În noiembrie 2020 am depus și eu la Primăria sectorului 3 o cerere de loc de parcare de reședință. Am făcut-o mai mult ca să testez sistemul online de gestiune a parcărilor, cu care se lăuda primarul, fiind convinsă că nu voi primi vreun loc, pentru că, nu-i așa, suntem mai mulți posesori de mașini în București decât locuri de parcare. În plus, după cum am mai spus, eu sunt împotriva acestui sistem de închiriere pe doi lei a domeniului public, și îmi doresc să avem un mod echitabil de parcare pe sistem primul venit, primul parcat, cu o taxă de parcare plătită anual de toată lumea care are mașină, că în fond fiecare parchează undeva pe domeniul ăsta public (dacă nu are curte proprie sau garaj sub bloc).
Am primit tot anul trecut – la scurtă vreme după ce am depus cererea și actele doveditoare – un răspuns automat descurajant de la primărie, în care mi se spunea că alocarea locurilor e suspendată până când se aprobă noul regulament al parcărilor. Regulamentul nou nu era mult diferit de cel vechi, încă un motiv de dezamăgire, după ce primarul Negoiță dăduse de înțeles la o dezbatere că va face mai echitabilă alocarea parcărilor Până la urmă n-am mai urmărit subiectul, pierzându-mi interesul pentru tema asta care e nerezolvată de 30 de ani și n-are nimeni curajul s-o tranșeze.
Anul ăsta, prin mai-iunie, am primit un telefon de la primărie. O doamnă mă ruga să-i trimit din nou actele mașinii ca să vadă dacă nu s-a schimbat ceva față de anul trecut când depusesem cererea. I le-am trimis, amuzată că uite, cineva chiar s-a apucat să ia la mână toate cererile alea depuse online la primărie de anul trecut. Doamna mi-a zis însă, prevăzătoare, că asta nu înseamnă că voi primi și loc de parcare. I-am zis să stea liniștită, că nu o să mă leg cu lanțuri de site-ul primăriei pentru asta.
Acum trei zile, exact în ziua în care Nicușor Dan anunța că va pune în curând în dezbatere publică noul regulament de parcare în București, primesc email de la Primăria sectorului 3 în care mi se trimite atașat decizia de alocare a unui loc de parcare, datată la începutul lunii. Practic, de aproape o lună eram posesoarea unui loc de parcare de reședință și habar nu aveam.
M-am uitat curioasă în programul de gestiune al primăriei, ca să văd și eu care e locul alocat. Când făcusem cererea găsisem unul liber chiar în spatele blocului, dar evident că nu mi l-au dat pe ăla, ci, oroare, mi l-au alocat chiar pe primul de lângă scară, adică acolo unde de ani de zile își parchează mașina cel mai vocal activist al ultimilor ani, supranumit de presă „Ceaușescu”.
La naiba!, ar fi zis Irina Margareta Nistor.
Suntem vecini de mai bine de 15 ani, omul își parchează mereu mașina acolo, ba am avut și discuții într-o iarnă, când împrumutasem o lopată de la el ca să-mi dau zăpada de pe mașina aflată undeva pe stradă, despre cum nu-și deszăpezesc mașinile oamenii ca mine, care nu au locuri plătite, de frică să nu-și piardă locul deszăpezit etc. În rest, mai mult de bună ziua nu am schimbat cu el, și ca tot omul care-l mai vede pe la TV mi-am făcut griji pentru reacția pe care ar putea s-o aibă când i-aș spune că locul lui e de fapt al meu. Și de fapt nu e nici al meu, ci ar trebui să fi al oricui care plătește o taxă de parcare într-un oraș normal la cap. Și când spun că mi-am făcut griji e un eufemism.
A parca sau a nu parca pe locul plătit la primărie, dar pe care e de ani de zile stăpân altcineva? Aceasta era întrebarea.
Exact pentru genul ăsta de frământări prin care am trecut eu zilele astea consider că e nevoie de o regândire a parcărilor în București, pentru că sunt convinsă că nu sunt singura care a primit legal un loc de parcare de reședință, dar are de înfruntat „stăpânul” de facto al domeniului public. Sigur că primăria se spală pe mâini de problemă zicând să suni la poliția locală, însă după ce pleacă poliția tu rămâi în bloc cu dușmanul și nu e normal să ne tăiem cauciucurile pentru atâta lucru.
În fine, când am revenit acasă vineri după amiază am găsit întâmplător locul gol. Să parchez, să nu parchez pe el? E drept că acum eu îl plătesc, dar omul care parcheză pe el de ani de zile consideră că e al lui. Mi-am luat inima în dinți, am zis un Tatăl Nostru în gând și am parcat pentru prima dată pe „locul meu” plătit la primărie. N-am apucat să simt nimic special, că eram prea îngrijorată de urmări. Am lăsat în parbriz numărul de telefon și am întrebat un vecin care s-a nimerit prin zonă dacă are numărul de telefon al numitului „Ceaușescu”. Zic să-l sun eu întâi, să-l previn, să nu cumva să aibă vreun șoc când vine acasă și-și găsește locul ocupat.
Îl am, zice vecinul, dar să nu-i zici că-l ai de la mine. Mi-a arătat ecranul telefonului cu numărul aflat la litera N – de la „Nebunul”. Toate semnele erau încurajatoare, ce să mai…
La apelul meu nu a răspuns, însă o oră mai târziu m-a sunat el, pentru că ajunsese cu mașina acasă:
– Bună ziua, ați parcat pe un loc plătit… m-a luat el prima dată.
– Bună ziua, v-am sunat și eu mai devreme, sunt vecina dvs, și am primit acest loc de la primărie. Știu că dvs parcați pe el de regulă și nu știu cum să procedăm, nu l-ați mai plătit sau ați omis să faceți cerere din nou la primărie pentru el?
(câteva secunde de descumpănire)
– Dar eu am gratuitate, conform legii, nu trebuie să-l plătesc.
(Cred că e revoluționar, dar nu sunt sigură care lege)
– Păi și nu ar trebui să aveți o hârtie în sensul ăsta de la primărie?
– Lăsați că mă duc eu peste ei la primărie, nu-i problemă.
– Bine, păi vă rog să mă anunțați ce rezolvați, nu vreau să creez animozități, eu cerusem de fapt alt loc, nu pe ăsta….
– Lăsați, doamnă, că mă duc eu peste ei. La revedere.
Am lăsat mașina acolo și am venit la moșie. Acum stau cu grijă că voi primi oricând un telefon de la primărie ca să eliberez locul ăla, că s-a produs o greșeală sau ceva. Și în felul ăsta pot să mă duc liniștită să-mi iau mașina de pe primul loc de lângă scară și s-o parchez cu două roți pe un trotuar, așa cum o parchez de 13 ani încoace, ca mulți alți șoferi din Capitală.
Și aproape că-mi convine mai mult, că nu stau cu atâta grijă și pot să-mi aleg un loc mai la umbră, pe când pe locul ăsta plătit sunt obligată să-mi las mașina în plin soare. Ce să zic, numai necazuri, dar oricum, tot răul spre bine, poate că va propune Nicușor în sfârșit regulamentul ăla nou de parcare în care va da toate parcările la liber și nu va mai fi nimeni stăpân pe bucata lui de domeniu public.
Sau poate că de fapt nu se va schimba nimic și la anul pe vremea asta va trebui să depun din nou acte la primărie ca să înnoiesc permisul de parcare, că poate până atunci îmi crește și mie organul ăla de stăpân de domeniu public și nu voi accepta ideea de a parca aiurea, pe unde găsesc loc, eu, care de la pașopt am avut primul loc de lângă scară…
Surprinzator de cooperant dl. Ceausescu, eu cred ca nu are nici o alocare pentru locul respectiv, sau pentru altul, ci doar o gratuitate, si stie asta. Asteptam cu nerabdare deznodamintul povestii… Cu dl. Ceausescu, nu cu parcarea in Bucuresti, ca eu zic ca acesteia din urma nu-i apucam noi sfirsitul…
Cred că domnul nu este în fond atât de rău pe cât vrea să pară în public.
Stimată doamnă Benezic
Îmi cer scuze că vă corectez, dar Ceaușescu nu este rău ci numai penibil!
Doamna
Revolutionarii dupa cum ii denumiți cu un ton zeflemitor nu au gratuitate decat la locul de veci nu la cel de parcare de resedinta. Singurii care au gratuitate sunt persoanele cu handicap (el s-ar putea sa aibă, nu stiu)
In rest maretele gratuități care le primesc revolutionarii sunt mai putine fata de cele acordate detinutilor sau veteranilor
Apropo, Ceausescu e platit tocmai de acestia care sunt acum la guvernare pe care toti i-ati sustinut….”.Revolutionarul” are ușa deschisă la Orban, Iohanis etc….ce util a fost să haituiască ”ciuma roșie”.
Tonul zeflemitor, în acest caz, este în ochiul cititorului, eu nu l-am scris așa. Restul afirmațiilor dvs sunt de asemenea neverificate și deci îi aduc personajului mai multe deservicii decât presupusul meu ton zeflemitor.
Soluția din Anglia mi se pare destul de rezonabilă, există delimitate niște ”zone” de câteva străzi fiecare, deci având sute de locuri de parcare, obții de la consiliul local permis de parcare pentru zona în care locuiești și parchezi unde găsești loc liber, cu permisul de la consiliul local pus la vedere în parbriz. Ca exemplu real, permisul costă 25 de lire pentru 6 luni sau 50 de lire pentru 6-12 luni.
Vizitatorii pot parca gratuit o oră în unele locuri sau două ore în alte locuri, după care mai trebuie să mute mașina pe altă stradă, dacă depășesc durata permisă. Există un fel de gardieni publici (traffic warden) care patrulează toată ziua prin cartiere și chiar pun amenzi în parbriz pentru parcări neregulamentare. Gardienii ăștia țin tot de consiliul local, nu se ocupă poliția rutieră de amenzile pentru parcări. În funcție de oraș, amenda pentru parcare neregulamentară e între 30 și 60 de lire, deci echivalent cu salariul pe o jumătate de zi, cu aproximație .
Soluția asta e civilizată și există în mai multe orașe europene, da. La noi e lumea mai atașată de proprietate și primarii nu îndrăznesc să-i deposedeze pe șoferi de locurile lor de parcare.
„atașată de proprietate”?
In realitate, sistemul existent incurajeaza fix incalcarea dreptului la proprietate publica, pe principiul primul venit – primul servit.
Teoretic vorbind, este acel loc de paracare este spatiu public. Avand in vedere resursa extrem de limitata, oricine are un simt al proprietatii mai dezvoltat ar trebui sa se revolte la ideea ca o persoana privata va bloca pe termen nedefinit acel spatiu public de care multi altii au nevoie.
Exact asta zic și eu, că domeniul public e al tuturor și așa ar trebui organizată parcarea, pe sistemul primul venit primul parcat. Doar că la noi sistemul practicat de 30 de ani a stimulat acest simț al proprietății individuale, prost înțeles în acest caz, în sensul că fiecare șofer care plătește 50-70 de lei/an la primărie, pe locul de parcare din fața blocului, se consideră proprietar pe el și se comportă ca atare. Cum să parcheze cineva pe locul lui? – chiar dacă el e plecat în concediu sau la muncă și locul ăla stă gol în mare parte din timp.
Partea asta cu ”lumea mai atașată de proprietate” e destul de reală în România, numai că parcarea nu prea e proprietate 😛 Cartierele englezești sunt cartiere de case, în imensa lor majoritate, iar pentru majoritatea românilor ar fi inacceptabil ca în fața ușii lor (*) să parcheze alte mașini, în timp ce ei să-și parcheze mașina cu două străduțe mai departe
(*) cartierele unde se aplică regimul ăsta de parcare sunt de-obicei construite pe la 1880 – 1900, casele sunt lipite una de alta pe toată lungimea străzii (terraced houses) și ușa de la intrare e direct în stradă, cu un trotuar de numai 1 metru lățime, rareori mai mult. Și se parchează chiar pe stradă, pe carosabil, chiar dacă locurile de parcare sunt marcate.
Cartierele noi, construite cam după 1980, au de-obicei 1-2 locuri de parcare în fața casei, iar acele locuri de parcare aparțin deținătorului locuinței, nu le mai atribuie consiliul local. E considerată parcare privată, primești reducere la asigurarea pentru mașină fiindcă e parcată într-un loc mai sigur, iar traffic warden nu au dreptul să dea amenzi pentru parcările private, deci nu mai e nevoie de permis de zonă.
În cartierele noi, parcarea nu mai e deficitară, iar vizitatorii pot parca pe stradă (în unele locuri cu limită de timp, dar alteori fără).
@Harald
Cu toată stima, dar locuiesc într-un complex de blocuri noi care are parcare și garaje subterane.
Așa. Și?
Ați demolat toate cartierele de case și toate blocurile vechi și nu mai e nevoie de parcare pe domeniul public?
Blocurile în sine sunt o problemă, dpdv psihologic sunt cuști, cu toate problemele psihologice și/sau psihiatrice care derivă din asta.
Faptul că blocurile noi au parcări și garaje subterane e un lucru bun, inclusiv unele blocuri construite în România prin 1980 au așa ceva. Dar asta nu înseamnă că a dispărut complet necesitatea de a parca la domiciliu pe domeniul public.
de ce „nu indraznesc”? Ca doar lumea vrea o tara ca afara… :)))))
Soluția din Anglia nu “primul venit, primul parcat”, ci e fix închirierea domeniului public de anumite persoane – mi-e greu să cred că într-o “zonă” cu, habar n-am, 182 de locuri de parcare consiliul local emite 250 de permise… Deci, practic, ai locul asigurat, chiar dacă nu știi anume care loc…
Mai la general, ideea de a închiria domeniul public, sau o parte din el, pentru a-ți parca mașina, ideea de a avea locul tău de parcare asigurat nu e deloc o idee rea. E o idee foarte civilizată. Nu stai zi de zi cu grija “unde-o mai parchez și astă-seară”, ci te duci liniștit la locul tău.
Cât despre “Ceaușescu”… poate că, într-adevăr, explicația e că el nu e atât de rău pe cât vrea să pară în public; mie mi se pare altceva: mi se pare că povestea asta e o dovadă că nu la “N” de la nebun trebuia să-l treacă vecinul comun în telefon, ci la “Ș” de la șmecher … dar în fine, nici nu e așa important.
E posibil să nu fi citit eu cu atenție, dar cât costă să închiriezi un loc de parcare în București?
Sistemul “zonelor de parcare controlată” se bazează tocmai pe ideea de “proprietate” asupra străzilor care fac parte din zonă (“proprietate” a celor care locuiesc, respectiv lucrează în zonă, excluzându-i pe pe ceilalți de la parcare în intervalul de activitate). El nu doar că nu funcționează conform regulii “primul venit, primul servit”, ci este chiar o anulare a acesteia.
De asemenea, schema nu-și propune să ofere locuri de parcare, individual sau generic determinate, celor care participă la ea (de aceea, fie vorba, introducerea zonelor de parcare controlată în discuția asta e, ca de obicei de altfel, alăturea cu drumul), schema își propune să-i excludă pe “străini” din zonă.
Revenind la întrebarea pe ce principiu ar trebui organizat domeniul public în chestiunea parcărilor, cred că răspunsul depinde de tipul de domeniu public de care vorbim: dacă e vorba de marginea străzii, atunci sigur că închirierea ei unui utilizator exclusiv ridică probleme; dacă este însă vorba de spații de parcare aparținând domeniului public, mie mi se pare că închirierea lor nu e deloc o idee proastă. Nu știu de ce, dar am avut impresia că, în articolul acesta, e mai degrabă vorba de a doua situație – genul de cartier bucureștean cu “spațiul utilitar” dintre blocuri, nu propriu-zis “strada” pe care e așezat blocul respectiv.
Strainii nu sunt exclusi din zonele de controlled parking. Pot parca si strainii, dar numai intre anumite ore si contra cost.
Locurile de parcare cu parcometre sunt o categorie separată, acelea sunt disponibile pentru oricine, în intervalul orar în care parcarea se plătește și în zilele în care se plătește. De exemplu, gara Birmingham New Street e foarte central amplasată, pe străduțele din zonă sunt parcometre, dar duminica după-amiază nu se plătește.
Pentru permisele de zonă, străinii sunt practic excluși. Cine nu locuiește în zona respectivă sau nu lucrează la o firmă din zona respectivă, nu primește permis de parcare pentru zona respectivă. Iar dacă e o zonă rezidențială, fără parcometre, străinii pot parca liber doar seara și noaptea, după 6pm. Pe timpul zilei, între 8am și 6pm, vizitatorii (i.e. ”străinii”) pot parca doar o oră. Gratuit, dar o singură oră.
Mai rar, și de-obicei pe lângă parcuri, există și parcări gratuite pentru 2 ore. Și există șoferi care urmăresc orele și traseele folosite de ”street warden” în zonă, astfel încât reușesc să parcheze gratis și fără amendă până pe la 12 la amiază 😛
Practic, gardianul trebuie să vadă mașina parcată în același loc pentru a treia oară când trece el pe-acolo, ca să-i poată pune o amendă în parbriz. Dar el nu trece prima dată chiar la 8am, în zonele astea cu 2 ore. Trece prima dată abia pe la 10:00, deci mașina trebuie să fie acolo și după ora 12, ca să primească amendă.
Asa o fi in Birmingham. In alte orase din UK ne permitem „parcometre” prin toate zonele de controlled parking. Mai ales de cand s-a inventat planta prin SMS.
La mine pe strada poate parca oricine 9am-6:30pm, contra cost. Daca insisti, iti explic cum sa folosesti Google Street View.. 🙂
Dacă insiști, îți aduc aminte de miile de postări de propagandă neomarxistă pe care le-ai lăsat în ultimii ani pe forumurile de limbă română. Pe maică-ta s-o înveți să folosească Street View, că ea a crescut unul ca tine.
Harald. JENANT!
Eu am avut problema asta in sectorul 3 acum vreo 20 de ani si aveam o Dacie cu numar de Galati. Am fost primul care a indraznit sa isi plateasca locul de parcare iar al’de „Ceausescu ” erau mai multi, practic toti cei care isi insusisera spatiul din parcarea blocului. A trebuit sa ma intorc la Primarie sa schimb locul de parcare intr-un colt mai ferit, conflictele erau perpetue.
Cred ca specia Ceausescu din aceasta poveste e pe cale de disparite. Economia de piata i-a adus in pragul extinctiei 🙂
@pehash: Păi “contra cost” adică dacă și-au cumpărat permisul, permis pe care nu și-l pot cumpăra decât dacă demonstrează că nu sunt complet “străini” de strada pe sau zona în care vor să parcheze… Parcă așa am citit eu că merg, ca regulă, lucrurile…
Iar “între anumite ore” ce înseamnă mai exact? Că marea majoritate, de fapt cvasi-unanimitatea, de parcări controlate din Anglia despre care am citit eu sunt de luni până vineri de pe la opt dimineața până pe la cinci-șase după-amiaza (eventual și sâmbăta până mai târziu, spre unu-două noaptea – am impresia că pe unde sunt mai multe baruri/cluburi/teatre/restaurante etc), deci e clar că scopul lor e să nu-i lase pe ăia care vin la muncă în proximitatea “zonei” să parcheze pe străzile din “zonă” (eventual să-i convingă să renunțe la mașină în favoarea transportului în comun), dar ce legătură are asta cu “parcarea de reședință”? Că, în principiu, și ăia din zona controlată muncesc și sunt plecați în alte zone cât funcționează controlul, iar, când se întorc, alveolele alea (sau cum să le zic) redevin gratis și la liber, că a încetat controlul – deci poate să parcheze oricine în locul lor, numai că nu prea mai are cine, că au plecat acasă “străinii” în considerarea cărora fusese impus controlul…
În Anglia, zonele rezidențiale, cele comerciale și cele industriale sunt destul de separate între ele.
De exemplu, magazinele Tesco și Sainsbury’s au parcări proprii de sute de locuri fiecare, diverse persoane ar putea să lase mașina acolo toată noaptea, dar sunt relativ departe de zonele de locuințe, n-ar merge nimeni 500 sau 800 de metri pe jos, doar ca să lase mașina parcată gratis noaptea la Tesco. Ziua nu se poate parca decât maximum 2 ore la magazinele mari, chiar și la cele periferice, care au parcarea complet gratuită și fără bariere de acces.
Parcarea ”între anumite ore” se aplică în zonele rezidențiale, de exemplu se poate parca gratuit maximum o oră, între 8am și 6pm. Cine depășește o oră, fie mută mașina din oră în oră, fie are permis de zonă, plătit cu 50 de lire pe an la Consiliul Local.
După 6 seara în zonele rezidențiale și după 8 seara în zonele comerciale, parcarea pe domeniul public e liberă, nu mai patrulează nici gardienii publici, așa că fiecare parchează unde găsește loc, chiar dacă are permis de zonă.
În cartierele cu locuințe închiriate frecvent de studenți, parcarea e de-obicei liberă între 1 iunie și 1 octombrie, fiindcă oricum 3 sferturi din locuri sunt neocupate. Filosofia consiliilor locale din Anglia pare să fie aceea de a rezolva problemele cu parcarea doar dacă aceste probleme există, nu doar de dragul de a impune reglementări.
Da, contra cost sunt toate locurile de parcare pe strada. Dar permisul este muuuult mai ieftin decat plata cu ora. Pentru permis trebuie sa faci dovada ca platesti taxa lunara la consiliul local. Deci esti chirias sau proprietar in zona respectiva. Legal..
Permisul pentru prima masina e ieftin – £120/12 luni, a doua e x4, a treia nu ai voie. Electrica e gratis.
In cazul meu, intervalul orar in care pot parca si altii, contra cost, este 9-18:30 mon-fri / 10-14 sat. Duminica e „free for all” 🙂 Un pic mai aproape de „high street”, adica zona comerciala, se schimba conditiile si costul orar al parcarii.
Controlled parking nu e valabil peste tot. Sunt zone rezidentiale in care este obligatoriu sa iti asiguri parcarea pe spatiul propriu si strada ramane libera. Depinde de latimea strazii si planurile urbanistice locale.
@pehash: Și luni-sâmbătă în afara intervalului cine poate parca?
Doar locuitorii din zona, daca au permis de la primarie, si persoanele care au permis pentru handicap (cu o limita de timp de 2-3h). Dar zona este relativ mare. Zeci, poate chiar sute de strazi. Deci tot timpul exista riscul ca pe strada ta sa nu mai fie loc, pentru ca au parcat alti rezidenti.
Permisul este pe zona. Il pui in parbriz, sa ti-l vada „parcagiul” (aka „traffic wardern”) consiliului local. Au niste tablete pe care pot verifica numerele de inmatriculare si seria permiselor de parcare, sa se asigure ca sunt valabile. Actioneaza si ca un fel de „informatori” pentru politie, pentru ca stiu cam tot ce se intampla daca umbla toata ziua prin aceeasi zona.
Asta cu primul venit primul servit cam da cu virgula atunci cand sunt mai multe masini decat locuri, adica platesti dar daca vii mai tarziu nici nu mai ai unde sa parchezi. Ideea e sa parchezi undeva pe o zona de 500 de metri de casa nu eu de la N.Grigorescu sa parchez la Eroii Revolutiei. Cand stateam in Dristor gaseam si la peste 2 km distanta loc de parcare.
Pun pariu ca daca se implementeaza costurile actuale de 600 pe an, va ramane Bucurestiul pe jumatate gol si fara rable.
@pehash: Am înțeles: este vorba de o zonă de parcare controlată care funcționează continuu (cu excepția duminicilor), zonă la care unii se pot abona (rezidenții – și e de preferat să o facă, de fapt: sunt practic obligați să o facă), respectiv în care alții (“străinii”) nu pot parca decât între anumite ore.
Da, e și ăsta un model. Eu l-am avut în vedere pe celălalt, în care zona nu funcționează 24/24, ci într-un anumit interval zilnic.