Ce ne lipsește

Între ziua patiseriei și a tăițeilor, ONU a strecurat acum 70 de ani în calendarul progresist Ziua drepturilor omului. Ocazie perfectă să vorbim despre rasismul nostru cel de toate zilele și de frica de balaurul tradiționalist, proaspăt ales în Parlament.

De 10 decembrie, în fiecare an de vreo 70 încoace, lumea sărbătorește drepturile omului. Pică imediat după Ziua patiseriei (9 decembrie) și înainte de Ziua muntelui și a tăițeilor (11 decembrie). 10 decembrie mai e și Ziua berii la halbă, dar nu despre asta vom vorbi acum, ci despre ce ne lipsește nouă, oamenilor în general, ca să ne putem bucura pe bune de drepturile astea.

Ca să o tai mai scurt, că mi s-a reproșat că și așa rar când scriu p-aici, scriu prea mult și n-are lumea răbdare să citească, părerea mea e că ne lipsește empatia. Adică acea capacitate de a ne pune în locul celuilalt atunci când judecăm ceva, ca să vedem dacă am mai judeca la fel din papucii lui. Nu e ușor și nici la îndemâna oricui empatia asta, se antrenează, se educă, iar atunci când începi s-o exersezi ajungi să-ți dai seama că ai fost dobitoc de multe ori în viață până atunci. Asta nu înseamnă că nu vei mai fi dobitoc după, ci doar că vei începe să-ți pui tot mai des întrebarea dacă știi cu adevărat ce credeai că știi sau cel mai bine știi că nu știi nimic de fapt. Știu, a zis-o unul mult mai deștept ca mine acum câteva sute de ani, mai pe scurt…

Ca să vă spun cum am ajuns eu la conluzia asta trebuie să explic mai pe lung, așadar consider că am oferit un rezumat suficient grăbiților, care se pot retrage de aici ca să scroll-eze mai departe pe facebook.

Cât de negru e rasismul

O să pornesc de la cea mai recentă indignare publică – gestul unui arbitru român UEFA care, întrebat de colegul lui, arbirul de centru, cine este persoana care a greșit și pe care trebuie s-o sancționeze, într-un meci dintre francezi și turci, a zis „ăla negru”, referindu-se desigur la un jucător de culoare de pe banca echipei turce. Negrul a luat foc, la fel și colegii lui și mapamondul, meciul s-a întrerupt și arbitrul nostru este acum cel mai rasist din toată lumea, făcut de ocară pe toate site-urile. Instituții oficiale și ministere de resort s-au delimitat de arbitru, el însuși s-a delimitat de el însuși, spunând că-i pare rău, că de fapt n-a vrut să fie rasist, ci doar să-l arate pe vinovat, care întâmplător era cel mai negru de pe banca turcilor etc.

Marea problemă a apărut însă în rândul populației băștinașe care, ca de fiecare dată, s-a împărțit în două tabere: ăia care consideră că arbitrul este un rasist nenorocit care ne face de râs și ăia care sunt de părere că nu trebuie să umbli cu cioara vopsită, negru îi, negru îi zici, ia mai lăsați-ne cu corectitudinile astea politice, că de aia am ajuns unde am ajuns. S-a scos de la naftalină cu ocazia asta tot arsenalul de ambele părți. Supărarea neaoșă a conservatorilor, că nu mai poți să dai o bășină, că te face lumea terorist, și datul ochilor peste cap al progresiștilor, care văd în fiecare astfel de gest încă o ocazie de exprimări docte: lipsă de awarness language, rasism structural, polisemantisme… ce mai, nu există educație!

Am dat întâmplător peste un lung cârnat de comentarii pe pagina unui intelectual pe care-l urmăresc, cadru universitar, băiat inteligent, care se declara scârbit de lipsa de educație a altuia, mare influencer, care încerca să scuze gestul arbitrului printr-un comentariu alambicat. Lumea a venit la intelectual pe pagină și a început să-și spună părerea, pro și contra. Răspunsul intelectualului era același, persiflant și superior la adresa tuturor celor care se încăpățânau să nu vadă lucrurile ca el. Chiar și la întrebarea umilă a unei doamne, care i-a cerut să-i explice de ce el consideră că gestul arbitrului e rasism, pentru că vrea și ea să înțeleagă, intelectualul a găsit cu cale s-o trimită să citească cărți de la edituri academice serioase sau dacă aveți Internet, căutați informații despre rasism când credeți că nu știți... A revenit apoi, spunând că nici el nu știa până nu a ajuns la facultate, dar că odată ajuns acolo a fost luminat. Educația și cititul erau singurele leacuri pentru vindecarea de rasism, în viziunea intelectualului nostru.

Desigur că în esență el are dreptate. Educația și cititul stau la baza lucrurilor bune întâmplate în lumea asta, deși dacă o întrebam pe mamaie ea ar fi zis că unde e carte multă, e și prostie multă. Doar că, cine mai citește în ziua de azi „cărți de la edituri serioase, academice”, când lumea are attention span-ul (ca să folosesc și eu cuvinte mari) de maxim o poză cu pisici pe Facebook? Apoi, și cărțile astea serioase trebuie explicate de cele mai multe ori pe înțelesul maselor. Un fel de prelucrare ideologică pentru analfabeții funcționali, care suntem tot mai mulți pe lume.

Și m-a lovit în exemplul de mai sus evidența asta a prăpastiei căscate între noi. Altfel să știți că am fost și eu pe la tot felul de conferințe și seminarii despre radicalizare și cauzele ei, însă parcă nu am înțeles niciodată mai bine una din cauzele acestei polarizări, până când nu am văzut răspunsurile înțepate ale acestui intelectual la comentariile audienței sale. Sunt mulți ca el, cei care vor să impună agenda progresistă și drepturile omului într-un ritm prea grăbit și fără să țină cont de nivelul de educație, de așteptările sau de capacitatea celorlalți de a accepta schimbarea. Graba e explicabilă. Toți vrem să trăim mai repede mai bine, să nu așteptăm o viață întreagă să se schimbe lucrurile în societate așa cum ne dorim. Dar nicio turmă nu poate să alerge mai repede decât cel mai încet membru al ei. Decât cu prețul sacrificării acelora mai înceți. În goana asta, însă, să nu ne mirăm că înceții ajung să ne urască. Pentru că nu ne înțeleg și se tem pentru viețile lor.

Dar de AUR vă e frică?

Și așa ajung la al doilea subiect legat de temă: intrarea noului partid minune în Parlament. Așa e că vă sperie perspectiva venirii AUR la putere? Vă sperie ideea că un partid ultranaționalist, cu doctrină religioasă, ar putea să aibă la un moment dat influență decisivă asupra unor politici pronataliste sau discriminatorii la adresa femeilor, a ateilor, a homosexualilor sau a oricui nu cadrează cu doctrina creștină? Mie mi se pare ocazia perfectă care ni se oferă, ca să aflăm cam cum îi sperie pe conservatori agenda progresistă. Veți spune că nu e același lucru, că progresiștii nu impun ceva cu de-a sila, ci predică numai drepturi și libertăți, lapte și miere. Dar așa predică și conservatorii de la AUR. Dacă le citești programul îți vine să-i și votezi. Cu câteva excepții, mare parte din programul lor pare de bun simț. Nu discut de membri și de părerile lor, că acolo e ca la viețile sfinților 😉

Toți cred că vor de fapt binele celorlalți, singura problemă e că-l vor cu forța. Unii vor să ne bage mințile în cap ca să ne dăm seama că civilizația modernă ne-a smintit rostul pe pământ, alții nu pricep de ce stăm ca proștii în fața trenului și nu ne urcăm în el. Cei care mă citesc de multă vreme știu că am avut și eu luptele mele cu inerția maselor, mi-am propus și eu de câteva ori să salvez lumea. Îmi place să cred că am ajuns într-o etapă mai calmă, în care-mi dau seama că oamenii nu pot fi trecuți strada cu forța, ci cel mult convinși că e mai bine pe partea cealaltă. Decizia trebuie s-o ia singuri.

E, ce vreau eu să spun cu acest expozeu până la urmă e că lumea ar fi un loc mult mai frumos și pașnic (nu sunt sigură că facebook ar mai exista în lumea asta) dacă oamenii ar avea empatie și răbdare. Empatie ca să vadă lucrurile și din perspectiva celuilalt. Răbdare să le explice și altora ce e rasismul și de ce e nașpa să identifici oamenii după culoarea pielii, de ce drepturile minoritarilor nu le afectează pe ale majoritarilor, de ce egalitate de gen nu înseamnă că femeia nu-i va mai găti bărbatului sau nu-i va mai face copii, dacă vor dori amândoi asta, de ce dreptul homosexualilor de a avea o familie nu distruge familia heterosexuală, de ce uneori cuvinte nevinovate pentru unii pot avea mai multe sensuri ascunse pentru alții și că a te exprima politicos nu-ți știrbește libertatea de exprimare. Până la urmă corectitudinea asta politică e în esență o politețe la adresa celorlalți.

Dacă mă întrebați pe mine, cred că arbitrul ăla nu știa că a făcut un gest rasist, a aflat cu ocazia asta, dar modul în care lumea i-a băgat această învățătură în cap nu-l va face să înțeleagă, să accepte și nici să-i placă pe negri, dacă cumva avea ceva cu ei până acum. Dacă nu avea nicio părere despre rasism, acum are și urăște cu siguranță progresismul și corectitudinea politică. Și împreună cu el, cu ocazia asta  progresismul a mai pierdut niște oameni indeciși, care se simt disprețuiți că nu înțeleg de ce nu mai au voie să-i zică negrului că e negru.

Eu cred că e rolul oamenilor „ajunși” la un nivel de înțelegere superior să le explice și celor rămași în urmă care sunt beneficiile acelor drepturi pe care ei nu le văd. Să le explice în limbaj simplificat că drepturile astea sunt pentru toți, nu sunt în exemplare puține, nu se epuizează dacă li se oferă unora în detrimentul altora. Cred că Ziua Internațională a Drepturilor Omului ar putea fi o bună ocazie pentru deștepții planetei să se coboare la nivelul proștilor ei și să le explice în cuvinte simple și puține calea progresului. Asta dacă sunt cu adevărat deștepți și nu au înghițit pe nemestecate niște concepte ale căror sensuri nici ei nu le înțeleg.

Pe de altă parte, putem foarte bine să bem o bere la halbă de ziua asta și să lăsăm lucrurile astea complexe pe seama intelectualilor fini. Oricum ce poți să faci și cu drepturile astea dacă n-ai apă caldă?!

Etichete: , , ,

37 comentarii la “Ce ne lipsește” Subscribe

  1. Claudiu MIja 16/12/2020 at 15:06 #

    Salut

    Mie mi se pare, repet mi se pare, (ascultati cu atentie), ca am auzit in cateva din inregistrari cum Webo, transfigurat la fata, reproseaza folosirea cuvantului „negro”, atentie negrO cu o nu cu u…si nu „negru”. „why did you say negro?” repeta el de cateva ori…. Mai mult PSGisti din imagini, prin jucatorii lor de culoare, solidarizeaza cu turcul webo si ii urmeaza la vestiare fiind convinsi ca webo (doar webo si eu stiu asta) a auzit si intrepretat corect un comentariu rasist (dupa mine negro) si pe care ei nu l-au auzit in mod particular, dar tind sa-l creada pe al lor cand e vorba de rasism…. amplificare prin identificare….funny nu?

    Vorbind de empatie Webo vine din Camerun, tara vorbitoare de franceza, unde „noire” nu inseamna si o culoare si om negru ca in romana unde „negru” inseamna si o culoare si un om negru (rasialitate cum ar zice doamna mai sus), dar unde „negro” probabil ca numai om doar cu pielea neagra nu inseamna, si mai curand speculez ca trimite la ceva legat de sclavie… speculez. In romana negro parca nu exista dar multi am auzit de negro in context negativ/rasist, nu-si vopseste nimeni parul negro. Coltescu vine din Craiova unde negru inseamna negru adica si culoare si om negru. Dar noi audienta venim din Romania unde rasismul e tolerat si transmis din gura in gura prin educatie si simpla expunere la societatea romaneasca.. ca sa nu ne mai tiganim atat

    e posbil ca fiecare stakeholder sa aiba o agenda aici:

    1. Webo ori vrea
    a. sa se rascoale fiindca s-a simitit umilit cand a auzit negro ori
    b blufeaza avand in vedere ca-l pastea cartonasul rosu, asa ca alege pe moment sa recurga la atac prin victimizare ca si cea mai bun metoda de aparare (adica sa simuleze faultul si sa urle dupa modeulul impuscatului atat de popular in fotbal)
    2. coltescu sa demonstreze nedemonstrabilul, adica ca nu ar fi rasist, si sa-si pastreze reputatia intacta (sic!)
    3. federatia.si celalte forme de autoritate sa demonstreze compliance ca-s insititutii si asta e parte din mandatul lor
    4. ziarusul doct sa demonstreze ca o are lunga si desteapta
    5. conservatorii sa demonstreze ca nu sunt rasisti (nu inteleg de ce insista) dar sa fie si ei lasati sa se bese cand vor ei, pana cand ajung ei sa ne impuna sa ne basim toti la comanda
    6. progresisti, ca si ziaristul ca sunt woke enough si neintelesi au un ego de hranit
    7. Aia doi de al PSG ca sunt solidari din principiu, espirit de corps

    Prea multe interese divergente….ca sa avem timp si de empatie. In fotbal este o vorba cand descrii dilema existentiala a unui fotbalist pus in fata optiunii de a faulta „mai bine sa planga ma-sa decat sa planga mama”

    Mi se pare ca toti avem o agenda ….si e greu din paradigma asta

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Pe barba mea, poliția face ce vrea

barba

În era datelor biometrice, în care computerul face recunoașteri faciale chiar și sub burka, poliția română îi refuză unui bucureștean înnoirea permisului de conducere pentru că nu vrea să-și radă barba

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.

Cum s-a întors ţurcana în Haţeg, în loc să emigreze

iovaneasa

Şapte tineri de la poalele Retezatului s-au apucat să crească oi când alţii ca ei voiau să emigreze. În câţiva ani au adunat în jurul lor peste o sută de crescători şi speră să fie urmaţi şi de consătenii care acum stau la poartă şi-i bârfesc.

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

gene-hitaki

Epstein și Kobayashi – Ce șanse erau ca un evreu și o japoneză, el economist, ea pictoriță, ambii trecuți de 60 de ani, să se întâlnească și să se iubească, în ditamai New York-ul?

Sanssouci, casa de la țară a unui rege cool

pajiste

La 1740 oricine putea să intre pe domeniul lui Frederick cel mare al Prusiei, cu condiția să fi fost îmbrăcat corespunzător. Azi intrarea costă 19 euro și îți dezvăluie un colț de rai și o poveste frumoasă.

Secretul Rozaliei din Criţ: “Ne-a ferit Dumnezeu de emigrare aicea, că avem mult de lucru”

Minunata ciorba ardeleneasca a adunat Europa la aceasi masa

Cu timpul oamenii au constatat că activităţi pe care noi le considerăm plictisitoare, pentru că le facem zi de zi, pot fi vândute foarte bine străinilor, care nu le-au văzut niciodată