Mă gândeam să încep să vă povestesc altceva, dar pentru că m-a sunat azi un colaborator care a avut o reacție de genul „i-auzi, te vaiți că n-ai bani și ți-ai permis o vacanță în Grecia!” am zis să încep seria povestirilor cu un soi de: unde, cât, cum, și cât a costat ca să putem după aceea să savurăm și alte aspecte ale minunatei pauze pe care am luat-o de la România.
Din start vă spun că destinația asta merită vizitată măcar o dată. Înainte de a pleca acolo am zis și eu, ca tot omul, că e o insulă, ce mare lucru, o vezi o dată și gata. Dar să știți că nu e așa. Eu una m-aș mai duce. Mi-au plăcut peisajele, oamenii, mâncarea, chiar dacă la fiecare pas mi se tot sublinia că „suntem în Grecia, nu trebuie să aveți pretenții”. Nu aveam, că veneam din România 😉
Drumul – 4 plinuri de benzină = 200 de euro
În urma sugestiilor unora dintre voi+căutări personale pe Internet am ales ca destinație insulița Thassos, prima pe stânga cum intri în Grecia, adică în Marea Egee. La dus am ales ruta conservatoare, recomandată de toată lumea panicată de ideea că mie una, singură cu mama, mi-ar putea trece prin cap să trec de nebună munții Bulgariei. Așa că am zis să merg și eu cu valul prin Sofia. Nu-i vorbă că la dus drumul a fost foarte liber, pentru că era deja 2 mai și până și poliția stătea prin casă. Așa că am traversat Bulgaria pe ruta Giurgiu-Ruse-Veliko Târnovo-Sofia-Kulata în fix 7 ore, mergând cu viteză cam de autostradă pe niște drumuri naționale destul de bune.
Nu am avut incidente, nu m-au oprit falși polițiști, iar semnalizarea a fost suficient de bună încât să nu am nevoie de GPS-ul care, deși era setat pe ruta asta, mă soma la fiecare kilometru să fac ba la stânga, ba la dreapta și să o iau pe alte părți. Bașca clasicul „ați depășit viteza…”. Ăsta a fost de altfel singurul stres, dar pe de altă parte dialogul mamei cu „cucoana de la gipies” a compensat situația 😉
Am alimentat când am ieșit din București și acel plin de benzină m-a trecut Bulgaria, și vreo 50 de km în Grecia. Adică vreo 600 de km. Drumul a fost mai prost după intrarea în Grecia, până pe la Serres, de unde am luat-o spre Asprovalta, adică undeva la 50 de km de Salonic, unde aveam cazarea pentru prima noapte. Am alimentat a doua oară la un Shell din Grecia, de unde am primit și indicații concrete cum să ajungem la Asprovalta, pentru că pe hartă erau mai multe variante, iar în GPS nu aveam încredere după atâtea dispute domestice pe drumul prin Bulgaria. De la Serres drumurile, chiar naționale fiind, au căpătat aspect de autostradă și s-a mers foarte rapid pe ele până la malul mării la Pensiunea Delfini – Asprovalta.
Am plecat deci de la 8.00 din București și am ajuns cam la 19.30 la pensiunea asta în Grecia.
A doua zi dimineața am luat-o spre Salonic, unde ne-am învârtit cam până pe la 15.00, și am pornit înapoi spre Kavala, de unde am prins ultimul ferry spre Thassos, pe la 16.30. A costat 19 euro pentru mașină plus câte 3 euro de persoană. Pe insulă am ajuns după o oră jumate, în Prinos, zona de nord vest a insulei. Mai existau ferry mai târziu din Keramoti, o localitate mai la nord de Kavala, și de unde se face mai puțin pe apă, până în portul Thassos. Găsiți orarul feribot-urilor aici.
Al doilea plin de benzină ne-a ajuns deci pentru plimbat până la Salonic și înapoi, plimbat pe insulă de jur împrejur, timp de două zile și oprit prin tot felul de plaje care ne făceau cu ochiul. Am făcut al treilea plin în ultima zi pe insulă, și rău am făcut pentru că acolo benzina mi-a părut mai scumpă cu 10 euro comparativ cu cât am dat la Shell-ul de lângă Serres. Adică în loc de 54 de euro am dar 64 pe un plin. Dacă făceam precum Kramer în Seinfeld și storceam la maximum rezervorul cred că aș fi reușit să trec și cu ferry înapoi în Kavala și apoi să alimentez la prima benzinărie.
Al treilea plin ne-a trecut din nou Bulgaria, până dincolo de Veliko Târnovo, dar asta pentru că la întoarcere am decis să trăim periculos și am luat-o prin munți. Traseul Kavala- punctul de trecere a frontierei Xanthi – Plovdiv – Stara Zagora – Velico Târnovo – Ruse – București a fost la fel de liber precum celălalt la dus, dar numai pentru că e plin de serpentine și mulți nu-l preferă. Nu e atât de periculos cum e descris pe unele forumuri. E doar ceva mai solicitant. Dar are drumuri bune și o bucată de autostradă de vreo 80 de km. Peisajul pe ruta asta e spectaculos. Bulgaria aduce tare mult cu România prin zona de nord – Valea Bistriței, Bicaz. Iar primăvara e o minune să traversezi câmpurile alea verzi cu grâu și orzoaică, alternând cu lacuri de munte albastru închis, străjuite de munți cu creste albe de zăpadă.
Ca durată tot vreo 7 ore jumate am făcut până am ieșit din Bulgaria. De data asta am întâlnit multe echipaje de poliție, dar deși circulam evident cu viteze mai mari decât cele admise nu ne-a oprit nimeni. Poate că erau înainte de alegeri și nu voiau să se pună rău cu poporul 😉 În general tot drumul dus-întors a fost bun, fără incidente, chiar dacă obositor pentru un singur șofer. Bomboana s-a pus pe colivă abia în România, unde am intrat după 8 seara și când s-a întunecat mi-a ieșit în față unul de pe un drum lateral care nu s-a asigurat și era să intre în noi. Am fost la câțiva milimetri să mă împiedic la final ca găina, și mi-au tremurat picioarele până la București de nervi că n-am putut să-i rup capul ăluia.
Ce ne-a mai costat pe drum au fost taxele de autostradă dintre Kavala și Salonic, adică vreo 2.50 euro dus și tot atâta întors, plus vigneta bulgărească – 5 euro săptămâna, și taxa de pod la Giurgiu – 2 euro de la bulgari la întors și 26 de lei de la noi, la dus.
Cazarea – 38 de euro pe noapte în apartament cu bucătărie
Și la Asprovalta și la Hotel Coral în Thassos am nimerit cameră cu bucătărie. Nu ştiu dacă 38 de euro/noapte e preţul lor normal sau a fost o întâmplare. Or fi văzut-o pe mama mai gospodină așa. Eu am cerut în ambele locuri cameră dublă şi atât. Despre Asprovalta nu am prea multe a vă spune, e o localitate oarecare, pe malul mării, Pensiunea Delfini e chiar pe mal, e curat, decent, mic dejun continental… 😀 şi toate posturile la TV sunt în limba germană. De asemenea internetul Wi Fi se prinde cu greu abia dacă stai pe balcon. Plaja nu e ceva unde ai vrea să mergi să stai la soare, dar cred că e în curs de amenajare, după ce se termină de construit toate pensiunile alea de pe mal.
La Hotel Coral, însă, atmosfera a fost incredibilă încă din prima zi. Când am ajuns ne-a întâmpinat Ana, soția portugheză a patronului grec Panos Orfanos 🙂 Ana mirosea puternic a mâncare din bucătăria unde trebăluia pentru Paște – era vinerea mare.
Ana ne-a pus două chei în mâna și ne-a zis: vizitați cele două camere și alegeți. Una e dublă, cealaltă e cu bucătărie și living. Prețul e același. Te gândești că e ceva în neregulă, nu? N-a fost nimic, camera cu bucătărie și living era, firesc, prima alegere, mai ales că avea balcoane care dădeau în ambele laturi ale hotelului – la răsărit înspre munte și la apus înspre mare. N-am abuzat bucătăria decât cu o salată grecească cu legume și brânză luate de la supermarket-ul din apropiere.
Mâncare, plajă, Ouzo
Hotelul Coral e ridicat în mijlocul unei livezi de măslini, la cinci minute de plajă. Serviciile sunt bune (cu aceeași excepție a micului dejun la care Ana a tot plusat în ultimele zile, încurajată de faptul că noi vrem tradițional ne tot aducea separat, precum mamele la copiii favoriți, ba o miere locală, ba o omletă, ba niște măsline), dar face mai mulți bani atitudinea patronilor. Pentru că am întrebat-o pe Ana din prima zi unde petrecem și noi Paștele ca grecii, ea ne-a invitat la petrecerea lor de familie, unde ne-am simțit mai bine ca acasă.
De altfel chiar nu cred că am fi avut unde să mergem în ziua de Paște la masă, restaurantele nu prea dădeau pe afară de clienți, ca mai toată insula de altfel. Plaje pustii, terase așijderea. Mie una exact asta mi-a plăcut. Ana spune că în iulie și august nu ai loc să-ți pui prosopul pe plajele alea care înconjoară insula. Așa că dacă vreți să vă simțiți bine acolo eu zic că ideal e în mai-iunie sau în septembrie.
Un pont ar fi să aveți destui bani cash la voi pentru că pe insulă plata cu cardul nu e prea întâlnită. Mie mi s-a motivat că „e sărbătoare”, dar cred că e cam o regulă pe acolo. Până și la benzinăria BP mi-a luat omul de la pompă banii și nu mi-a mai dat măcar bon. Există și bancomate în porturile mari – Prinos, Thassos – dar poate nu le nimeriți.
Thassos nu are nici 400 de kmp, iar dacă îți pui mintea o înconjori cu mașina într-o oră jumate. Dar în realitate cred că nu poți face asta decât cu pistolul la tâmplă, pentru că inevitabil ești distras pe drum de un peisaj, o plajă pustie cu apă verzuie, un colț sălbatic de natură. Așa că în afară de plaja de lângă hotel, unde am lenevit în primele două zile ca să ne recuperăm de pe drumul de la dus, am făcut câteva băi în apa mării care era limpede ca cristalul în care se oglindesc de veacuri munții insulei.
A doua zi după Paște am purces la colindat, vizitat, am poposit după amiază pe plaja Psili Amos unde am mâncat niște caracatiță la grătar (9 euro porția), cu un platou Ouzo de două persoane (adică cu diverse salate, măsline, pești marinați) – 12 euro platoul și am băut câte o bere de 3 euro bucata. Așteptând mâncarea am făcut o baie, apoi am mâncat, iar baie, plajă și tot așa, până pe la 7 seara când am plecat spre hotel, pe partea cealaltă a insulei. Asta a fost ziua cea mai satisfăcătoare după mine.
În ultimele zile cam asta am făcut, vizitând în fiecare zi câte o bucată de insulă. Mâncarea mi s-a părut cam scumpă, dar poate și pentru că legumele din celebra lor salată grecească încă nu sunt în sezon, altfel la București n-aș da 5 – 6 euro pe o salată. Bună ce-i drept. Am mâncat în general fructe de mare proaspete – era sezonul caracatiței – măsline posmogite de Thassos (conservate în sare de Ana din livada lor) și niște portocale gustoase.
Ca să răspund la întrebarea din titlu, o săptămână în Grecia, cu drum, cazare, masă, cumpărat ulei de măsline (direct de la producător, adică de la Panos și Ana) și tot felul de nimicuri la care a mai poftit mama ne-a costat cam 700 de euro. 500 i-a pus mama că e pensionară și-și permite 😉
Ce am mai scris din Grecia:
Felicitari! Thassos e pe lista noastra. Si excursia ta l-a mutat mai in fata.
Păi când vă decideți poate venim și noi din nou, ca să ne cunoaștem cu ocazia asta :))
Asa o sa facem. Te punem responsabila cu inchiriat hotel, ca vad ca ai mana buna.
Mi-ai umplut inima de bucurie cu articolul asta.
Imi pare extrem de bine ca insula ti-a lasat si tie o impresie pozitiva.
Dar mamei? Tare mi-ar place sa-i aflu parerea. 🙂
Apropos de deconectare, dupa o saptamana de stat in Londra, nu mai stiam cum il cheama pe Basescu. Era o perioada in care se straduiau sa-l dea jos, eu intrebam daca „mai este presedinte tot ala, cum naiba il cheama?” .
Da, o să mai povestesc despre câteva experiențe de-ale mamei de acolo, că a fost destul de copleșită 🙂
ma bucur ca v-ati simtit bine. si mie mi-ar placea sa stiu parerea mamei tale. 🙂 cu care, apropos, mi se pare ca semeni.
imi place hotelasul. mie, cuvantul hotel, imi evoca ceva, gen bloc. ceva mai bibilit, cu o arhitectura mai aparte, dar tot bloc. hotelasul ala seama mai mult cu o pensiune. una draguta.
ps. nu-i lua in seama p-aia care baga texte „te vaieti ca n-ai bani si te duci in vacanta in thassos”.
ps. 2 am o vaga senzatie ca nationalitatea patroanei ti-a produs un pic de bucurie in plus. 🙂
Hotelul e mai mare decât pare. Da, cu portugheza Ana a fost dragoste la prima vedere, ne-am descoperit atâta locuri comune încât a fost una din întâlnirile alea rare și de neuitat. Mama a fost și ea cucerită, așa de încântată că a simțit nevoia să le mulțumească la plecare în română, că i s-a părut că nu e suficient „senchiu-ul” meu 🙂
daca n-ai zis si tu ‘efharisto” sau macar „obrigada” 🙂 (tembelele de dictionare on-line nu dau traducerea nici macar pt feminin, d-apoi pt plural, daca exista asa ceva)
la ce babilonie de limbi erau prin curtea hotelului nu strica și un „mulțumesc” de la mama 🙂
am fost de 3 ori in Thassos iar cea mai buna locatie este asta:
https://www.google.ro/search?q=hotel+korina&aq=f&oq=hotel+korina&aqs=chrome.0.57j0l3j62.3486j0&sourceid=chrome&ie=UTF-8
Bineinteles pe cea mai frumoasa plaja din zona.
Da, Golden Beach, am înțeles și eu că e preferata multora, dar eu m-am atașat de experiența și apa din Psili Amos 🙂
Fain articolul, frumoasa vacanta, poze superbe. Mi-a placut mult cum arata hotelul. Dar o poza din lateral, de langa masina, nu aveti? Ca pare mai mare in spate, are doua nivele, nu?
Da, e lung și pe mijloc are trei etaje. Camerele de la 3 sunt cele duble, cu living și bucătărie, și balcoane pe ambele laturi. Pe site-ul lor te lămurești mai bine: http://www.hotel-coral.gr/
Pentru cei care au deschis blogul mai tarziu zi domne’ ceva si de masina ca pare a fi singura care nu avu vacanta.
Nissan Micra în vârstă de 5 ani aproape, cu 49.000 de km la bord, la fel ca și șoferul. Consum la drumul ăsta – 6.4
Sa traiasca doamna Micra impreuna cu ocupantele 🙂
Vom face si noi in vara drumul asta tot cu o benzinara asa ca impresiile tale sunt binevenite.
Sa va fie de bine, ma bucur ca v-ati simtit bine! 🙂
In perioda asta am fost in România cu mașina. La intoarcere, prin Austria, se anunța la știri la radio din ora in ora ca doi romani dintr-un grup de turiști, au murit traversand autostrada(pe un ton de repros pentru ca șoferii care au dat peste ei au avut nevoie de consiliere psihologica). Ajuns acasă am căutat pe net detalii despre stirea respectiva si am dat de stirea asta:
http://austriantimes.at/news/Around_the_World/2013-04-20/48140/KILLER_DOGS_-_Abandoned_Baby_Eaten_By_Strays_Outside_Hospital
printre alte știri nasoale despre Romani(căutare pe site după știri cu „romanian”).
In Austria avem imaginea praf, așa ca n-as recomanda un concediu acolo prea curând.
Ei, noroc că nici austriecii nu citesc chiar toate știrile 😉 Cât despre traversat aiurea să știi că și grecii fac la fel, cred că e o chestie care ține de descurcăreala noastră sud-estică. Trecerile de pietoni sunt pentru maidanezi și fraierii de occidentali 😉
Eh, sa vad si eu trecere de pietoni pe autostrada si pot sa zic ca vine sfarsitul lumii ;). Cine stie, poate in Romania…
Nu mă refeream la treceri pe autostradă, ci în general, prin orașe. Pe autostrăzile grecești nu mergea nimeni cu piciorul, dar erau destui care opreau aiurea pe banda de urgență.
Sper ca nu asta fu toata povestea despre Thassos 🙂
Si asa, mi-a placut sa-ti citesc randurile si sa-mi amintesc de vacanta mea acolo. Imi ploua si acum in gura cand ma gandesc la caracatita, calamar umplut cu feta si suvlaki