De ce mai stați, frate, în România?

Zise funcționara de la Direcția de taxe și impozite locale sector 3, dându-i papucii contribuabilului venit cu tupeu să-și rezolve o chestiune birocratică

ditl-sector3

Am fost azi la Direcția de Taxe și Impozite Locale sector 3, ca să iau o hârtie doveditoare cum că i-am plătit impozitul pe casă lu tata care e mort. Fusesem și ieri la sediul de la Sfânta Vineri, de unde luasem aceeași hârtie anul trecut și trăisem o experiență neașteptat de plăcută. Doresc pe această cale să-mi retrag bunele impresii de anul trecut, deoarece:

La modernizatul și mult lăudatul sediu, de la care am obținut anul trecut același act, am dat anul ăsta peste o duduie atât de neagră pe cerul gurii încât sunt sincer îngrijorată că după ce „m-a servit” pe mine și-a pus capăt zilelor. Încă mai mergea automatul de bonuri, ca și anul trecut. Am luat unul, mi-a venit rândul relativ repede, și aici s-a oprit normalitatea.

Duduia depresiv-agresivă nu numai că nu mi-a răspuns la salut când m-am așezat în fața ei, dar nici măcar nu m-a învrednicit cu o privire. Răstit, m-a întrebat care e adresa proprietății și după ce a verificat-o scurt în calculatorul din față-i mi-a vărsat în sictir un „inspectorul de rol nu e aici, ci la Câmpia libertății”.

Am încercat să strecor un „dar anul trecut am obținut de aici aceeași hârtie…” dar mi-a tăiat-o răstit și cu ochi răi: Nu înțelegeți că strada nu e arondată aici? Dacă anul trecut ați fost ajutată aici nu înseamnă că e corect. La Câmpia libertății! A lipsit un „marș de aici!” și un gest edificator cu degetul către ușă, ca să mă simt așa cum meritam. Contribuabil profitor nenorocit, care cerșește numai ajutoare. La plecare i-am zis și eu doar mulțumesc, fără la revedere. Na!

ditl-sector33Azi am perseverat și am ajuns la Câmpia aia a libertății. Dacă n-ar fi avut cuști de termopane în interior, pe post de birouri și ghișee, aș fi fost tentată să cred că sediul ăla n-a mai văzut un ban din impozitele noastre de pe vremea lui Ceaușescu. Pe post de distribuitor de bonuri era un domn amabil, săracul, de la o firmă de pază. El ne organiza pe noi ăștia care nimerisem în număr prea mare (vreo cinci când am ajuns eu) pentru câți inspectori erau disponibili (vreo trei).

Pentru că știam ce-mi trebuie de anul trecut, venisem cu copiile actelor la mine, i-am cerut domnului de la pază formularul de cerere, l-am completat și m-am așezat voinicește la coadă. Vorba unei doamne de la coadă, trebuie să fii înarmat cu răbdare, să nu te enervezi, că la un moment dat izbândești. Nu putea să fie altfel, eram mai mulți ca ei 😉

Toată treaba a durat până într-o oră. Mi-a venit rândul tot la o inspectoare depresivă, dar măcar nu era și agresivă. Mi-a scris pe o hârtiuță cât trebuie să plătesc impozitul pentru tata „la zi” (nu a vrut să-mi ia pe tot anul, că cică nu se poate. Cred că sabota înadins bugetul, că nu văd altă explicație, anul trecut s-a putut…). Am plătit la casierie, m-am întors la inspector, mi-a printat dovada și am plecat.

Dar, între timp, un alt nenorocit de contribuabil care era în spatele meu a nimerit la o altă inspectoare, ceva mai vioaie. Contribuabilul avea nevoie de nu știu ce hârtie pentru un schimb de locuință. N-am fost atentă ce anume, dar am auzit fără să vreau discuția, fiind cu spatele la ei, în dreptul biroului pasiv-depresivei mele. Inspectoarea cea vioaie i-a zis că nu-l poate ajuta, că nu a venit bine la ea, ceva de genul ăsta. Omul s-a enervat – stătuse la coadă degeaba – și i-a zis ceva, că putea să-l prevină, că de ce nu poate să vadă și ea, că are computer… că birocrația din România, bla, bla. În fine, nervos omul a plecat, iar în urma lui vioaia s-a revoltat și ea: I-auzi! Dar de ce mai stați, frate, în România? Duceți-vă unde nu e birocrație și mai lăsați-ne în pace!

M-am întors să văd și eu cine e bugetara asta care ne îndeamnă să plecăm din România și s-o lăsăm fără salariu: relativ tânără, în jur de 30 de ani, slabă, păr lung, șatenă, fără etichetă cu numele pe perete (cum avea inspectoarea mea, de exemplu). Mi-a stat pe buze să-i dau replica, dar n-am vrut să-mi stric fengșuiu cu care venisem și care-mi mai trebuia pentru câteva chestii în ziua aia. Mi-am așteptat hârtia de la inspectoarea mea și am plecat.

Tocmai voiam s-o întreb pe depresivă de ce naiba nu le modernizează și lor sediul ăla jegos, cum l-au făcut pe ăla de la Sfânta Vineri, dar mi-am dat seama că nu contează. Nu vreau să generalizez, în ultimii ani am întâlnit și oameni normali între bugetari, iar lucrul cu publicul nu poate să dea decât depresie, oricâtă răbdare ai avea. Totuși, faptul că tuta asta de mai devreme era tânără ne arată că acum sistemul nu mai are o problemă de moștenire comunistă, ci de lipsă cronică de educație. De orice nivel. Poți să bagi oricâți bani sau să nu bagi deloc în modernizarea și accesibilizarea sistemelor de lucru cu publicul. E ca și când îmbraci o țoapă cu haine de firmă, dar ea pute de prostie.

 

Etichete: , , , , , ,

16 comentarii la “De ce mai stați, frate, în România?” Subscribe

  1. Fluieratorul 09/07/2014 at 22:28 #

    Chiar, de ce mai stati, frate, in Romania? Si in alte tari e birocratie, da’ nu te stucheste nimeni intre ochi, si functionarii lucreaza si aici cu publicul. Uneori publicul (eu) nu numai ca nu stie legile si cutumele, da’ nu stie nici limba tarii… In Germania au avut oamenii rabdare cu mine, peste tot. M-am si mirat.
    Pe-aici cu hainele de firma e mai rarutz, ca numai copilimea sparge banii parintilor pe prostii din astea, rareori personaje trecute de 20-22 de ani.
    Exitsta alte forme de etalat vanitatile pe-aici, nu marca hainei sau a masinii. De regula nemtii se mentin in forma (sportul e chiar un fenomen de masa), si le place sa umble bronzati in orice sezon. Cu astea se etaleaza foarte multi. Si cu bicicletele/motocicletele si echipamentul aferent.

    • Adrian 10/07/2014 at 11:28 #

      Nu ca n-as fi de acord cu tine ca „in Germania e mai bine” insa:
      1) nu prea am inteles partea cu „le place sa umble bronzati in orice sezon”?
      2) sunt cam snobi si dansii in ce priveste bicicletele. Un neamt adevarat iti zice ca mai bine te impusti decat sa-ti iei o bici mai ieftina de 1000 de euro. Ca iti risti viata, etc.
      3) articolul dezbatea problemele relatiei contribuabilului cu statul, nu vad ce legatura are ce zici tu cu subiectul.

      Abordand putin problema Romania vs. Germania, doar o scurta privire la cuantumul taxelor si al salariilor din cele doua tari si deja se contureaza o concluzie: Germania isi permite personal mult si calificat in aparatul de stat pe cand Romania nu. Nu incerc sa scuz marlania de la ghiseele romanesti insa ma gandesc serios cum as reactiona eu in conditiile acestor functionari: personal putin, salarii mici, conditii de munca proaste la care se adauga birocratia care se poate explica tot printr-o lipsa a banilor.

      • Fluieratorul 10/07/2014 at 18:39 #

        Ei, am fost platit mai putin decit functionarii, la viata mea, citeodata sub leafa femeii de serviciu de la primarie, si nu mi-am permis sa ma sterg pe picioare cu munca mea, pentru ca lipsa de respect a functionarului fata de public asta este. Asa ca n-am intelegere pentru nesimtire. Pentru oboseala am. Dar oboseala nu se manifesta prin nesimtire. Nici lipsa de bani nu e un motiv pentru nesimtire.

        Stiu ce taxe platesc nemtii, ca le platesc si eu. Nu-mi pare rau dupa bani aici cit imi parea acasa.

        In Germania e mai bine din multe motive, si mai rau tot din multe motive. In ceea ce priveste discutia lui Dollo, e mai bine.

        Nu toti nemtii isi iau biciclete scumpe, evident, da’ aia care-si iau sint ca si flacaii cu hainele de firma din Romania, vor sa fie vazuti. Sau sint ciclisti de performanta, si iau premii cu bicicletele alea. Neamtul mediu ia bicicleta de la reforma, si nu da pe ea mai mult de trei-patru sute de euro.

        Mai multi nemti in medie decit romani se straduiesc sa se bronzeze, mai ales la soarele natural, aia onesti, sau la salon, aia mai vanitosi, si sa stea cit mai mult timp din an bronzati. Bronzul e considerat un semn de sanatate, si pe-aici le place sa arate (si sa fie) sanatosi.

        In articol era vorba despre discutia contribuabulului cu functionarul public, mie asa mi s-a parut. Despre stat, numai de bine, eu n-am avut niciodata relatii directe cu el… Nici cu statul german n-am relatii directe.

  2. ady 09/07/2014 at 22:54 #

    de obicei chiar nu am probleme d-astea pe unde ma duc. nu stiu cum se face ca intru, dau buna ziua (de cele mai multe ori mi se raspunde la fel) si rezolv intr-un timp relativ decent. (ma rog, eu am si o carte in geanta, asa ca timpul petrecut la cozi trece mai altfel).
    da’ saptamana trecuta m-am distrat si eu nitel cu buletinul. acu’ 3 ani, cand l-am facut, strada mea era arondata la o sectie de politie. asa ca m-am uitat pe net sa vaz ce-mi trebuie, am sunat sa fiu sigura ca nu-mi trebuie mai mult (nenea politaiu de la relatii cu publicul a zis ca e in sedinta si sa ma uit si eu pe net), am mai luat niste copii in plus (s-au dovedit a fi salautare) si m-am dus cu tupeu la sectia de-o stiam eu. unde, surpriza-surpriza, era un afis mare care spunea ca strada mea e arondata la alta sectie.

    cele doua parti bune au fost urmatoarele:
    1. fiind aproape de sfarsitul programului (eram in concediu; mi-am putut permite sa nu fiu la 8 acolo), la ambele sectii era pustiu, asa ca macar n-am mai stat la cozi, iar la sectia „buna” am rezolvat imediat.
    2. taxiul pe care l-am luat (din motive de mama care nu mai e asa sprintena ca-n tinereti si incapacitate personala de a-mi da seama cu ce si cum ajung la noua locatie) a fost muuult mai ieftin decat ma asteptam eu, ca o neorientata in spatiu ce sunt.

    nu-i asa grav, dar ar fi fost dragut sa scrie pe net ca strada x e mai nou arondata sectiei b si nu a si, eventual sa scrie ca trebuie copii si de pe actele m si n, nu doar p (p-asta am suplinit-o de la sine putere, cum ziceam). numa’ zic. (nu ne-a trimis nimeni in alta parte a lumii 🙂 )

  3. razvan 10/07/2014 at 07:36 #

    tuta tânără probabil ca e nepoata sau chiar fiica depresivei-gresive…

  4. o femeie 10/07/2014 at 10:58 #

    Fata de altii, eu chiar am plecat din Romania. Si birocratia din alta tara mi-a cerut hartia cu ce impozit am platit pe primele luni ca salariu, in Ro ( ca pe restul lunilor am platit in alta tara). La sectorul 4, o doamna mi-a cerut insa sa platesc si impozit in Romania, pt tot venitul. Am tacut – imi imaginam cum e sa dau 65% impozit intr-o tara, si inca 16% in Ro.

    Daca as face eu asa ceva la munca, as zbura din job, a2a zi.

    • Fluieratorul 10/07/2014 at 18:52 #

      Minunat. Avind eu venituri numai din leafa, impozitate la sursa, si necalificindu-ma la deduceri majore (ca pe-aici se fac deduceri serioase cind ai motive), am ignorat fenomenul declaratiei de venituri in anul in care am lucrat in ambele tari…

      Primele 7 luni le-am lucrat in Romania, ceea ce face din Romania domiciliul meu fiscal pentru anul respectiv. Daca n-am venituri decit din salariu, legea romana nu ma obliga sa depun declaratie. Dupa o luna de pauza, am lucrat in Germania si am platit aici. La fel, si aici, daca n-am venituri decit din salariu, si nu ma calific la nici o deducere, sau nu vreau sa ma complic, nu ma obliga nimeni sa depun declaratie. Asa ca n-am depus pentru anul de transfer.

      Intre timp, mi-am declarat de trei ori scumbarea de adresa la fiscul german, in persoana, si functionarii care m-au revizuit m-au intrebat daca mai sint angajat si am aceleasi conditii de impozitare (adica nu mi-a rasarit vreun copil, vreun parinte in intretinere, etc.), si atit, si am confirmat. N-am primit alte comentarii despre trecut, prezent sau viitor…

      Asa ca oi fi sau n-oi fi in ilegalitate, tulai Doamne, eu minc!, vorba ardeleanului…

      Tanti aia cred ca nu stie cum e cu evitarea dublei impuneri, desi ar fi trebuit sa stie.

  5. alex 10/07/2014 at 11:07 #

    Chiar asa, de ce mai stam in Romania? Platesc taxe si impozite, iar duduia si tipu’ de la ANAF Bucuresti imi lasa banii in curs de distribuire, doar trebuie sa mai incaseze statul niste dobanzi de la mine, cand banii sunt deja la ei.
    Se tot plange primul ministru ca nu sunt bani, dar ne blocheaza conturile si iau banii doar de la cei care platesc in mod regulat. Cei care au datorii mari la stat stau linistiti, le deblocheaza contul si aduna in continuare taxe, iar tie, care te chinui sa oferi cateva locuri de munca si sa achiti taxele, chiar si cu intarziere, iti ia banii din toate conturile. Cat te chinui sa stingi aceste sume pe care ei ti le iau cu japca? Cam vreo 2-3 saptamani, pentru ca duduia spune ca ea trebuie sa le faca manual, iar tipu responsabil e tare prins cu problemele personale. Apropos, tipul semana cu un camatar, cu lant de aur gros la gat si cu camasa larg desfacuta.
    Mai bine I-am trimite noi pe ei afara din Romania vreo 4-5 ani si apoi sa ii intrebam cum ar trebui sa munceasca si sa se comporte.

  6. schmoo 10/07/2014 at 18:50 #

    Duduia depresiv-agresiva are intotdeauna un sef. Poate fi sef birou / sef serviciu / director / viceprimar / primar. Pentru chestiuni mai grave decat lipsa de educatie si atitudinea agresiva recomand reclamatiile pentru neglijenta ori abuz in serviciu. Plangerile virtuale de pe bloguri nu-i afecteaza, in schimb cele facute in scris la sefii lor, cu numar de inregistrare si la care sunt obligati sa raspunda in 30 de zile, mai ales cele trimise prin Prefectura/Minister (fiindca trebuie sa trimita si acolo o copie a raspunsului pe care ti-l trimit tie si nu pot bate campii) sau trimise cu confirmare de primire (fiindca asta denota intentia de a porni un dosar in instanta) au sanse mai mari de a schimba ceva. In definitiv de asta am ramas aici, ca sa schimb ceva. Ii sunt datoare copilului meu. Schimbarea nu vine din cer, nu se va schimba nimic daca ajunge X in locul lui Y presedinte sau premier, schimbarea se face de jos in sus, din interior spre exterior si numai in urma unor constrangeri. Concluzia este: toleranta zero!

    • ina 11/07/2014 at 20:41 #

      Și cum dovedești neglijența ori abuzul în serviciu?

  7. ina 11/07/2014 at 09:33 #

    Dollo, bănuiesc că faza asta e dintre cele mici. Ai fost extrem de puțin purtată. Și tantile alea au vorbit chiar frumos. Stai să vezi pe nenea care trebuie sa stea la nșpe cozi, abia se ține pe picioare, vine de la spital și trebuie să se întoarcă acolo, și e purtat o zi, două, trei etc., pentru că i se spune pe rând că n-a adus hârtia aia sau aia, când i se putea spune de la bun început ce trebuie să aducă… nene de la țară, cu puțină școală, nu știe ce e cu site-urile, da’ cu bun simț… Și tu ca observator, ce schimbi? Tu cu școală, mai știi una-alta, răsfoiești site-urile, vrei să ușurezi munca și funcționarului și ție, și te duci cu toate gata – crezi tu! Când te duci acolo, hopa, azi una, mâine alta, păi f*t*-vă în… nu mai zic… Te apuci și vorbești cu buna, da’ n-ai cu cine că ți se vorbește de parc-ai fi un rahat, și după toată tărășenia ți se mai trântește că nu poti face nimic, doar dacă ajungi la ăl mare – îți spune așa din podul casei, cu un rânjet disprețuitor și cu siguranța că nimeni nu ajunge la ăl mare sau chiar dacă ajunge, ajunge degeaba – și apoi „te încurajează” cu un nesfârșit proces de cozi la nșpe birouri care poate dura săptămâni. Și tu empatizezi și o dai pe ton ridicat… Da’ vezi că dijeaba. Așa că, scurtezi procesul, sari peste lanțul de șefi și șefuți, și te prezinți direct la ăl mare. Ca să te întâlnești cu același rânjet, da’ mai stilat și mai prețios, tulai! Până la urmă, cu chiu cu vai, surpriză, ți se rezolvă problema. Dar e numai a ta. Mai departe sistemul se rotește la fel. Nu reușești să rumegi tone de legi împuțite, n-ai bani de avocat, nu mai ai energie după nșpe situații de genu’ etc. Ba trebuie să înfrunți și oprobiul turmei… ăștia care te privesc chiorâș, își râd de tine pe la colțuri, te acoperă cu complimente „ești nebun”, „ești idealist”, „ești copil”, „trebuie să te învârți și tu ca toți”, „nu poți schimba nimic-nimic”, ăștia cu: MERE ȘI AȘE! Și stai așa singur și te întrebi dacă nu ești chiar dus de acasă… Și dacă te nimerești să și lucrezi la „stat”, apăi vai și-amar…
    Și depinde în ce țară pleci, dar oricum toate îs pline de bube de un fel sau altul… Da’ m-a luat valul și dacă las după degete nu-ți mai încape în blog ;-). Acum poți să ma înjuri :-P.

  8. Ardente 11/07/2014 at 13:04 #

    Pai vedeti. De aia samovarele trebuie starpite de mici. Bolsevicii daca i-ati lasat sa se-npuieze au dat nastere la tot felu’ de loaze. Si ei ca si tot omu au nevoie sa-si verse icrele si uite asa isi angajeaza o „corva” pe un post caldut. Aceasta stie foarte bine ca daca nu iti convine ceva si te duci si-o lacrami tocmai la ala la care-i suge „nasu” n-ai facut nimic. Data aviatoare nu mai stati in casa la vot si mai ales nu va mai uitati la Latrina 1,2,3 sau rromaniatv

    • ina 11/07/2014 at 21:06 #

      Să fie stârpite cum? Făcând pe măcelarii? Am rezolva-o mai breaz?… Nu știu dacă „bolșevicii” (ori democreierații, ori orice altă denumire din toate colțurile lumii) îs reala cauză… Aș zice mai degrabă bullșie(t)-vii-ciile (ca s-o dăm pe englezo-româno-moldovoetc) din om, indiferent de epoca ori peticul de pământ unde s-a născut…

  9. Vali 04/09/2014 at 22:55 #

    Un exemplu de birocratie patit de mine. La inceputul anului, in a 2-a parte a lui ianuarie, ca un bun cetatean, zic hai sa platesc impozitele locale. Iau instiintarile, merg la DITL, imi dau niste hartii dupa formularele primite prin posta, stau la coada si platesc cu cardul la POS. Ajung acasa si constat ca fata de instiintarea cu impozit auto aparea peste 100 lei in plus. Ma duc a 2-a zi inapoi si intreb ce-i cu suma aia si mi se raspunde ca este o amenda de circulatie neplatita de acum 2 ani. Iar drum acasa, luat chitanta de plata la CEC prin care a fost platita in 48 ore, in contul primariei, fuga inapoi si mi se spune sa merg la alt sediu, sa cer banii inapoi, nu la ei. Hai si pana acolo (la inceputul lui februarie, alta zi libera), unde sunt pus sa fac copii dupa toate alea, plus o cerere, dat numar de inregistrare si trimis acasa ca in 1-2 luni vin banii acasa prin postas, bifand sa imi fie trimisa suma prin mandat postal la domiciliu. Dupa 7 luni de asteptare ma supar si citesc Codul de Procedura Fiscala, unde scrie ca taxele si impozitele luate eronat trebuie returnate dupa 45 de zile de la depunerea cererii, daca nu am dreptul la o dobanda de 0,03% pe zi de intarziere peste termen, LA CERERE. Asa ca fac o hartie documentata si argumentata catre directorul de la DITL si tusti la ei sa le cer banii cu dobanda. La registratura DITL mi-au zis ca nu este treaba lor, sa merg la contabilitate in primarie, ca este lucrarea lor. Inarmat cu rabdare ma duc si acolo, ajung la o registratura, dispare doamna/domnisoara cu cererea vreo 30-40 minute si se intoarce victorioasa, sa ma duc sa imi iau banii de la contabilitate, peste tot numai cu cererea in mana, fara numar de inregistrare, nimic. Acolo o alta bugetara ma ia din prima cum ca de ce nu am venit sa-mi iau banii din martie, la care eu am raspuns ca am completat formularul si am bifat trimiterea sumei prin mandat postal (erau si optiunile de trimis in cont bancar, al cardului, sau luat cash, de la ei), la care respectiva mi-a zis ca trimiterea aia costa, si nu au bani pentru asa ceva. Am intrebat totusi, spasit, de ce au trecut 7 luni pana la rezolvarea lucrarii, la care am fost apostrofat cum ca era treaba mea sa ma interesez de bani, chit ca in cerere aveam adresa si telefonul. Ce m-a amuzat este ca a cerut de la celelalte colege de birou bani (scosi din portofelele lor personale) sa completeze suma necesara, bineinteles fara nici-un fel de dobanda, asa cum prevede legea. Si mi-a mai zis ca de vina este cine m-a lasat sa bifez casuta „mandat postal”, ca nu este valabila. Am mai intrebat de ce mi-au fost luati banii pe amenda respectiva daca la ei au ajuns de acum 2 ani in contul primariei, cum de sistemul informatic mai ia bani pentru acelasi Proces Verbal, din aceeasi data si bineinteles ca nu ei erau de vina… Si pentru ca tot pierdusem toata ziua, am trecut si pe la DITL si i-am zis oficiantei ca ea a fost de vina, ca m-a lasat sa bifez rubrica cu pricina, asta pentru a nu mai lasa si pe altcineva sa pateasca la fel ca mine. La care ea a obiectat ca asa este formularul, sa le dea altul mai bun.
    Traim in Romania, nu?

  10. Vali 04/09/2014 at 23:16 #

    A, si inca o faza apropo de amenda platita de 2 ori. Dupa ce am sesizat ca mi s-au oprit banii pe amenda (si care nu aparea pe instiintarea de taxe locale), am mers a 2-a zi la agentia de unde am cardul si am intrebat ce-i cu plata respectiva prin POS. Mi s-a zis ca este in asteptare pentru aprobare, asa ca am cerut sa fie blocata, am completat un formular si plecasem bucuros acasa ca am scapat. Dupa 2 zile (conform extrasului au tinut pe loc plata timp de 3 zile fata de chitanta de la POS) sunt sunat de la banca sa mi se spuna ca banii au plecat, n-au avut ce face, centrala plati a zis ca trebuie virati. Asa ca am facut o sesizare catre sediul central al bancii si am intrebat de ce au permis plata sumei respective daca eu, titularul contului, am depus cerere de refuz plata si banii nu erau inca virati. Adica eu nu pot dispune de banii mei, iar ei, in ciuda vointei mele, fac o plata refuzata? Mi s-a raspuns cu un e-mail dupa vreo 25 de zile ca procedura bancii nu mai permitea blocarea platii, dar ca pe viitor sa fiu mai atent la plati cu cardul si ca ei vor fi la dispozitia clientilor pentru bla, bla, bla… M-au dezamagit, asa ca daca tot am recuperat suma cu pricina am de gand sa imi mut contul la alta banca, poate vor fi mai seriosi, asta pana la proba contrara.
    Chiar nu pot intelege, era foarte simplu cu un click sa fie intrerupta plata electronica a banilor, eram si eu scutit de atata alergatura. Barem bugetarii au o scuza cand fac incurcaturi si pentru cum se comporta, cat o fi si aia de scuza, dar o banca sa respinga un refuz de plata atata timp cat suma nu plecase din cont… mi se pare aberant.

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Respect pentru sfânta prostie națională

prostie

Senatorii Ficățel și Miki Șpagă vor să ne oblige să le arătăm respect, printr-o lege care ne va măsura sentimentele și va sancționa prompt abaterile de la sentimentele sănătoase, naționale, de iubire și respect față de tot ce e românesc, creștin și … tricolor

Îmi pasă de turci, dar de noi mi se rupe

proteste-turcia

Mai știe cineva azi de ce au ieșit revoltații noștri la Universitate în iarna lui 2012? Merge sănătatea mai bine? Țara e mai bine guvernată? Au ieșit din foame cetățenii ăia însetați de demnitate?

Slăbiciunile unei femei puternice

katharine-graham

„Personal history”, de Kay Graham, cândva cea mai puternică femeie din America, la cârma Washington Post: despre jurnalism, politică, feminitate și neîncredere. O carte despre cum era America great în secolul trecut.

A venit toamna, acoperă-mi gresia cu niște antiderapant

placi

Robert Negoiță, iubitorul primar al sectorului 3, a lipit bucățele de material antiderapant pe plăcile de gresie de pe Bulevardul Unirii – pe care a dat 10 milioane de euro – ca să nu-și rupă trecătorii picioarele când merg să-și plătească impozitele.

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

bucuresti

Gabriela Firea are mai multe atuuri decât au avut predecesorii ei: un buget mare, un consiliu obedient, guvernul de aceeași culoare politică și marele talent de a vorbi ca la televizor. Este un mister de ce nu reușește mai mult decât niște paranghelii jenante.