Pot să te preiau gratis și integral?

Am renunțat la ideea de a trăi vreodată din ce scriu pe blog, dar nu mă pot împăca cu obiceiul unor site-uri care pretind să-ți folosească integral munca, doar pentru că e deja online, iar ei au nevoie de conținut de calitate.

rate

Azi am împlinit 2000 de postări pe blog. Cifră rotundă, construită în aproape cinci ani. Nu e o laudă – pentru că nu sunt mândră de toate textele – nici o lamentare. Scriu pe blog pentru că-mi place, pentru că după mai bine de 20 de ani de când mă întreba un profesor în liceu ce vreau să mă fac, constat că nu știu să răspund la această întrebare decât în același mod aparent prostesc: îmi place să scriu și să citesc. Și să ascult muzică, era varianta originală 😉

De când am blogul am trecut prin tot felul de situații. Am cunoscut oameni interesanți, am fost lăudată, înjurată, curtată. Am stârnit polemici, am câștigat/pierdut prietenii. Am fost ajutată și am ajutat la rândul meu. Am fost popularizată de bloggeri mai vechi sau mai cunoscuți decât mine și am fost flatată. Am primit găzduire gratis și ajutor atunci când mi-a crăpat buza și tema de blog, și nu aveam un IT-ist la îndemână. Am primit și bani de la unii dintre cititori, prin butonul de paypal. Per total blogul pentru mine este o experiență benefică, un jurnal, o formă de terapie, o bucurie. Chiar dacă în ultima vreme am slăbit ritmul postărilor, pentru că și bloggerii trebuie să muncească, să plătească facturile.

Și cu asta am ajuns la subiect. Săptămâna trecută o știre a făcut valuri în mediul virtual. E vorba despre relatarea făcută de mine (video și text) de la ședința Comisiei de IT din Camera Deputaților, în care niște reprezentanți SRI făceau aprecieri despre cum ar vrea ei să controleze Internetul. Relatarea a fost publicată pe blogul APADOR-CH, organizație cu care colaborez și datorită căreia eram acolo, la acea ședință. Pentru că subiectul era fierbinte, evident a stârnit interes. Știrea a fost preluată, difuzată, copiată, comentată. Majoritatea site-urilor care au preluat-o au citat sursa, clipul video a fost difuzat și la TV. Piaristic vorbind a fost un real succes. Din punct de vedere al managerului de content al unui site a fost încă o dovadă că lucrurile sunt greșite.

La noi preluarea unei știri este prost înțeleasă. Se consideră că dacă dai link sau spui de unde ai știrea, poți să folosești cu nonșalanță 100% din text. Plus poze și video. De ce? De ce nu? E practic imposibil să lupți împotriva acestui gen de comportament. Am constatat că materialul nostru a fost reprodus integral pe zeci de site-uri (chiar și de ziare quality) în zilele care au urmat postării, ba chiar un site al unei televiziuni de știri a citat ca sursă a materialului un alt site, care preluase integral, cu nesimțire textul. Asta ca să vă faceți o idee despre cât de departe merge documentarea celui care postează, cu copy/paste, texte scurte pe site-urile televiziunilor. Iar alte site-uri au citat, evident, ziarele care ne-au preluat pe noi. A fost un lanț al citărilor și preluărilor, o frenezie. Nimeni nu și-a dat osteneala să ne întrebe de sănătate, dacă suntem de acord să ne preia textul, dacă avem și altceva de spus… etc. Evident, organizația a fost bucuroasă că știrea a circulat și că a făcut valuri.

Nu are rost să dau nume de site-uri sau de organizații de presă, pentru că din păcate practica e generală. Nu cred că e vreun site în România care să nu fi făcut asta. Poate dacă nu o face acum, a făcut-o la început, pentru că preluarea asta integrală de conținut e precum primul milion la bogătași. Învăluit în ceață, e bine să nu intri acolo, că cine știe ce descoperi.

Bomboana de pe colivă a fost pusă la două zile după, când am publicat și eu pe blog varianta scrisă la persoana I a ședinței la care participasem, cu niște update-uri, pentru că între timp se mai întâmplaseră lucruri care meritau spuse, dar pe care, încă o dată, turma media care ne preluase nu s-a sinchisit să le observe și să le menționeze. Am fost contactată pe Facebook de o persoană pe care nu o cunosc, care reprezintă un site destul de cunoscut în România și în afară, și care m-a întrebat dacă poate prelua textul de pe blog pe site-ul lor. Nu era prima dată când mi se întâmpla asta. Am fost de acord, de-a lungul timpului, ca texte scrise pe blog să fie preluate integral de unele site-uri. Motivele au fost două: fie ca să cresc vizibilitatea blogului. Fie ca să fac cunoscut subiectul despre care scrisesem unui public mai larg, pentru binele acelui subiect.

În timp am aflat că notorietatea nu mă ajută. Nu voi ajunge niciodată să trăiesc din ce scriu pe blog, pentru că nu sunt capabilă să fac compromisurile necesare. În plus, prefer un grup restrâns de cititori, decât o turmă care nu pricepe, nu vrea să înțeleagă sau e pur și simplu incapabilă s-o facă. Așa că nu mă mai interesează să sporesc notorietatea blogului. Iar subiectul fusese deja popularizat suficient. Așa că i-am răspuns persoanei respective că poate prelua textul parțial, cu citarea sursei. Cine voia să citească integral, să vină pe blog. Așa e corect. Așa se întâmplă lucrurile în afară. Am văzut o dată cum mai multe ziare și posturi TV din vest cereau permisiunea unui tip să-i folosească poza postată pe twitter. Mi s-a părut fantastic.

Persoana care m-a întrebat pe mine, însă, mi-a spus că nu se poate parțial. Ori tot, ori nimic. Mai mult, nu voiau să preia textul postat pe site-ul APADOR-CH, pe motiv că acela fusese deja prea preluat. Al meu era scris la persoana I și mai fără notorietate, deci li se părea mai potrivit. Nu-mi venea să cred. Ridicau pretenții de parcă mi-ar fi dat bani pentru exclusivitate. Raționamentul este că dacă tu tot l-ai scris, nu ai de ce să mai ceri și ceva pentru el, iar faptul că ei ți-l preiau e chiar o favoare care ar trebui să te facă mândru. Asta plus faptul că „ne place cum scrii, dar din păcate noi nu avem bani, că știi că piața de publicitate e căzută…” bla, bla.

Tupeul ăsta e cultivat în anii de criză, în care piața a fost inundată de oameni care scriau și nu aveau unde să-și publice textele. Așa au apărut și crescut site-uri care nu au investit (aproape) nimic în conținut. De ce ar fi făcut-o, de vreme ce se găsește gratis online. Iar faptul că persoana asta m-a întrebat dacă sunt de acord este o jumătate de semn de normalitate. Cei mai mulți nu întreabă, doar fură. Pentru că indiferent dacă se dă link sau se citează sursa, tot furt este atâta vreme cât ai luat integral ceva muncit de altul, fără să-l întrebi. Și chiar dacă poate nu pare, uneori muncesc destul de mult la ceea ce vă ofer aici, pe blog. În timpul meu liber.

În anii ăștia de când am blog mi-am regăsit texte preluate în diverse locuri, așa cum am găsit texte mai vechi, publicate în diverse ziare, preluate integral pe alte site-uri. Uneori le-am scris oamenilor din spatele acelor site-uri, cerându-le să scoată textele, dar de multe ori nu ai cu cine să conversezi. Nu există pagină de contact sau „acționari” vizibili ai site-urilor. Este oricum o luptă în zadar cu un fenomen care depășește puterile unui singur om. E vorba de moralitate. Pe care ne e din ce în ce mai greu s-o mai avem în epoca piratării a orice. Iar dacă se piratează cărți și filme, ce pretenții să ai cu un amărât de blog pe care-l citesc câteva mii de oameni?

Așadar, azi am împlinit 2000 de postări. Să fiu eu sănătoasă și să mai scriu suficiente și interesante, că are cine le prelua 😉 Și voi să veniți aici ca să le comentați. Chestie pe care, apropos, vă provoc s-o ghiciți: dacă postările sunt 2000, câte comentarii credeți că sunt în total pe blog? Hai, cine ghicește sau se apropie cel mai mult de cifra exactă bea o bere cu mine. Fac eu cinste 😛

 *Pentru corectitudine am făcut un print screen cu numărul comentariilor în acest moment, ca să știm la care ne raportăm. Sper că aveți încredere că nu trișez 🙂

** Poza e luată de pe Facebook, ca să nu avem vorbe…

UPDATE: Răspunsul e vânare de vânt: 21.688 de comentarii. Ady s-a apropiat cel mai mult de cifra exactă, cu 21.857. Felicitările, masa și dansul le stabilim în privat. Tuturor vă mulțumesc pentru interes și încercări 🙂

comentarii

Etichete: , , , , , , , , , , ,

48 comentarii la “Pot să te preiau gratis și integral?” Subscribe

  1. Fluieratorul 05/07/2014 at 11:44 #

    Gazilioane, daca e sa includ si acordul/dezacordul/distantarea (da/nu/nu stiu) fara argumente, care apar ca fiind comentarii (la numar), dar de fapt nu sint. N-am idee, si tocmai am dat un examen la statistica, lucru pe care nu-l doresc nici dusmanilor.

    ***

    Pe vremuri, in tineretea mea de dinainte de potop, am avut mari probleme cu ideea ca trebuie sa ma fac ceva cind voi fi mare, pentru ca imi placea sa citesc, sa desenez, sa fac poze, sa ascult muzica si sa ma plimb. N-aveam vreun talent anume sau vreo indeminare speciala, dar puteam face, al naibii!, mai bine decit multi cam tot ce-mi tuna sa fac. Prin alegerea, sau mai bine zis prin restrictiile altora, m-am facut inginer, si n-am motive sa regret. Nu prea am timp sa fac ce-mi place, dar stiti cum e, imi place ce fac, si daca ma uit in jur, constat ca asta e un real privilegiu oferit de soarta in zilele astea…

    Despre furatul muncii altuia, numai de bine. Eu nu public, si prin natura meseriei fac lucruri cu utilizare destul de punctuala, da’ furatul mi s-a intimplat in toata cariera. Intotdeauna s-a gasit cineva care sa foloseasca munca mea, ba chiar sa obtina si laude sau foloase, in timp ce eu n-am auzit nici macar un „mersi”, sau mai rau, am incasat reprosuri, retrogradari, sau a trebuit sa caut alt job. Pina m-am „rejectat” si am plecat din tara. Aici in Germanica e mai „salubru” di punctul asta de vedere. S-a profitat de mine de-a lungul timpului pentru ca toata lumea a putut vedea ca-mi place munca mea, si s-a considerat ca placerea asta e suficienta ca rasplata. Am fost si invidiat pentru asta, chiar si cind faceam foamea.

    Berea o dau eu, pentru multele „calatorii” prin texte, comentarii si poze de care am parte fara sa ma misc din fata ecranului. Ma uit pe site la postari mai vechi, ma uit si la intimplare, fara „lead”-ul de pe Twitter, pentru ca-mi plac surprizele placute, si n-am inregistrat dezamagiri. Asa ca daca treceti prin Stuttgart, in genere, sau undeva pe la sfirsitul lunii iulie, prin Brasov, let me know. Onorez cu mare placere.

    Salutari cordiale mamei, Toshibei, cititorilor de la clubul de carte si colegilor dansatori de tango!

    • Dollo 06/07/2014 at 02:05 #

      S-ar putea pe la finele lui iulie să trec prin Brașov. E un festival de tango 🙂

      • Fluieratorul 06/07/2014 at 12:35 #

        Fain. Dati-mi de veste.

  2. Claudiu Minea 05/07/2014 at 14:09 #

    17.000 comentarii 🙂

    • Dollo 06/07/2014 at 02:02 #

      Mai puneți, domnule, că nu dați de la dvs 😛

      • Claudiu Minea 06/07/2014 at 21:32 #

        19.000?

  3. ina 05/07/2014 at 14:39 #

    Nu motivație, nu generozitate, nu zgârcenie, aproape de 20 de mii, păi, e voie de mai multe ori? 🙂 23 de mii. sau 19.500 :-P. Cine vrea neapărat berea cu tine, se apucă și inventează pe loc un program de numărat comentarii, dacă nu există deja :-). Oricum, se poate încerca și o bere în grup, nu? 😛 cu paiele la o sticlă, LOL. Dollo, eu oricum îți thx!

  4. Motanul 05/07/2014 at 16:01 #

    Felicitari Dollo pentru numarul de postari pe blog!
    In legatura cu legea care a stat la baza articolului tau copiat de altii, se pare ca Camera Deputatilor a aprobat-o. Acum a ramas la mana lui Basescu daca sa o promulge sau nu. Vezi, cat ar fi el de urat, tot la mana lui suntem ca sa nu ajungem iar pe mana securistilor(din noua generatie).
    Daca totusi o semneaza Basescu, ce se poate face? Am inteles ca mai nou legile nu se pot contesta la Curtea Constitutionala decat de catre Avocatul Poporului(adica Ciorbea pudelul lui Ponta). Multumim USL-ului si cretinilor care i-au votat pentru chestia asta! Singura speranta ar fi fi Curtea Europeana a Drepturilor Omului, si daca APADOR-CH vrea sa faca ceva in legatura cu asta, vreau sa ma implic si eu ca parte vatamata.

    • Dollo 06/07/2014 at 02:01 #

      Legea securității cibernetice nu s-a votat încă, ci doar aia cu înregistrarea cartelelor prepay și a utilizatorilor de wi-fi. Da, deocamdată APADOR-CH a cerut AVP și președinților camerei și senatului să sesizeze Curtea Constituțională. Băsescu e puțin probabil că nu o va promulga, pentru că ideea pleacă din CSAT. Probabil și legea securității cibernetice va avea același parcurs rapid și de succes. Vedem ce urmează.

  5. ady 05/07/2014 at 20:26 #

    cred ca am o minte cam dilie, cand am vazut titlul m-am gandit mai intai la niste credite cesionate, dupa-aia la ceva din zona sexului (nici macar eu nu-mi dau seama la ce m-am gandit exact 🙂 ) si dupa-aia am citit articolul. 🙂
    bere beau doar langa pizza, dar pot sa beau altceva. sau sa dau eu pizza. 🙂 21857.

    • Dollo 06/07/2014 at 01:57 #

      Ce înseamnă ochiul bancherului, domnule! 🙂 Ești cea mai apropiată de adevăr.

      • ady 06/07/2014 at 12:36 #

        inseamna ca ar trebui sa joc la loto, dar bifand aiurea cu pixul pe hartie, fara sa joc numerele mele obisnuite.
        in afara de prima cifra si de numarul de cifre din numar (am profitat miseleste de un raspuns la un comentariu anterior), m-am jucat pe taste.

  6. Lucian Mustata 05/07/2014 at 21:54 #

    Eu as zice ca treci lejer de 70 de mii de comentarii. Daca am dreptate, sa ma corectezi.

    Referitor la copiat, da, e un fenomen pe care nu-l prea poti opri (cel putin nu atunci cand este realizat la scara mare, de site-uri mari), poti doar sa te bucuri de rezultate, atunci cand exista, si sa speri ca macar publicul celor care te copiaza are de beneficiat de pe urma muncii tale. Stiu, nu tine de foame, dar…

    • Dollo 06/07/2014 at 01:56 #

      Ești prea generos cu comentariile. Și cu preluările 😛

      • Lucian Mustata 09/07/2014 at 22:42 #

        na, m-a pacalit simtul observatiei, am facut o medie de 30 de comentarii pe articol si am mai pus ceva de la mine. Dar se pare ca matematica nu tine mereu cu mine. Na, iti doresc oricum sa ajungi la numarul estimat de mine. In viata asta.

  7. eu 05/07/2014 at 21:58 #

    comentarii 49.900

    • Dollo 06/07/2014 at 01:55 #

      Multe

  8. Ramona 05/07/2014 at 22:32 #

    Felicitari! La cat mai multe posturi preluate civilizat! Cred ca sunt vreo 25.000 de comentarii.

    • Dollo 06/07/2014 at 01:56 #

      Mai scade 🙂

  9. mc 06/07/2014 at 08:35 #

    Bravo! cred ca sunt 22.222 comentarii

  10. val 06/07/2014 at 11:27 #

    Ba sunt 23.232

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Cât valorează un om? Dar după moarte?

sidonia cu geo bogza si miron

Cum am descoperit-o pe Sidonia Drăgușanu – scriitoare, ziarist freelancer în timpul războiului, activistă feministă, sfătuitoarea doamnelor, prietena domnilor – deși o uitase toată lumea, inclusiv Uniunea Scriitorilor

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Nostalgii maso-comuniste de 1 Mai

steaguri

O frântură dintr-o zi grea, muncitorească, a unui chelner hâtru de la Restaurantul Riviera din Parcul 23 August.

Nu s-a furat, așa s-a votat. Și numărat

voturi2

Cum am fost observator la numărătoarea voturilor într-o secție de votare din București și mi-am revenit din iluziile cetățenești pe care le aveam.

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!

Când și de ce s-au dat ultimele amnistii în Europa

oug_gratiere-curcan

De la Ceaușescu, în 1988, care voia să fie iubit, la Vaclav Klaus, în 2013, care a vrut să scape niște corupți, Europa a trecut prin mai multe aministii și grațieri colective. Președinții care le-au dat nu s-au bucurat, însă, de simpatia populară.