Tag Archives: Make a Point

Jurnalismul, pe vârfurile lui

fetita

Ziaristul român față cu o legendă a foto-jurnalismului american venită în vizită în România

Read More 7 Comments

Carmen Nistor: „Nu există greșeli, doar distracție”

bunic carmen 2

Despre rolul pasiunii în viața omului și cât de departe ajungi cu ea. O poveste care începe cu bunicul legător de carte, continuă cu nepoata – artistă, pictoriță și business developer în timpul programului – și apare tangențial și Steve Jobs un pic 😉

Read More 2 Comments

Când Manhattanu era un soi de Ferentari…

Martha-Cooper-Kids

… iar Martha Cooper, prima femeie fotograf de la New York Post. Azi e septuagenară, dar se aleargă cu poliția și grafferii prin Brazilia ca la tinerețe. Și vine la București în 13-15 octombrie la Make a Point

Read More 1 Comment

Cui mai dăm 2% anul ăsta

prostime

Sunteți liberi să dați cei 2% cui vreți voi, numai să-i dați, să nu lăsați fiscul să pună mâna pe ei și după aia să așteptați să vină alde Soros să vă sprijine societatea civilă ce să lupte pentru drepturile voastre.

Read More 3 Comments

Fiți patrioți, beți cu mine un vin fiert de 1 decembrie ;)

fetele3

Turnul de apă și artă din Pantelimon se inaugurează de Ziua României. De pe el vedeți Bucureștiul de după blocuri, o combinație între cartier dormitor și zonă post industrială.

Read More 9 Comments

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Read More 9 Comments

Perfect date cu surorile Fokkens ;)

caprese

La film la Make a joi, despre cartierul roșu din Amsterdam, după o salată caprese cu ceapă 🙂

Read More 0 Comments

Cui mai dăm 2% anul ăsta

2lasuta

Dacă statul nu vrea să ne stimuleze să ne descurcăm singuri, ajutaţi-i voi cu 2% din impozitul pe venit pe ăia care fac diverse lucruri în locul vostru. Nu costă mai mult decât un like şi un share.

Read More 8 Comments

Primul Revelion fără dorințe

Și duse au fost, ca miezul nopții

Aproape tot ce mi-am dorit până acum mi s-a întâmplat, dar mi-am dat seama că nu era ce aveam nevoie. Așa că anul ăsta nu mi-am mai dorit nimic. Las viața să mă surprindă 😉

Read More 8 Comments

Al doilea sex, ăla de joia asta

Al doilea sex

De ce femeia continuă să fie al doilea sex, în ciuda atâtor campanii de promovare a egalității de șanse

Read More 0 Comments

Oldies but goldies

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

Ce bucurie aș vrea eu să-mi facă Volksbank

bucurie

Banca pe care au dat-o mii de clienți în judecată oferă trei „lozuri” de câte 1000 de euro pentru satisfacerea unor bucurii omenești. Bucuria mea de client ar fi să-mi achit mai repede creditul la ei și să nu-i mai calc pragul niciodată.

Pedeapsa norvegiană, cum s-a ajuns la ajutor și n-au rămas la răzbunare

opera2

Zicătoare norvegiană: cu ce fel de fost deținut ai vrea să te întâlnești seara, pe o alee pustie? Aplicată în România, zicătoarea ar suna așa: cu ce fel de ziarist sau politician ai vrea să ai de-a face într-o campanie electorală?

Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție

O bunică de pe strada care-i poartă numele lui Dan

Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.