Și, în al doilea an de pribegie, a apărut în sfârșit și primul „you should learn german” din viața noastră. Era și timpul. În rest, despre cum știu unii să-și pună industria în valoarea și s-o împrietenească cu publicul
Recent News Subscribe
Categories:
Ramona: Am emigrat în SUA pentru viitorul copilului
Am realizat în 4 ani în SUA cât nu am realizat în 30 de ani în România, doar pentru că știm exact ce vrem de la viață și suntem dispuși să muncim pentru asta.
Ticăloșii care se petrec sub ochii noștri
Cum sunt furate pe față, 12 hectare din Parcul IOR, în Capitala unei țări UE, fără ca vreuna din instituțiile „statului de drept” să facă ceva cu adevărat ca să-i oprească pe hoți
A.M. – Noi ne urâm țara în masă, de aia și arată așa…
…și nu ne dăm seama că tot la mâna noastră stă să o facem locuibilă. Și nu, nu e vina politicienilor aici – nu te împiedică politicianul să dai cu o mătură în fața ușii sau să nu pui muzică sau bormașina la 12 noaptea, să deranjezi vecinii.
Patria – o carte a victimelor naționalismului prost înțeles
Nu e o carte de istorie despre conflictul spaniolo-basc, de unde a pornit el și ce vrea să obțină, ci este povestea naționalismului extremist raportată la celula de bază a societății – familia și prietenii ei.
A.P. – Româncă nu mai sunt, canadiancă am devenit, dar unde sunt eu „acasă”?
O familie mixtă, româno-germană, plecată din România comunistă în Canada „socialistă”, în căutarea liniștii și a normalității. Happy-end-ul lipsește.
Amintirile mamei
Să le pui pe feisbuc ca să vadă lumea ce ți-am făcut io ție la 18 ani – lebede umplute cu cremă de vanilie și aripi din fulgi de migdale.
L.S. – Deși suntem săracii Europei, totul e mai scump la noi, la propriu și la figurat
Încă o poveste despre motivele pentru care se mai rămâne în România, dar cu alternativa emigrării deasupra capului.
Antoaneta: E ușor să pleci, mai greu e să te regăsești și să-ți construiești viața în altă parte
Povestea unor emigrări succesive și a omului care a luat-o de la zero de mai multe ori, până când și-a găsit tihna.
De ce nu vor coafezele să tundă scurt?
First world problem, but problem: De ce nu se pot tunde femeile la frizer și de unde vine teama coafezelor de a tunde scurt-scurt, băiețește?
R.D. – Orice conversație cu cei rămași în țară doare, pentru că din exterior văd că se învârt în cerc
Acasă aveam cumva un sentiment de provizorat constant. Sentimentul că oricând pot fi dat afară, de exemplu, că sunt constant la mila unui funcționar sau al unui șef.
Articles
-
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
-
Apocalipsa AI, după Harari
-
De toți banii
-
Ce-am găsit să fie al meu
-
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
-
Vechituri
-
Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)
-
Carnavalul din Basel
-
Cami: Eu aș fi făcut un sarcasm, le-aș fi scris în g...
-
Dollo: Nu știu ce-i cu atâtea comentarii apreciative la...
-
-
-
NeluF: Felicitări pentru jurnalismul educativ și d...
-
Om bun: Daca nu suntem in stare sa participam la club, sau...
-
Alexandru Ioan Roman: Vă urmăresc cu interes constant articolele și s...
-
VASILIU MIRCEA PAUL: Din ”veacurile întunecate” atunci cînd biser...
Ce citim luna asta
