Plezirista

Archive | Plezirista RSS feed for this section

Carte & alte arte 16/11/2011

Votați ce vreți să citiți

S-au propus nouă titluri pentru runda a doua a clubului de carte. Cu cât votați mai repede, cu atât aveți mai mult timp de citit. Start!

Despre liceenii din ziua de azi și cum am trimis eu prima – și ultima – scrisoare la radio, ca să fac o dedicație muzicală pentru mama. Două chestii care arată că generațiile sunt la fel de proaste la aceeași vârstă, indiferent de epoca istorică în care trăiesc.

Biserici transformate în case

Biserica transformată în locuință de lux

Niște arhitecți olandezi transformă bisericile în locuințe, ca să le păstreze pentru valoarea lor arhitecturală. Au sute de „case ale Domnului” în care oamenii nu mai calcă. O situație care oglindește și realitatea din România, doar că lor nu le iese cum trebuie, că imaginea se vede invers 😉

Primul an din prima viață

N-a suflat în lumânare, că frigea la botic

După ce și-a pârlit un pic mustățile în lumânarea aniversară, Toshiba a refuzat, cochetă, să sufle în ea, dar a lins de jur împrejur… tortul 🙂

Ce a vrut poetul să spună

Singurul lucru cert e că aproape niciunul dintre noi n-a înțeles exact la fel cartea asta. De aceea prima întâlnire din clubul cărții, zic eu, a fost un succes. Hai cu a doua, dar poate nu mai alegem un post modernist, ci continuăm cu un clasic. Eventual în viață? 😛

Vom fi cinci la masă

Hai cu Cimitirul de piane, sâmbăta asta, începând cu ora 19.00, la Green Tea

Mirosul toamnei

Mamaie ținea mereu pe sobă niște porumbei din ăștia pentru floricele. Îi creștea în fundul curții, acolo unde avea și buda… În toiul iernii, când erau uscați bine, îi curăța de boabe, încingea ceaunul de tuci, îl stropea cu niscai ulei și îl umplea apoi cu floricele pocnitoare.

De ce să schimbi ceva care merge?

Noul Nissan Micra, într-o lume plină de botoxate și siliconate ei schimbă o mașină dodoloață și veselă cu una cu liposucții și cu buzele strânse ca o acritură.

Pleșu, despre dumnezeii ei de politică

Plesu, criticat in presa romana ca sustine bombardarea Iugoslaviei de Pasti

Un portret excelent al politicii internaționale, văzută de pe scaunul de ministru de externe. Cu diplomație despre „candoarea” lui Constantinescu și sinceritatea plebee a lui Băsescu.

Clubul de carte – viața în cimitirul de piane

Eu aș zice sâmbătă seara (12 noiembrie), la o cârciumă unde se poate bea vinul casei – că vin portughez , mai greu în București – ca să fim așa în pielea personajelor și în atmosfera în care se simțeau ei bine. Aș plusa și cu un pește sau o caracatiță bătută bine de pragul ușii, dar știu că e prea mult 🙂

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Dollo zice Bine

Votați ce vreți să citiți

Ruta progresivă

Biserici transformate în case

Primul an din prima viață

Ce a vrut poetul să spună

Vom fi cinci la masă

Mirosul toamnei

De ce să schimbi ceva care merge?

Pleșu, despre dumnezeii ei de politică

Clubul de carte – viața în cimitirul de piane

Articles

Ce citim luna asta

Buton pentru like-uri în euro

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Oldies but goldies

Cum le iertăm greşiţilor noştri

De ce nu plecăm din România

„Bună, ce faci?!” – varianta nipono-americană cu happy end

Cum se aproba un film pe vremea lui Ceaușescu

Când un gard pe mijlocul drumului e cel mai smart lucru din oraș

Zen and the Art of Marcela Maintenance*