S pre deosebire de Adrian Năstase, Elena Udrea nu a încercat să se sinucidă. A dus doar un deget la nas, nu pe trăgaci, însă efectul produs de degetul ei a stârnit în poporul ăsta, însetat de telenovele și circ, aceeași reacție. Putea să și-l bage și în fund, că tot ne-am fi repezit să i-l mirosim ca să înțelegem sensul profund al gestului ei, făcut desigur pentru liniștea unei persoane dragi.
La doi ani jumate distanță de sinuciderea ratată a lui Năstase – după ce tipul și-a ispășit pedeapsa, a scris câteva cărți și un blog, și-a lăsat barbă, iar acum își mănâncă liniștit averea, alături de familie și copii – noi, poporul, demonstrăm că nu ne-am săturat de circ, ba chiar coborâm standardele, dornici de distracție cu orice preț. De la un glonte în gât, cu eșarfă asortată, la un deget în nas, cu cătușe și ținută office.
Prețul e mare, probabil nici anchetatorii nu-l estimează în întregime, și dacă tot nu-i știm amploarea, de ce să ne facem sânge rău că nu vom mai vedea vreodată banii ăia înapoi? Măcar să fie șou. Iar asta ni se oferă din plin, în transmisii non-stop și analize de „conținut” în reluare.
Suntem precum amerindienii vrăjiți de mărgelele lui Columb, dar ăia aveau scuza că nu mai văzuseră așa ceva. Noi suntem trecuți prin destule arestări mediatice ca să fi învățat deja să întrebăm: ok, i-am prins, i-am condamnat, când/de ce nu le luăm și banii? Pare, însă, că nu ne place decât distracția.
Cineva îmi spunea deunăzi că sunt bune și arestările astea televizate, că mai răcoresc lumea, dau satisfacție, mai demolează niște socluri. De fapt expresia folosită de om a fost: înainte de a se face justiție trebuie să se facă și dreptate. Dar dreptate înseamnă doar că-l vezi încătușat pe un Năstase sau că ți-o imaginezi pe Udrea dormind la comun cu niște dealerițe de droguri sau vânzătoare de facturi de pe marginea drumului? Sau că li se confiscă toată averea astfel încât după ce ies de acolo să nu poată trăi liniștiți din ce au furat, timp de câteva generații?
Dacă ar fi să alegeți, între a-i vedea umiliți, cu cătușe și în arest, sau a le lua toți banii, ce ați alege? Să zicem că nu le puteți alege pe ambele, să punem situația ipotetică a dreptății făcute într-un singur mod. Nu-i așa că ați alege să-i lăsați fără bani? Pentru că asta îi doare de fapt cel mai mult. Nu umilința, nu anul sau lunile petrecute după gratii. Adevărata lor grijă și panică este averea. Pentru ea au riscat totul, știind, fiind pregătiți de fapt să plătească prețul ăsta. Politicienii noștri învață deja de câțiva ani faptul că banul nou se plătește în luni și ani de libertate, dar sunt dispuși să plătească acest preț, știind că eliberarea echivalează cu albirea averii. Altfel s-ar fi oprit din furat măcar când a fost arestat și condamnat Năstase.
Dar viitoarea burghezie a României, formată din copiii și nepoții politicienilor corupți de azi, are și o acoperire legală. Chiar Curtea Constituțională a României a decis, recent, că legea privind confiscarea extinsă a averilor (votată de Parlament în 2012, și care prevedea că pot fi confiscate averile nejustificate, chiar dacă sunt dosite pe la rude, dobândite de cei condamnați la mai mult de 5 ani închisoare pentru diverse infracțiuni, printre care și corupție) nu se poate aplica decât de la momentul votării legii. Deci numai asupra averilor făcute după 2012.
E firesc ca o lege să nu acționeze retroactiv, însă când vorbim de avere, ea nu se dobândește dintr-o singură lovitură, oricât de mult ar fura cineva în România. Iar cine a avut de făcut avere – inclusiv ăștia care sunt plimbați acum cu cătușe pe la DNA – au făcut-o deja în toți anii de când sunt la putere. A le confisca numai sumele obținute din ultimul tun – cum se face acum, și nici asta în totalitate – e ca și când îl prinzi pe hoț cu mâna în buzunarul tău și i-o strângi până dă drumul la banii pe care tocmai îi fura, dar el își cumpărase o casă și o mașină din activitatea prolifică de furat din buzunare derulată în ultimii 5 ani.
În timp ce CCR decide că legea confiscării extinse se aplică numai averilor nefăcute încă, banii se fură, averile se înmulțesc și se ascund. De ele pare că se ocupă numai ziariștii de investigații. Pentru a da numai două exemple, avem site-ul care numără zilnic cât se fură în România – și a ajuns deja la peste 40 de miliarde în câțiva ani – și recentul swiss leak care ne spune că peste 200 de români – Hrebenciuc e deocamdată primul nominalizat dintre ei – au conturi de peste 1,3 miliarde de dolari ascunse în băncile elvețiene. Astă seară la știri l-am văzut pe șeful ANAF spunând că instituția nu știe nimic despre conturile alea, dar ar vrea să afle… Mai bine să se limiteze la blocarea conturilor celor care nu au plătit impozit pe alocațiile copiilor, că li se scrântește, doamne ferește, vreo venă dacă află sumele dosite de ăștia prin băncile elvețiene.
Revenind la oile noastre, ce vreau să zic cu postarea asta e că atunci când mai râdeți ca proasta la p… văzând-o pe Udrea cu cătușe, pe Năstase pe targă, pe Hrebenciuc cu fiul în pușcărie etc, numărați-vă banii din cont, amintiți-vă cu cine ați votat sau când ați fost la vot ultima dată, cum ați acceptat să dați șpagă la doctor sau la grădiniță ca să vi-l înscrie pe ăla micu într-o școală „bună”, și în general cam ce ați făcut în ultimii 25 de ani. S-ar putea să descoperiți că umilința și cătușele alea nu mai sunt atât de satisfăcătoare, pentru că prețul pentru distracția asta a noastră de acum va fi plătit de viitoarele generații. Alea care nu vor avea averi ilicite de cheltuit.
Impecabil !
Zi-le Dollo!
Foarte bine zis! De foarte mult timp spun asta, luati-le averile si ale lor si ale rudelor si lasatii in curul gol pe strada! Daca sunt destepti o i-au de la capat, legal, si o vor face la loc, averea zic, daca nu, nu! Din câte stiu cica asa se procedeaza în China. Ai furat de la stat, un glonțișor, averea confiscată iar urmașii trimiși la țară. Goi!
Nici ca se putea scrie mai bine despre asta! Este exact ceea ce simt in privinta dna-ului – ca e circ. Mie nu-mi place circul. Nu mi se pare ca poate face nici dreptate, nici justitie si nu numai pentru ca masurile astea de arestari preventive, ba de ore, ba de zile mi se par inutile (ce previn ele, de fapt? ce sens practic au?), dar catusele mi se par de-a dreptul praf in ochii nostri, iar metodele de investigare uneori lasa de dorit. Cu alte cuvinte, parca ne-ar zice puscariabilii „luati de-aci niste arestari, niste catuse, ca sa va potoliti setea de sange si lasati-ne in pace dupa aia, sa ne traim viata linistiti, cheltuind ce-am furat in anii astia cu sudoarea fruntii!”, in buna complicitate si intelegere cu cei care ar trebui sa faca justitie si dreptate si ordine. Nu-s neaparat adepta teoriei conspiratiei, dar sunt convinsa ca hotiile astea de miliarde din ultimii 25 de ani nu s-au facut de arestatii nostri singurei, ci si cu un gir de prin tari straine. Degeaba o fi aparut si swiss leak-ul asta?
Cat despre vot, parca a cazut in derizoriu si a inceput sa-mi fie din ce in ce mai greu sa-i inteleg utilitatea. Cat de veche e vorba lui Tanase, „Pleac-ai nostri, vin ai nostri, noi ramanem tot ca prostii”?
Felicitari pentru articol, Dollo.
Daca e s-o judecam la rece, aplicarea confiscarii extinse, chiar daca nu este retroactiva, ar functiona impecabil. De ce? Pentru ca nu-ti poti proteja averea dobandita inainte de 2012 decat daca demonstrezi cu acte ca a fost dobandita inainte de 2012.. Care acte? Pai… taxele platite statului… Nu le-ai platit? E ok, nu-ti confiscam viloiul ca e din 2011… dar intamplator tocmai te-ai ales cu o acuzatie de evaziune fiscala si mai ai de platit si dobanzile din 2011 pana azi.
Deci se poate. Problema este ca nu se vrea. ANAFul vegheaza pentru ei, nu pentru noi.
Gresesti. Nu trebuie sa demonstrezi nimic tu, in calitate de proprietar al averii. E treaba procuraturii sa demonstreze ca anumite elemente ale averii au fost dobandite ilicit dupa 2012. Despre celelalte elemente ale averii nu te intreaba nimeni.
Oricum, problema asta principiala a noastra va capata o importanta din ce in ce mai mica, pe masura ca 2012 va fi tot mai „in trecut”.
Scuze, am batut campii cu gratie. Rog a se ignora mesajul meu anterior.
Daca ar trebui musai ales, eu as alege sa stea la puscarie. Cu atat mai mult, cu atat mai bine. Sa isi roada banii dupa 5 ani de stat la racoare, cu wc-ul la comun si cu niste baieti/fete veseli/vesele ca vecini. Si in timpul asta sa vina dosare si alte dosare si tot asa. Si toate cu executare si sa nu se poata manarii.
Dar, repet, doar daca trebuie ales. caci altfel mi se pare greu de crezut ca poti sa lasi pe sub poduri niste oameni precum Nastase sau Udrea prin confiscarea extinsa, date fiind conexiunile lor si felul in care au dosit o gramada de bani (rude, apropriati de incredere, conturi in afara).
Pur si simplu mi se pare nedrept ca unii ca Nastase, Voiculescu sau Udrea sa iasa frumos imbracati de la tribunal si sa ranjeasca la noi: „am luat doi ani cu suspendare (deci sunt practice nevinovat!), dar o sa dau banii inapoi.”
Evident, variant ideala e puscarie+confiscare extinsa.
Dar puscaria e obligatorie
În loc de ”breaking news” prefer titlul ”work in progress”, gândindu-mă că în 2002 înființarea PNA părea mai degrabă o glumă a tandemului de mari apărători ai justiției Năstase – Stănoiu. La inițiativa Monicăi Macovei abia în 2005 au fost organizate primele concursuri serioase pentru selecția procurorilor DNA, urmate de câteva anchete comentate timid în ziare și de un șir enervant de lung al condamnărilor cu suspendare, ca în 2012 să avem prima surpriză prin sentința din procesul lui Năstase (eveniment care își are echivalentul emoțional în pierderea alegerilor prezidențiale de către Ponta).
Chiar dacă, așa cum am citit de curând, televiziunea face democrația insuportabilă, sper ca frenezia canalelor de știri să se mai potolească atunci când politicienii de la noi nu vor mai simți nevoia de a fi vedete TV și vor deveni administratori sau funcționari. Mai ales că pe Discovery sau Eurosport e chiar mai instructiv și plăcut de privit.
eu as merge pe amandoua: luat averea si in puscarie. Toata averea, sa nu aiba nici de un avocat, sa foloseasca un avocat din oficiu ca romanii simpli
.
Sunt sigura ca puscaria lor nu este aceeasi celula comuna de 50 oameni de la Botosani – dar macar sa le fie racoare, sa fie privati de plimbari si dezmatzari, ca oricum statul cheltuie mult pe cazarea lor.
Ei deja s-au dat caciulit si raspopit in fata presei incat inca o poza, cu sinucidere sau fara, cu catuse sau fara, nu le e nimic la soric, deja sunt obisnuiti.