„Fiul risipitor” a fost romanul adolescentei mele. EL, barbatul misterios, rebelul fara cauza, omul pe care Eva il iubeste ca nebuna, desi el ii pune sare pe rana cu plecarile lui misterioase si lungi, EL este un barbat pe care orice adolescenta tanjeste sa-l intalneasca si sa-l iubeasca neconditionat, pana la moarte. Prin EL l-am iubit pe Radu Tudoran, autorul, si apoi i-am devorat toate romanele publicate in anii tineretii mele, cand a gasi o carte buna in librarii echivala cu o cautare a diamantelor in cocina porcilor. Asa au fost romanele lui Tudoran pentru mine in vremea aia. Mi-e rusine sa spun ca aseara am vazut un film care are pretentia ca e inspirat din romanul lui Tudoran.
Filmul urmeaza sa aiba azi premiera in Romania, si nu mai e despre EL, fiul risipitor, ci despre ea, Eva. Scenariul si regia sunt semnate de un acelasi Adrian Popovici, care se dovedeste total neinspirat in ambele ipostaze. Scenele sunt dezlanate, exista momente luuungi si plictisitoare, fara vreo relevanta pentru poveste, toate chinuite de o siropoasa coloana sonora pe baza de vioara tanguitoare. Nu stiu daca de snob sau ca sa justifice cele doua milioane de euro primite de la CNC (Consiliul National al Cinematografiei) pentru film, Popovici a ales actori americani si britanici, iar filmul, desi se petrece in Romania, cu personaje autohtone, este vorbit in engleza. Asta da nastere pe alocuri la momente hilare, taman cand tensiunea si drama ar fi trebuit sa fie in toi. Cand apare, de exemplu, un jandarm roman care rosteste rar si apasat, intr-o engleza in care pana si Iliescu s-ar fi descurcat mai bine, ceva de genul: „Your guard was in the yard?!”. Era ceva intre „the dacs come from the tracs” si o lectie de engleza pentru incepatori.
Exista si actori romani care reusesc sa vorbeasca mai bine engleza, dar au roluri episodice. Oricum, engleza sporeste jocul artificial al intregii echipe. Rolurile principale sunt luate de americani si britanici, care-si fac treaba, in limitele indicatiilor regizorale, pesemne. EL – jucat de Vincent Regan – aduce si nu prea cu personajul carismatic si misterios al lui Tudoran. Eva – debutanta Amy Hayes – arata bine, dar joaca altceva decat „micuta si dulcea mea Eva” pe care o crease Tudoran. Mai exista o mama – Maia Morgenstern – cu accente ieftine si prost plasate de teatralism, si un unchi Alfonse vaduvit de cele mai interesante scene care i-ar fi conturat personalitatea mizerabila.
Oricum, filmul e o parodie a romanului lui Tudoran, o transformare penibila intr-o soap opera de Sandra Brown, si e mai mare pacatul de banii dati de la bugetul statului roman, pentru asemenea bataie de joc. Ba, la final reiese ca ar mai fi bagat bani in film si TVR si cateva agentii de publicitate.
Dupa ce am vazut filmul am googalit si eu regizorul, sa vad ce alte capodopere a mai facut pana acum. Si am descoperit ca „Eva” ar fi fost intr-un scandal continuu din 2008-2009 de cand s-a turnat, pentru ca regizorul/scenaristul Adrian Popovici n-ar fi recunoscut din prima ca s-a inspirat din romanul lui Radu Tudoran. A fost dat in judecata de mostenitorii scriitorului, si astfel a ajuns pe ecran „inspirat din…”.
Filmul a rulat pana acum doar de cateva ori prin SUA, si cica ar fi fost invitat sa candideze la Oscar pentru coloana sonora. Pentru asta CNC i-a dat un buget de promovare de 222.700 de lei, adica vreo 50.000 de euro. Dar, regulamentul Oscarurilor spune ca un film strain trebuie vorbit in alta limba decat engleza. Asa ca statul roman a cheltuit 50.000 de euro pentru promovarea unui film romanesc la Oscar, dar considerat neromanesc de regulamentul Academiei Americane de Film.
Filmul Eva este, din pacate, doar o demonstratie costisitoare de lipsa de talent si profesionalism, un motiv pentru ca unele romane sa ramana mai degraba neecranizate.
M-am saturat de prostiile "artistice" pentru care statul da bani. Ce nevoie avem de CNC, cand mai toate filmele bune se fac cu finantare privata? De ce puii mei risipesc fraierii astia banii furati de la noi prin taxe?
Rostul initial al CNC era sa faca filme de propaganda, ori acum partidele isi permit sa faca asta din fonduri proprii. Cu banii aruncati pe asa-zisele filme ca asta si ca Poker si multe altele, se putea plati niste salarii la profesori, se putea cumpara aparatura medicala din secolul asta pentru cateva spitale, samd.
Monica, stiu ca au trecut 10 ani, dar replica ta mi-a facut ziua un pic mai buna… Daca te si reapuci de blog, mai ca te cer de nevasta ;)!
cere-o liniștit, că e măritată
am vazut si eu filmul aseara si am plecat la jumatatea vizionarii pentru ca nu mai suportam. E horror, poate cel mai prost film vazut vreodata. Mie si actorii mi s-au parut foooooarte slabi, mai ales "protagonistii". Cred ca erau actori de telenovela, pentru ca nu stiau sa faca nimic. De cand am auzit-o pe Amy Beth rostind prima replica, am stiut ca nu stie…
Monica – Pentru ca ei pot si de aia sunt acolo, la butoane…
Trifoi – Eu am fost masochista, am stat pana la final ca sa vad pana unde poate ajunge 🙂
Am vazut si eu filmul. Mie mi-a placut. Cred ca sunteti rautaciosi in comentariile voastre. Mi se pare chiar un lucru bun. Ma cam saturasem de stilul cinematografiei romanesti. Aceleasi subiecte naspa rau. Daca nu e Ceausescu, avem amintiri despre epoca lui, daca nu e revolutie avem avorturi.
Singurele care mi-au placut au fost Despre alte mame si Eu cand vreau sa fluier, fluier si EVA.
Si pentru ca am citit si cartea…. nu e vorba despre nicio ecranizare! Pai daca ne amintim de Legendele toamnei… nu aveam acolo un personaj care tot venea si pleca? Am mai citit o carte a unui american (nu a aparut la noi) …. care seamana extrem de bine cu cartea lui Tudoran. Cine dupa cine s-o fi luat?
Pentru Monica …. toate filmele in Romania se fac cu bani de la CNC. Nu am auzit decat de 2 filme romanesti facute fara CNC.
Poate totusi vorbim/scriem despre filme/carti diferite. Altfel nu-mi explic 🙂
Cred ca fiecare are dreptul sa isi exprime opinia. Asta e opinia mea. Puteti sa nu o acceptati asa cum nici eu nu o accept pe a dvs. Nu cred ca e vreo problema. Sau e?
Nope, de vreme ce am validat comentariul… 🙂 Gusturile nu se discuta!
Dollolino, pe parcursul vizionarii pana dupa jumatatea filmului, aveam senzatia de „déjà connu”,,, si ce sa vezi, brusc am avut revelatia ca asta era romanul lui Radu Tudoran, „Fiul risipitor”, fapt ce mi s-a confirmat abia la sfarsit cand a aparut asta pe ecran. Si ce daca si in „Legendele toamnei” era un personaj care venea si pleca? Si cu cartea scrisa de un autor strain necunoscuta in Romania de care vorbesti, si cu tonul insinuant cu care te intrebi „cine de la cine o fi luat”… scuza-ma, dar Radu Tudoran a fost un scriitor prolific si de mare valoare care nu a scris doar o carte ci a creat o opera solida. Puteai sa te abtii de la a arunca o mica abjectie care sa puna la indoiala valoarea de scriitor a lui Radu Tudoran… si oricum, esti liber sa ai parerile personale dar asta nu inseamna ca pe altii ii intereseaza aceste pareri.
Clicky, dragă, mă văd nevoită să-ți răspund ca la Radio Erevan: e taman invers! N-am zis că Radu Tudoran a avut o operă proastă, dimpotrivă. Am zis că filmul ăla e o porcărie, care nu se ridică nici măcar până la piciorul broaștei, deși are pretenția că e inspirat din romanul lui Tudoran. Și că nu face decât deservicii romanului, pe care de altfel inițial a vrut să-l plagieze. Deci mai citește o dată, cu atenție. Dar dacă nu te interesează părerile mele, nu mai intra aici, e atât de simplu 🙂
@dollolino… Poate si numele personajului principal si fiecare dintre secvente sunt o coincidenta, nu? Dar faptul ca El, nenumit in carte, a primit numele Tudor, de la Radu Tudor (an)?
Hai sa film seriosi! Cate personaje nu au primit numele de EVA in atatea filme! Tudor… nu vad nicio legatura cu Radu Tudoran. Vreti sa insinuati ceva dar nu stiu pe ce va bazati. Aveti vreo dovada ca asa e? Daca era numit Radu… vi s-ar fi parut o legatura mult mai clara?
La urma urmei pe generic scrie inspirat! Pai daca e inspirat e norma sa aibe ceva din aerul cartii… dar nu inseamna ca trebuia sa fie ecranizare, iar dvs. asta spuneti de fapt! Ca trebuia sa fie o ecranizare, nu le-a iesit si, ca urmare, si-au batut joc de carte. Nu sunt de acord, imi pare rau. Nu cred ca isi doreau ecranizare pentru simplul fapt ca acel roman asa cum este nu poate fi ecranizat! Nu are cum sa fie! Ecranizare, dupa umila mea parere, inseamna sa iei cartea si s-o transformi in scenariu (fara sa umbli la text) si sa faci filmul. Ma rog parerea unei persoane care de 35 de ani chiar a vazut foarte, foarte multe filme. Americanii transeaza cel mai bine chestia asta. Daca va uitati pe regulamentul OSCAR este foarte clar! Ecranizare sau inspirat din… La noi in Europa notiunile sunt cam amestecate. Chiar si la noi, regizorul Radu Gabrea a realizat de curand un film si a si declarat "inspirat" din romanul… Erau asemanari si acolo si nu am vazut pe nimeni sa disece chestia asta prea mult. Logic ca daca e inspirat si seamana cu materialul. Dar pana la ecranizare e drum lung, iar pe de alta parte nu cred ca este corect sa inoculam ideea de la care ati plecat dvs. Trebuia sa fie ecranizare dar este ratata. Nu, imi pare rau dar a inocula oamenilor o parerea ca fiind adevarul absolut si de a manevra perceptia lor, nu e o chestie normala. Repet si nu vreau sa va suparati. Dvs. aveti parerea ca este o ecranizare ratata, iar eu raman la parerea mea – da, este inspirat dar nici vorba de ecranizare. De altfel am remarcat pe generic si un scenarist britanic. Banuiesc ca a vut si el aportul lui. Si ma indoiesc ca a citit Radu Tudoran care nu a depasit granitele Romaniei. Poate ca de abia acum cartea se va cauta iar. De obicei se intampla asta.
Pe de alta parte
Draga Dollolino, dupa mine problema nu e neaparat de semnatica. Ecranizare, inspiratie, filmul contine prea multe dialoguri identice ca sa fie doar o inspiratie. Cu exceptia finalului, e cam ecranizare toata ziua. Apoi, din cate am citit si eu prin presa din 2009, initial Popovici nu a scris nici macar ca s-ar fi inspirat din roman, iar acest amanunt a fost stabilit in urma unui proces ce i-a fost intentat de mostenitorii romancierului. Asta cum ti se pare? Mie imi miroase a zgarcenie, si tzeapa romaneasca. Hai sa nu platim drepturi de autor, ca in Romania merge, iar in America n-a auzit nici dracu de Tudoran, nu?
Ce scriam eu initial, insa, era faptul ca filmul e facut foarte prost, jocul actorilor e artifical, iar personajele nu conving, nu transmit nimic. Mie cel putin nu mi-au transmis decat penibilul. Iar asta e o chestie de gust. Mie nu mi-a placut. Trifoiului la fel. Sunt parerile noastre, cum e si a ta, ni le exprimam. Nu inoculam nimic publicului. Filmul ruleaza, publicul e liber sa decida singur daca-i place sau nu. Ce zici? 🙂
Ok, accept parerea dvs. Dar am citit si eu despre acel proces… si am studiat si dosarul. Si m-am mai si interesat… Pentru dvs. toti… poate in premiera (si ma intreb, de ce dvs. cand lansati asemenea discutii nu va si interesati despre cum sta treaba). In primul rand se pare ca cea doamna "mostenitoare" a cerut aproape 200.000 de euro pentru depturi. Apoi, COPYRO e in conflict… si, datorita formatiei mele:)) pot sa va spun ca nu au drepturi. Dar poate vom mai vorbi despre asta…
Sustin inca parearea mea… citim, nu ne interesam … si publicul ne crede. Dar cand facem afirmatii ar trebui sa producem si dovezi… sau sa scriem… citite prin presa. Iar intre noi fie vorba… ce scrie in presa credeti ca e adevarat?
Iar daca nu v-a placut filmul… e ok. Mie mi-a placut. Si asa cred ca trebuie sa fie o discutie normala.
Mi-am dat seama ca filmul are un scenariu asemanator cu romanul lui Radu tudoran , dupa replica lui Tudor :”Esti o fata frumoasa , cind o sa cresti mai mare s-ar putea sa ma indragostesc de tine”. Desi in Tv mania dupa care urmaresc eu programele tv , filmul avea o prezentare dezlinata , am stat cu sufletul la gura sa vad daca la sfirsit este vreo precizare despre scenariu; si nu m-am inselat. Daca producatorul, regizorul, scenaristul nu a putut obtine dreptul de ecranizare a romanului , atunci se precizeaza sursa scenariului, sau se scrie – dupa o idee de…Niciodata un film nu este identic cu o carte din varii motive: imposibilitatea de a transpune pe ecran intr-un mod fidel textul cartii, parerea regizorului , a actorilor,etc. Se intimpla desea ca un film facut dupa o carte sa dezamageasca. de ce a fost sfirsitul altfel? poate ca regizorul, scenaristul au avut acces la o varianta necenzurata a romanului- nu uitati ca a fost scris in ’47 – . In cartea pe care am citit-o cu totii nu se spune de ce tot pleca si venea Tudor- in carte personajul nu are nume- ne lasa pe noi cititorii sa credem ca era un barbat nestatornic , un aventurier. Cum sa spuna ca era spion/ in perioada aceea? daca ati citit ” Privighetorea de ziua”- cel mai emotionant omagiu adus femeii in literatura- in concret Mariei Tanase- ve-ti constata si acolo niste sicope daca le pot numi asa datorita faptului ca nu putea sa scrie anumite intimlari , anumite implicari ale personajelor. Am citit cartea la 20 ani la 38 ani si la 50 ani: emotia mea a fost la aceiasi intensitate . L-am cunoscut pe Radu Tudoran in 1988 , era un om f sensibil, aproape timid . Mie mi-a placut filmul. Dollo reciteste cartea; filmul putea sa aibe aceiasi forta ca si cartea daca era scris de Radu Tudoran. pt mine filmul a fost o revelatie si vreau sa-l revad .
Draga Ileana, bine ai venit pe aici! Am citit și recitit „Fiul risipitor” de multe ori, tocmai pentru ca e una din preferatele mele. Intr-o vreme știam anumite pasaje, aș fi putut să le reproduc. Nu trebuie s-o recitesc, deci, ca să pot spune că filmul ăla este extrem de prost. Interpretarea lasă de dorit, punerea în scenă, uneori total în defavoarea personajelor sau a faptelor, fac din film un produs slab, ca să nu spun catastrofal. Și nu, nu finalul modificat m-a deranjat. Ci mai degrabă o ecranizare nedemnă pentru un roman de Tudoran. Dacă ai citit și celelalte romane ale lui, scrise și mai încoace de 40, ai observat desigur că stilul lui nu are nimic de-a face cu stilul Sandra Brown, așa cum are filmul, din pacate 🙂 Dar cum gusturile nu se discută, îți accept părerea despre film. Dă-mi voie să spun doar că nu ți-o și împărtășesc.
Multumesc pentru binete. Am revazut filmul; sigur ca nu este o capodopera , are stigaciile lui dar a reusit sa transmita unul din mesajele importante: iubirea statornica si neconditionata pe care o ofera o femeie. Pe mine nu ma deranjeaza ca nu-mi impartasesti opiniile ci incrincenarea cu care vrei sa ai dreptate- seamana mai mult a fronda – . Dar cred ca asta tine de meseria ta fiind pe undeva deformatie profesionala. Nu vad nimic din Sanda Brown aici , desi scrierile ei sint f utile unei categorii de oameni- baiet/ barbati. ( voi reveni asupra subiectului S B ). Daca filmul era facut de americani sigur ca ar fi avut alt concept. In paranteza vreau sa spun ca eu gasesc f talentat si original valul tinar de regizori si actori .
Asa se intimpla cu ecranizarile dupa mari romane; de pilda eu am fost putin dezamagita de ecranizarea dupa romanul ” Arcul de triumf ” al lui Eric Maria Remarque = ecranizarea cu A. Hopkins si Leslie Anne Down. Arcul de truimf este unul dintre cartile f dragi mie , un roman coplesitor de trist pe care greu l-am recitit. Dar revazut filmul m-a ajutat sa-l asez la locul lui, sa inteleg jocul actorilor si sa-l apreciez. A urmat apoi alta dezamagire: prima ecranizare a romanului cu Ch Boyer si Ingrid Bergman. , pe care nu-i vedeam deloc in asemenea roluri. Ch Boyer mi s-a parut un mormoloc ce se zbate in noianul ala de evenimente triste iar Ingrid Bergman era pre a sofisticata pt asemenea rol. Am revazut filmul dupa ceva vreme si l-am reconsiderat realizind ca jocul actorilor era sub moda de interpretare a vremii. La fel am patit decurind cu ecranizarea dupa romanele lui Stieg Larsson : ma asteptam la un M . Blomkvist mai aratos , iar la Lisbeth Salander ma asteptam la cineva ermetic la limita patologicului ; dar viziunile regizorale si interpretative sint diferite de imaginatia mea. Dar una peste alta filmul este reusit. Este greu sa transpui 1500 de pagini fidel pe pelicula , unde abunda descrieri,personaje , plus un spirit nordic total diferit de al nostru . Si sa nu uit : am citit tot ce a scris Radu Tudoran , avind privilegiul sa-l si cunosc: timid , sensibil si cu o mare admiratie pt femei.
Ileana, nu cred ca am vazut filmele de care spui. Arcul de triumf l-am citit si eu, nici nu stiam ca s-a ecranizat. Iar pe cuplul Boyer-Bergman l-am vazut intr-un singur film, care mi s-a parut bun la vremea aia – Lumina de gaz. Sunt de parere ca în general filmele nu fac servicii cartilor pe care le ecranizeaza. Unele personaje sunt mult mai puternic imaginate de fiecare, in timp ce citeste, poate de aici si dezamagirea in fata multor filme. Eu am trăit altfel cartea „Fiul risipitor” decat a ales regizorul sa-mi arate prin film. E o chestie subiectiva, de aici si reactia mea, care tie iti pare incrancenare. E mai mult o incapatanare si poate un ton prea accentuat. Le folosesc pe amandoua cand mi se pare mie ca am dreptate 🙂 Pot numi un singur roman, dintre cele citite de mine, al carui film a fost cel putin la fel de bun: Pe aripile vantului. Altul nu-mi mai vine in minte.
Arcul de triumf a avut 2 ecranizari; una in 1948 cu I Brgman si Ch. Boyer si alta in 1979 cu Leslie Anne Down si Antony Hopkins care a fost mult mai reusita. Cum nu ai citit trilogia Millenium, cartea scrisa de un jurnalist de investigatie suedez Stieg Larsson ? Desi nu avea decit 50 ani la scurta vreme dupa predarea manuscrisului a … murit subit . Este o trilogie iubita de suedezi – se spune ca este a doua carte de pe noptira suedezilor dupa biblie. Tari ca America si Anglia si-au disputat intietetea drepturilor de traducere. Trilogia trateaza un subiect contemporan care ilustreaza un caz de coruptie cu imlicatii adinci in urma careia au cazut multe capete din guvern. In schimb suedezii au cistigat ceva in urma aparitiei acestei trilogii: turismul a luat o mare amploare , turistii dorind sa mearga pe urmele personajelor in X cafenea sau in Y cartier. Trebuie sa o citesti; vezi ca se afla la libr humanitas- Cretulescu la reducere cele 3 volume. Are un ritm alert si abunda in descrieri deloc plicticase.