Un fel de inside joke pentru activizdele civice, dar și o recomandare de serial mișto: Masters of sex
Archive | Plezirista
RSS feed for this section
Frumoșii drogați ai culturii române
Narcotice în cultura română, de Andrei Oișteanu, o carte care spune că am avut și noi drogații și sinucișii noștri, chiar dacă nu scria asta în dreptul lor în manualele de literatură
Cum se schimbă constituția. În Cuba
11.000 de cubanezi au semnat pentru modificarea Constituției. În replică, alte 8 milioane de cubanezi au semnat o contra-propunere de revizuire pe care Marea Adunare Națională nu a putut s-o refuze. Un fel de reînnoire a jurămintelor, după 50 de ani, pentru revoluția lui Fidel Castro
Încă o zi
Al doilea telefon a venit de la un fost amant din tinerețe, cu care se tot amenință că vor ieși la bere când mai trece el prin oraș. Adevărul e că nu s-au văzut de cel puțin trei-patru ani, iar anul ăsta de ziua lui tot el i-a scris ca să-i amintească că e ziua lui și poate să-i ureze una, alta 😉
Piața Washington, în care un bărbat scrie despre femei și e lăudat pentru asta
Henry James, varianta masculină a lui Jane Austen, n-a reușit să producă decât o carte cam banală chiar și pentru America secolului trecut.
Ce cărți citim vara asta
Ca să știți cu ce să vă apărați de soare la plajă sau pe ce să vă așezați halba cu bere 😉
Recursul la argumente
De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.
Asumarea trecutului și prezentul judecăților
Un artist al lumii trecătoare, de Kazuo Ishiguro, este o mică bijuterie literară. Autorul reușește să-și transforme personajul dintr-un torționar fără voie într-un patriot de modă veche, care admite că poate a greșit numai de dragul fiicei sale, nu pentru că i-ar părea rău.
Să nu judeci o carte după faima autorului
Ascuns la vedere, de Nuruddin Farah, este o plicticoșenie scrisă incredibil de prost, ca o compunere de clasa a 6-a în care autorul vrea să-i demostreze tovarășei profesoare că a citit toată bibliografia obligatorie. Autorul trece drept cel mai important romancier african al momentului.
Nu vă place sexul?
De ce suntem ofensați de nuditate, fie ea sexuală sau ne, dar nu avem nimic împotriva violenței? De ce le acoperim ochii copiilor la scene de sex, dar îi lăsăm să se joace cele mai sângeroase jocuri pe calculator?
Articles
-
Vancouver și oamenii lui (VII)
-
Coasta însorită a Canadei, British Columbia (VI)
-
Alberta: munți, petrol și urși (V)
-
Trei săptămâni în Canada (IV) – Quebec City
-
Trei săptămâni în Canada (III) – Toronto și Niagara
-
Trei săptămâni în Canada (II) – Ottawa
-
Trei săptămâni în Canada (I)
-
Toshiba, 2010-2026
-
Toshiba, 2010-2026
-
Alberta: munți, petrol și urși (V)
-
Vancouver și oamenii lui (VII)
-
Trei săptămâni în Canada (I)
-
Trei săptămâni în Canada (II) – Ottawa
-
Trei săptămâni în Canada (III) – Toronto și Niagara
-
Trei săptămâni în Canada (IV) – Quebec City
-
Coasta însorită a Canadei, British Columbia (VI)
-
alina: Foarte fain serialul despre Canada. Despre 4 a...
-
Sergiu: Treaba asta cu gardienii care iti spun ca nu ai vo...
-
-
Dollo: Noi mulțumim, poate mai facem :)...
-
Mihai: Am urmarit numai episodul cu Vancouver care pare u...
-
Elena: Parcă îmi vine să închei și eu simplu, ca Hor...
-
Horațiu: Mi-a plăcut mult să urmăresc impresiile voastre...
-
Dana: am ajuns pana la sfarsit :) las pe maine totusi fi...
Ce citim la clubul de carte
