Plezirista | Dollo zice Bine

Archive | Plezirista RSS feed for this section

Carte & alte arte 25/07/2017

Frumoșii drogați ai culturii române

Narcotice în cultura română, de Andrei Oișteanu, o carte care spune că am avut și noi drogații și sinucișii noștri, chiar dacă nu scria asta în dreptul lor în manualele de literatură

Cum se schimbă constituția. În Cuba

11.000 de cubanezi au semnat pentru modificarea Constituției. În replică, alte 8 milioane de cubanezi au semnat o contra-propunere de revizuire pe care Marea Adunare Națională nu a putut s-o refuze. Un fel de reînnoire a jurămintelor, după 50 de ani, pentru revoluția lui Fidel Castro

Încă o zi

Al doilea telefon a venit de la un fost amant din tinerețe, cu care se tot amenință că vor ieși la bere când mai trece el prin oraș. Adevărul e că nu s-au văzut de cel puțin trei-patru ani, iar anul ăsta de ziua lui tot el i-a scris ca să-i amintească că e ziua lui și poate să-i ureze una, alta 😉

Piața Washington, în care un bărbat scrie despre femei și e lăudat pentru asta

Henry James, varianta masculină a lui Jane Austen, n-a reușit să producă decât o carte cam banală chiar și pentru America secolului trecut.

Ce cărți citim vara asta

Ca să știți cu ce să vă apărați de soare la plajă sau pe ce să vă așezați halba cu bere 😉

Recursul la argumente

De ce în 2017 e nevoie să le explici unora că oamenii sunt egali în fața legii și au aceleași drepturi indiferent de rasă, sex sau etnie – pentru că la televiziunea națională vine un avocat al poporului și neagă Holocaustul, și nimeni nu-l contrazice, deși avem și o lege care-l face pasibil de pușcărie pentru asta.

Asumarea trecutului și prezentul judecăților

Un artist al lumii trecătoare, de Kazuo Ishiguro, este o mică bijuterie literară. Autorul reușește să-și transforme personajul dintr-un torționar fără voie într-un patriot de modă veche, care admite că poate a greșit numai de dragul fiicei sale, nu pentru că i-ar părea rău.

Să nu judeci o carte după faima autorului

Ascuns la vedere, de Nuruddin Farah, este o plicticoșenie scrisă incredibil de prost, ca o compunere de clasa a 6-a în care autorul vrea să-i demostreze tovarășei profesoare că a citit toată bibliografia obligatorie. Autorul trece drept cel mai important romancier african al momentului.

Nu vă place sexul?

De ce suntem ofensați de nuditate, fie ea sexuală sau ne, dar nu avem nimic împotriva violenței? De ce le acoperim ochii copiilor la scene de sex, dar îi lăsăm să se joace cele mai sângeroase jocuri pe calculator?

Mucenicul, când drogurile par mai OK ca Biblia

Adolescent în criză mistică și tulburări de personalitate + societate paralizată de incompetență, indiferență și corectitudine politică = rețeta unei drame cel puțin cinematografice. Filmul Mucenic, de vineri pe marile ecrane.

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Dollo zice Bine