Țara asta, dacă nu ești bărbat (bărbații romi se exclud, desigur), în deplinătatea facultăților fizice și mintale, descurcăreț și cu părinți bogați, te urăște.
Alex S. – Am plecat din Romania în 1997, ca să nu trebuiască să mă lupt cu morile de vânt
Momentul în care m-am rupt complet din punct de vedere mental a fost acela în care un prieten de familie mi-a spus pe șleau că n-am nici o șansă să răzbat (în România), pentru că nu am avut părinți securiști.
Flo: Nu ne era rău în România, dar aici sunt mai puține surse de frustrare
De la Caragiale încoace, țara nu (prea) s-a schimbat în 200 de ani, cine sunt eu să sper că se va schimba în timpul vieții mele?
D. – Nimic nu merită întoarcerea în țară
Îmi pare rău că nu am emigrat de fiecare dată când conduc, când intru în contact cu autoritățile, în ultimul timp și când văd că mulți din prietenii și colegii mei de generație au luat-o razna cu teoriile conspirației, sau când îi văd că sunt convinși de discursul AUR și al altora de același gen
M. – am trăit o perioadă cu impresia că putem schimba ceva aici
Eram parte din proștii ieșiți în stradă la proteste, pentru că am trăit o perioadă cu impresia că putem schimba ceva, că vocea noastră are totuși putere, că generația noastră e suficient de înfiptă ca să rezolve din mocirla din jur.
S. – structural sunt făcută pentru energiile acestui loc
Nu știu dacă e teamă, pur și simplu îmi doresc să plec doar ca să văd locuri și oameni noi, comoditate e sigur multă, și ceva mulțumire, și ceva drag de locuri, obligație sigur nu.
Gabriela: Aveam 52 de ani și eram tânără pentru piața muncii din Danemarca!
O femeie de 55 de ani își ia viața în 20 de kg și pleacă la 2.800 de km distanță, singură, să muncească într-o fabrică, la bandă, la temperaturi de 5-6 grade
F.C. – avem o viață OK și nu ne dorim să o luăm de la capăt
Schimbarea trebuie să vină de la noi. „Cineva să facă” suntem de fapt noi. Începând cu aruncatul gunoiului în locul special amenajat până la spart geamurile guvernului când o ia razna.
C. – Zi de zi este un confort să nu trăiești între oameni agresivi, frustrați, needucați
Nu cred că în România e iadul pe pământ, dar chiar cred că e mult mai greu să trăiești daca ai aspirații, dacă nu vrei să trăiești în bulă, dacă îți pasă de ce e pe lângă tine, de oameni, de animale …
Iuliana: eu nu caut binele pe tavă, ci vreau să fac ceva pentru el
Nu cred că sunt masochistă, cred că sunt pe deplin conștientă de cine sunt și ce pot, și cred că aici este locul meu. Într-o țară în care nu totul merge bine, ba uneori ești efectiv exasperat.