu fata, dai cu spatele, pana am invatat sa controlez masina. Mai spre sfarsitul orelor, a inceput sa ma ia cu teoria. La fiecare intersectie unde ajungeam imi explica in timp ce eu conduceam cine are prioritate, etc. In ultimele ore incerca sa ma deruteze si sa ma bage pe interzis. Dupa m-a oprit si mi-a explicat care au fost greselile si de ce nu as fi luat permisul. M-a luat odata :” Hai ca tre sa ajungem repede nu stiu unde!”. Dupa vreo 2 intersectii m-a oprit si mi-a explicat ca nu conteaza cine, cand trebuie sa ajunga, conteaza sa conduc in siguranta. Ca sa nu mai zic de multele sfaturi care nu apar in manuale de genul: „Cand depasesti autobuzul, uite-te pe sub rotile lui sau daca e noapte uite-te la farurile lui ca mai sunt si unii care traverseaza prin fata autobuzului.”
Tind sa cred ca am avut parte de un superinstructor.
PS: Mi-a zis de frana de mana doar in contextul ca nu pot pleca de pe loc din rampa.