P ă unde o iau și io ca să ajung la Botoșani?, întreba astă noapte, în Aeroportul Otopeni, o tânără cu un copil de câteva săptămâni în brațe. Avea șlapi în picioare, îmbrăcată sărăcăcios, abia coborâtă din cursa de Paris cu un căruț plin de papornițe soioase. Tipul de la măsuța la care se sună după taxi o privește nedumerit. El era pus acolo doar ca să dea bonuri de ordine celor care comandau un taxi, nu să dea indicații spre Botoșani. Așa că din nedumerirea asta se naște un răspuns și mai tâmp decât neștiința femeii:
– Dar unde vreți să ajungeți?
– Păi nu spusei? La Botoșani. Pe unde o iau?, insistă femeia.
Tipul bălmăjește ceva despre un autobuz expres care ar duce-o undeva… poate la gară, poate în centrul Capitalei noastre dragi? Vreți să ajungeți în centru?, insistă tipul de la măsuță. Nu, la Botoșani!, persistă ea. Până la urmă femeia pleacă tot nelămurită. Apăruse între timp în fața tipului o pițipoancă de Italia, cu tocuri de 15, jeans strânși pe cur și o tonă de bijuterii. Nu știa românește, vorbea doar italiană. Ea voia în centru. Dar tipul de la măsuța de taxi nu știa nici italiana. Îl cheamă în ajutor pe un polițist din aeroport. Bărbatul în uniformă o întreabă englezește ce dorește. Italianca, nimic. Parlare numai pe limba ei, așteptând în zadar o reciprocitate de gintă latină. Polițistul se lasă păgubaș și pleacă bombănind:
– Nu mai vorbește nimeni engleza, toți vorbiți italiana acuma!
Lângă mine, un tip la costum, cu un cartonaș în mână, așteaptă un oaspete tot de la cursa de Paris. Pe cartonaș scrie că e de la uzinele Dacia. Bărbatul butonează nervos un telefon și înjură neaoș, cu năduf:
– Futu-ți gâtu mă-tii de prost, deschide-ți, bă, telefonu!
Cum eram vecini de așteptare zic să-l calmez un pic și-l întreb de ce e supărat. Îmi zice că avea de luat trei oameni de la aeroport, doi veniseră deja de o oră și toți îl așteptau pe al treilea, care așa face de fiecare dată – întârzie. Și de data asta nici nu și-a deschis telefonul când a coborât din avion. Cursa de Paris, pe care și eu o așteptam, avusese o întârziere de jumătate de oră, și unii pasageri – ca și cei pe care-i așteptam eu – aveau probleme cu bagajele. Deosebirea era că ai mei răspunseseră la telefon, al lui, nu.
***
Am petrecut aseară aproape două ore pe Aeroportul Otopeni, așteptând pe cineva care venea de la Paris și trebuia să ajungă la Sibiu. Rolul meu era de transport din aeroport, în autogara Militari, de unde urmau să ia un autocar spre casă. M-am interesat înainte pe internet, să văd când e primul autocar spre Sibiu, ca să știu cât au oamenii de așteptat. Era abia la 6.30 dimineața. Peste noapte nu pleacă nimic din București, nici din autogară, nici din Gara de nord. Ne-am făcut socotelile, nu prea aveai cum să-i trambalezi pe oameni aiurea prin oraș pentru câteva ore, așa că am decis de comun acord să-i duc direct în autogară, unde ar fi stat până la ora autobuzului.
M-am gândit, așteptându-i, că dacă oamenii n-ar fi cunoscut pe nimeni în București, care să-i aștepte și să-i ghideze de colo-colo, ar fi fost precum femeia cu copilul care voia să ajungă la Botoșani. Clasica, deja, ospitalitate de Otopeni te lasă să te descurci singur în multitudinea de direcții în care poți să pornești din principala poartă a patriei. Teoretic există un birou de informații pe aeroport, dar semnalizarea lasă de dorit. În plus pare că nici oamenii puși acolo cu diverse alte job-uri nu sunt în stare să te îndrume spre acel birou. Toți se comportă în stilul „nu e treaba mea, eu sunt pus aici pentru altceva” când le-ar fi foarte ușor să ajute oamenii cu informații. Sigur că s-a îmbunătățit un pic treaba cu taxi-urile, de la pățania japonezei ucise, dar dacă vrei mai mult decât un taxi până în oraș ești tot pierdut în Otopeni. E un fel de botez în descurcăreala românească, făcut cu forța încă de la intrare. Scapă cine poate, cine nu, nu merită să ne cunoască frumusețile patriei.
Și ca să fie tacâmul complet, lucrurile nu sunt mai breze nici în Militari. Bănuiam că autogara Militari n-o fi chiar Hilton în sala de așteptare, dar realitatea mi-a întrecut așteptările. După întârzierea avionului și întârzierea bagajelor – care până la urmă n-au mai venit deloc, că se pierduseră undeva pe traseu – am ajuns în Militari cam pe la 1 noaptea. În autogară porțile închise. În curte erau doi oameni de serviciu care măturau.
– A, e închisă autogara, mâine dimineață veniți!, zice unul dintre cei doi.
– Păi nu aveți sală de așteptare, unde putem aștepta până la 6 când pleacă primul autocar? întrebăm noi.
– Avem sală, dar acuma e închis, că se face curățenie noaptea. Reveniți dimineață.
Am zis să mergem să bem o cafea. În jur totul era închis. Am mers înapoi spre oraș preț de câteva stații până când am găsit un Doner kebab deschis. Cred că era singurul loc din Militari animat la ora aia. O aurolacă, doi polițiști care mâncau o shaorma la farfurie, și câțiva mai țigănoși care pierdeau vremea pe acolo. Am cerut și noi niște sucuri ca să ucidem orele astea mici din noapte și ne-am așezat la o masă. Ce să faci până se crapă de ziuă?
Aurolaca se răstea la polițiști că vrea să ajungă la Secția 21 cu mașina poliției. Cei doi i-au zis să-i lase și pe ei să mănânce și apoi o duc și la Bellu, dacă vrea. Ea a zis că vrea, așa că tot venea din timp în timp înăuntru și le amintea:
– Mâncați liniștiți, dar după ce terminați vreau să mă duceți la Bellu. Ați auzit, Poliția Română!?
După ce ne-am impregnat hainele cu iz de shaorma am plecat iar spre autogară. Ne-am gândit că or fi terminat ăia curățenia în sala de așteptare și se îndură să-i lase pe clienți înăuntru. Aș! Înăuntru nu se mai zărea nimeni. Era ora 2 și afară mai stăteau doar niște haite de maidanezi plictisiți și câțiva taximetriști adormiți. Până la 4 dimineața, când a venit prima cursă, nu au lăsat pe nimeni să intre în autogară. Pe poarta închisă scria că e proprietate privată. Ca toată România de altfel. Dacă intri aici o faci pe riscul tău.
Nu ne-ai zis, oaspetii tai erau de origini mioritice?
mioritici, dar nu prea umblați prin București
Senzationale conditiile de primire a turistilor. Mie, ca roman, mi-a fi ciudat sa vin asa de nebuna pe la voi, ma gandesc ce placut este pentru un strain sa se trezeasca intr-o asemenea debandada.
adrenalină pură, gratis 🙂
Chiar crezi ca e gratis adrenalina ?!
Aproape 😉
Dupa mine situatia e destul de simpla: suntem saraci. Comparati, va rog, pretul unui bilet de RATB, autobuz, tren cu echivalentul din tara unde vi se pare ca mijloacele de transport, gari, autogari arata civilizat. De exemplu, pretul unui bilet de tren in Germania e foarte mare, cam dublu fata de cat ai cheltui sa mergi cu masina aceeasi distanta. Ce e drept arata impecabil, poti dormi pe jos.
Problema aici era că nici nu aveai acces măcar în sala de așteptare. Nu am apucat să ne convingem că se poate dormi pe jos
Comparatia in functie de ce? Pentru ca daca se incepe povestea aia intre Euro si leu, evident ca suntem saraci.
Daca facem raportul intre cost calatorie si salariu sau putere de cumparare, veti avea surpriza ca nu e asa ieftin nici in Romania. Ba chiar mai scump.
Iar in materie de cale ferata de la 90 incoace CFR este intr-un declin continuu.
Si acum concret. In Romania salariul minim pe economie e de 750 lei /luna. Adica cam 4,25 lei pe ora. (O luna 22 zile lucratoare, 176 de ore). O cartela simpla de 2 calatorii 4 lei (http://www.metrorex.ro/tarife_p776-1). Cam o ora de munca.
Montreal (ca acolo mai stiu) salariul minim e 9,75$/h. O cartela cu 2 calatorii 5,50$ (http://www.stm.info/tarification/grilletarif.htm), ceva mai mult de jumatate de ora de lucru.
Cred ca si pe la Germania e la fel.
Parerea mea este ca raportat la nivelul de salarizare transportul este si prost si extrem de scump in Romania.
Pentru ca in Romania toti se raporteaza la Euro, dar cistiga lei, in timp ce in Germania toti cistiga euro si platesc euro.
Vezi tu, Stelian, iti dau doar partial dreptate. Pentru transportul in comun sunt niste costuri fixe care nu difera de la o tara la alta vezi bunaoara carburantul, mijlocul in sine (autobuzul in cazul nostru), dotarea statiilor, autogarilor, etc. Ce difera e, in mare parte, salarizarea personalului pentru ca celelalte sunt oricum importate ca noi nu mai prea producem nimic. Ori cand aceste costuri fixe sunt la nivelul tarilor dezvoltate, ca totusi sa ai un pret acceptabil al unui bilet chiar si intr-o tara saraca trebuie sa tai la salarii si apoi la dotari: fara statii fancy, fara sala de asteptare pe timp de noapte, fara curatenie luna si bec, s.a.m.d.
Carburantul are pret diferit de la o tara la alta. Chiar acum ceva vreme am vazut tot pe aici pe net un articol despre pretul carburantilor. Si la fel se sustinea ca in Romania carburantul este ieftin. Si l-am combatut in acelasi fel: cite plinuri faci cu un salariu din Romanai si cite cu unul de oriunde altundeva….
Romania a avut o infrastructura(autogari, gari-mare parte din garile din Romania mica facute hat, pe vremea regelui Carol I, statii de asteptare). EVident, era nevoie de modernizare. Asta costa mult mai putin decit structura in sine…
De asemenea, stiu ca multe din autobuzele retelelor de transport in comun sunt nu autobuze noi, ci din cele schimbate de unele orase mari din vest. Pot sa-ti spun ca am vazut astefel de autobuze in momentul intrarii lor in functiune. Aratau super fain, cu iluminat interior, cu instalatii de sonorizare pentru anuntatul statiilor si pus muzica, cu incalzire interioara. Dupa nici 6 luni aratau jalnic (nu mai aveau toate luminitele, nici toate becurile si nici instalatia de sonorizare.
Trebuie insa altceva la care Romania pacatuieste srastic. Un management orientat spre profit si eficienta.
De ce nu mai produce Romania autobuze? De ce nu mai produce becuri? De ce reteaua CFR, dar si drumurile nationale sunt in paragina?
Am sa-ti dau un raspuns in prisma propriei experiente de acum 2 ani. In 10 zile de stat in vizita acolo am calatorit cu transport in comun: la autobuzele interurbane sau microbuze, c-au fost societati de stat sau particulare n-am primit niciodata bilet. De 2 ori mi s-a dat ceva ca mai fusese utilizat. La transportul in comun bucurestean negasind statie de bilete (in general fara indicatii clare unde pot gasi bilete si fara sa fi vazut in locuri importante statii de bilete comune RATB si Metrou) de vreo 2 ori am mers fara bilet (noroc ca n-a venit nimeni, dar am mers si putin). Si de alte 2 ori fiindca mergeam numai 2 sau 3 statii am mers pe jos. In fond eram in vacanta si mai ma miscam.
Iar despre biletele alea electronice si cit de bune sunt, chiar pe aici se scria ceva. SI cum saracul cumparator n-are nici o sansa.
Iar un alt raspuns consta in interesul conducatorilor de a va afla fiecare pe o insula (o localitate o insula) cu mijloace cit mai putine de comunicare intre ele. In fond au disparut marile combinate si intreprinderi ce obligau la dezvoltarea unui sistem de transport mai mult sau mai putin rudimentar. Asa ca intoarcerea la caruta si cal si existenta unei sarbatori in sine cind neamurile din 2 localitati invecinate se pot intilni.
Cit despre notiune de tara saraca, cu respect, te rog sa mai reflectezi. Romania are un numar impresionant de milionari in dolari, realizati in mai putin de 25 de ani. De asemenea, declaratiile de avere ale celor ce sunt obligati sa le publice, la o lectura atenta ar reliefa faptul ca desi pentru romanul de rind a fost criza si nu stie pe unde sa mai scoata camasa, pentru domniile lor a fost bine, averile sporindu-le.
Cu acelasi respect, vreau sa te contrazic in ce priveste pretul carburantului. Eu alimentez in Germania cu motorina cu 1.4 euro litrul. Azi cursul la euro e 4.33 lei asadar pretul in lei ar fi 6.06. Vad pe internet ca pa Petrom cea mai ieftina motorina e 5.94 lei. Diferenta e de 12 bani.
Nu te supara, dar n-are nicio treaba saracia cu faptul ca suntem si lipsiti de bun simt si incapabili
De exemplu , cel angajat la un birou sa cheme taxiuri , la noi, prefera sa frece menta decat sa incerca sa o ajute pe una sa afle care-i drumul pe Botosani
Doamne fereste s-o intrebi pe vreo sfanta din aeroport (si la cluj) ceva ce nu tine de „pregatirea ei” , chiar daca aia inseamna „unde predau bagajul supradimensionat” desi stie foarte bine unde, ca-i de 2 ani acolo la o adica si aeroportul din Cluj nu-i taman ala din Frankfurt, are doar un loc in care se predau bagajele astea!
Cei care „Faceau curatenie in sala de asteptare” Nu se intreaba nimeni daca e legal ca e inchis si n-ai acces nici eu n-as sta sa fac doku la miezul noptii daca ajung
Dar trebuie sa existe o anumita ora la care se curata, scrisa pe geam, si nu „peste noapte” ca de-aia e sala de asteptare si nu sala de bowling
Mda. Ma intristez tot mai mult cand citesc asa povesti 🙁
Hapi, daca platesti prost e clar ca nu trebuie sa te astepti sa angajezi cei mai competenti oameni. De asemenea, daca ii platesti prost nu le poti cere sa faca mai mult decat le e cerut.
Al doilea aspect e cel legat de viata de mizerie pe care o traieste acel angajat: cand grija zilei de maine (si chiar de azi) e singura preocupare de ani de zile (uneori de cand te-ai nascut) bag seama ca aparitia unui calator dezorientat il lasa rece…
Stai putin ca nu-i chiar asa. Eu stiu ca pe posturile din aeroporturi e batalie. Ori, veniturile nu-s chiar asa de mici comparabil cu …alte joburi. Si chiar daca nu angajeaza direct aeroportul ci o firma subcontractata, nu te obliga nimeni sa te duci sa aplici!
Pe cele din sistemul sanitar, la fel. Da asta nu inseamna ca tie ti-ar conveni sa iti faca una injectia gresit doar pentru ca e salar mic si na, s-o intelegem (asa se intampla in multe cazuri, sunt neglijente si nesimtite, ne straduim sa „le intelegem” ca au salariu mic???). Pai, pe logica asta unde ajungem?
Si eu am terminat o facultate tampita(a se citi inutila) ce imi ofera in Ro un salariu de mizerie. Dar asta nu mi-.a stirbit respectul fata de oameni nici cand lucram 12 ore pe zi pentru patron!
Ce vina aveau ei ca eu am ales postul si domeniul acela?
Da, din pacate asta e realitatea, mie mi-e teama sa ma duc sa-mi faca o injectie…e unul din motivele pentru care am parasit frumoasele plaiuri mioritice.
Si eu le-am parasit dar nu de tot, am o mica afacere acolo. Stiu cum merg lucrurile
Asteptam mult de la altii dar oferim putin 🙁
Iar cand anungi la spital iti dai seama ce jalnica e conditia umana. Tot rasfatul – cu ajutorul asistentelor si a infirmierelor.Medicii mai sunt cum sunt…
Mai bine vă puneați la drum spreTârgoviște, Pitești, Râmnicu Vâlcea, Sibiu. Oamenii ajungeau la ora la care au intrat in autogară iar tu erai la acasă pe la 8.
Mă crezi prea bună la volan 😉
sa stii ca Autogara Militari e chiar decenta dupa ce se crapa de ziua. sala de asteptare e curata (poate nu ca in vest, dar chiar decenta). pana si buda e curata. pe proprie experienta. 🙂 peroanele sunt semnalizate, stii la ce peron vine cursa pe care o astepti. iar in cazul curselor pe care le frecventez eu, o anumita firma, pot sa fac rezervarea locului si pe net. trebuie doar sa fiu acolo cu cca 20 minute inainte de ora plecarii. (cam la orice alta cursa/firma pot sa rezerv loc pe care am folosit-o, mi se cerea sa fiu acolo mai inainte; dar prefer asa; am calatorit si cu firme care nu aveam acest serviciu, „veniti doamna, ca sunt locuri”, mi-am blestemat zilele si soarta; m-am intors cu trenul).
una din probleme este de fapt ca romania inca n-a auzit de transportul public pe timpul noptii. poate din cauze financiare, dar oricum nu prea exista.
pana si in bucuresti, capitala, cu o viata de noapte destul de vioaie transportul public de noapte (altul decat taxiurile) s-a introdus de cca 2 ani.
in ceea ce priveste lipsa de informare pe aeroport, dap, aia chiar e o problema.
Păi da, de ce să circulăm noaptea, mai bine să stăm bară la bară ziua
EXCELEEENT!!!!
sa ii duci cu telegondola lui OPRESCU!!!
O debandada.asta este tot.nici pretul unui bilet de autobuz,tren sau ce-o fi el.
dezastru in toata regula.la OTOPENI, nasterea unui mod civilizat in ceea ce priveste taxurile va dura pana,poate,la moartea pacientului.
si e atat de simplu,ma uit la NISA la aeroport si compar.cata hotie si prostie unite.ce combinatie uimitoare cu rezultate arhaice.
treaba cu sala de aşteptare în care nu poţi intra pentru că se face curăţenie e groaznică – nu se poate intra pt că acolo s-ar adăposti peste noapte diverşi oameni ai străzii de care nu se ocupă nimeni – e groaznică, sincer.
cât priveşte amabilitatea şi respectul pentru necunoscutul de langă tine care poate are nevoie de ajutor, nu le vei întâlni în România – aici toţi îşi sunt suficienţi lor înşile şi punctum!
cu privire la necunoscutul care are nevoie de ajutor, nu-i chiar asa. in majoritatea cazurilor cand am avut nevoie si am cerut ajutor in public mi s-a oferit. ba chiar si atunci cand nu l-am cerut.
si acum imi amintesc, desi sunt vreo 7-8 ani de atunci: alergasem sa prind o masina spre provincie, am ratat-o la mustata (efectiv am vazut-o iesit din autogara si facand dreapta; veneam din stanga si n-am avut forta sa strig). eram oricum ofuscata si asta a fost ultima picatura, m-am rezemat de un zid si am tras un plans d-ala cu hohote si sughituri. nu vreti sa stiti cum respir daca alerg 15 m; va vine sa chemati salvarea. combinati asta cu un plans d-ala cu sughituri si zici ca mor acolo. desi nu era o zona prea spalata, pe langa piata matache, in 5 minute s-au oprit cel putin 3 persoane sa ma intrebe daca-s bine si daca sa cheme salvarea: un batranel care m-a intrebat daca am o criza de „astma”, un june cu aspect de cocalar si o tanti cam bruneta cu papornite. toti fara nici cel mai mic interes; nu aratam de parca as fi avut bijuteriile coroanei britanite in sacosa de langa mine. si au mai fost situatii care mi-au demonstrat ca lumea nu e chiar atat de rea si nepasatoare cu suntem tentati sa credem
asta e o excepţie, cred că eşti de acord că nu trebuie să ajungem la punctul de a plânge în hohote pentru a ni se răspunde cu amabilitate la o întrebare 🙂 –
autosuficienţa e litera de lege în România, când eşti politicos eşti suspect – „hm, ce mai vrea şi ăsta…” – nu vrem să facem nimic dezinteresat, pe principiul „păi mie ce-mi iese la afacerea asta?!”; dacă ies din pătrăţica mea şi-ţi dau un mic ajutor, eu ce câştig? nimic?!?, a, mersi, nu ma interesează, descurcă-te…
Din neferirice, debandada, aiureala, nepasarea fata de restul tin si de un (fel de) specific national….. Raportate la timpurile respective, toate neajunsurile remarcate de Dollo sint, practic, niste reluari ale relatarilor calatorilor straini in Ro., incepind cu sec.XIX….. Doar ca diferenta fata de occident nu mai este asa de catastrofala. Progres exista, dar in pas de melc.
Asta e. „Mostenirea” orientala e greu de exorcizat…..
p.s. va rog nu veniti cu contra-exemplul Turcia ptr.ca e limitat la zonele, strict, turistice
Dollo, le-ai propus sa vina sa doarma la tine pana dimineata? Puteau sa se odihneasca si sa plece cu un alt autobuz, nu cu primul. In Ardeal, daca ramai „in drum” noaptea, oamenii te invita in casa lor, chiar daca nu te cunosc. Eu am fost odata in situatia asta in Simleul Silvaniei intr-o noapte de iarna la -20ºC. M-au luat niste oameni in casa lor pana dimineata. La plecare am vrut sa le dau niste bani pentru gazduire, dar m-au refuzat. Articolul tau mi-a adus aminte de ei. Practic le raman indatorat pe viata.
Da, dar ei nu au vrut să deranjeze, au fost calați pe autobuzul ăla, și pe ideea că noaptea trece repede. Ulterior m-am gândit și eu că puteau să ia un autobuz mai târziu, dar na, după război…
te sui din otopeni in autobuzul 783 si te astepti sa stai jos, ca doar e cursa speciala. gresit! e autobuz normal. inghesuit.
apoi la universitate cand se goleste, urca controlorul. dupa ce ii faci observatie ca urca prea tarziu. gaseste totusi o femeie fara bilet si o iarta.
ca asa suntem noi iertatori. si prosti si saraci.
Si, am rog ce ti-ai mai dori sa primesti pentru 7 lei pe o cursa de 20 km? Aveti, nene, niste pretentii….