Nu știu dacă e teamă, pur și simplu îmi doresc să plec doar ca să văd locuri și oameni noi, comoditate e sigur multă, și ceva mulțumire, și ceva drag de locuri, obligație sigur nu.
Tag Archives: emigrare
Gabriela: Aveam 52 de ani și eram tânără pentru piața muncii din Danemarca!
O femeie de 55 de ani își ia viața în 20 de kg și pleacă la 2.800 de km distanță, singură, să muncească într-o fabrică, la bandă, la temperaturi de 5-6 grade
F.C. – avem o viață OK și nu ne dorim să o luăm de la capăt
Schimbarea trebuie să vină de la noi. „Cineva să facă” suntem de fapt noi. Începând cu aruncatul gunoiului în locul special amenajat până la spart geamurile guvernului când o ia razna.
C. – Zi de zi este un confort să nu trăiești între oameni agresivi, frustrați, needucați
Nu cred că în România e iadul pe pământ, dar chiar cred că e mult mai greu să trăiești daca ai aspirații, dacă nu vrei să trăiești în bulă, dacă îți pasă de ce e pe lângă tine, de oameni, de animale …
Iuliana: eu nu caut binele pe tavă, ci vreau să fac ceva pentru el
Nu cred că sunt masochistă, cred că sunt pe deplin conștientă de cine sunt și ce pot, și cred că aici este locul meu. Într-o țară în care nu totul merge bine, ba uneori ești efectiv exasperat.
Naționalitatea este un artificiu creat de alții și am învățat că trăitul pentru alții e o cale sigură către nefericire
Povestea lui V. plecat din Câmpulung ca să înțeleagă lumea „cu ochi sceptic”, un scepticism dobândit la orele de religie din liceu 🙂
Ne deranjează că busola românilor este deseori bazată pe misticism, nu rațiune
De ce totuși NU plecăm din România, deși ne deranjează atât de multe pe aici – despre teamă în varianta lui Sergiu, un român care financiar o duce bine.
Oameni care sfințesc alte locuri
Un om care plantează o pădure de salcâmi și unul care spală trotuarul din fața blocului. Două mostre de optimism într-o mare de deznădejde românească. E de ajuns, sunt mai multe sau fiecare dintre noi rumegă în colțul lui gândul salvării personale?
Americana: de ce să te întorci într-o țară ca Nigeria? Sau România?
Povestea emigrării și a întoarcerii acasă a lui Ifemelu și Obinze, doi nigerieni care nu au mâncat salamul cu soia al sclaviei, și s-au dus de-a gata la democrație și egalitate în vestul corect politic, dar încă discriminator. La următorul club de carte, din octombrie.
Viața la țară în așteptarea copiilor
Tot ce facem facem pentru ei, păcat că ei nu vin acasă și preferă să cumpere de la Mega.
Articles
-
Vancouver și oamenii lui (VII)
-
Coasta însorită a Canadei, British Columbia (VI)
-
Alberta: munți, petrol și urși (V)
-
Trei săptămâni în Canada (IV) – Quebec City
-
Trei săptămâni în Canada (III) – Toronto și Niagara
-
Trei săptămâni în Canada (II) – Ottawa
-
Trei săptămâni în Canada (I)
-
Toshiba, 2010-2026
-
Toshiba, 2010-2026
-
Vancouver și oamenii lui (VII)
-
Alberta: munți, petrol și urși (V)
-
Trei săptămâni în Canada (I)
-
Trei săptămâni în Canada (II) – Ottawa
-
Trei săptămâni în Canada (III) – Toronto și Niagara
-
Trei săptămâni în Canada (IV) – Quebec City
-
Coasta însorită a Canadei, British Columbia (VI)
-
Om bun: Frumos filmuletul. Era mai frumos daca intrai si t...
-
-
alina: Foarte fain serialul despre Canada. Despre 4 a...
-
Sergiu: Treaba asta cu gardienii care iti spun ca nu ai vo...
-
-
Dollo: Noi mulțumim, poate mai facem :)...
-
Mihai: Am urmarit numai episodul cu Vancouver care pare u...
-
Elena: Parcă îmi vine să închei și eu simplu, ca Hor...
Ce citim la clubul de carte
