Cum e în Cuba

De la „Patria o muerte!”, îndemnul lui Fidel Castro bătut pe monezile naționale, cubanezii trăiesc azi un fel de „Covertible o muerte!”, imnul economiei de piață incipiente în care deocamdată îi exploatează la sânge pe turiștii amatori de călătorii în timp

trinidad3

După trei săptămâni în Cuba mă întorc acasă, cu bucuria că România este totuși atât de departe de infamii ani 90 pe care frumoasa țară caraibeană îi trăiește abia azi, cu aceeași pasiune cu care și-a construit și comunismul în anii 60. A fost pentru mine o călătorie în timp, ceea ce caută de fapt fiecare turist care se duce acolo, cu aventurile, plăcerile și riscurile de rigoare. Cuba este o țară frumoasă, de o excepțională fotogenie, dar în care îți trebuie nervi tari ca să te întorci și să (re)trăiești vremuri pe care mulți le-au depășit. Eu una nu mi-aș dori să o fac, dincolo de această vacanță.

internet coada-cartofi

Am petrecut trei săptămâni într-un regim aparent comunist, cu majoritatea serviciilor încă de stat, cu angajați sictiriți și nemotivați să te servească, cu cozi la alimentele care se vindeau la liber sau cu mâncare dubios pregătită și adesea cu iz acru în restaurantele de stat. Am circulat cu autobuzele locale, am „gustat” din traiul cubanez de zi cu zi, dar am văzut și cum se distrează hipsterimea cubaneză într-un club în vogă din Havana. Trei săptămâni fără internet, pentru că așa cum alimentele de bază sunt încă distribuite raționalizat, și Internetul e pe cartelă. O cartelă costă 2 CUC (echivalentul a 2 euro) și-ți dă posibilitatea să încerci să navighezi timp de o oră pe Internetul wi-fi existent numai în parcurile sau piețele marilor orașe (nu are nimeni Internet acasă, legal cel puțin). Ora aia zboară cât clipești, pentru că în realitate totul se încarcă foarte greu – Internetul este și el o victimă a embargoului american asupra Cubei, așa că probabil merge cum era la noi pe la începuturile anilor 90. E aproape imposibil să vorbești pe whatsapp de exemplu, iar navigarea pe alte site-uri sau Facebook e o parodie.

transport salam ratii oua legume-carne ceapa banane fructe

Am reușit să închiriem o mașină abia din a treia zi de peregrinări pe la toate centrele de închiriat mașini în Havana, iar costul pe zi a fost exorbitant pentru Europa, dar printre cele mai mici din Cuba. Un noroc chior. Turistul în Cuba este purtător de CUC (moneda convertibilă destinată teoretic doar turismului, cubanezii sunt plătiți în CUP – pesos neconvertibili – 1 CUC = 25 CUP) și asta îl face o țintă pe care vor să pună mâna toți cubanezii. Am călătorit peste 2500 de km în jumătatea de nord a țării, pe drumuri acceptabile în general, dar și foarte proaste pe alocuri, am stat la cozi la benzină în rând cu cubanezii, am rămas în pana prostului exact în fața pompei goale, seara, într-o localitate în care abia ajunsesem și nu aveam cazare, am fost țepuiți la altă benzinărie de un angajat care ne-a pus benzină la ochi și ne-a cerut să plătim dublul cantității, și nu am plecat din Cuba fără să fim opriți de doi polițiști care ne-au cerut șpagă de la obraz pentru că chipurile nu oprisem la un semn de stop într-o intersecție pustie.

vinales2 vinales tutun trabuc

Am învățat de nevoie spaniola de bază: que hora es, cuanto pesos, tiene habitaciones libres, tengo que comer, gracias, hola și, firește propina (șpagă).

trinidad5 trinidad2 parc-miramar orezarie

Pe traseu am luat mulți cubanezi care făceau autostopul, am vorbit astfel cu multe categorii sociale: agenți de pază, asistente, școlărițe, pescari, soldați, o maseuză de la un hotel de lux, un cântăreț de salsa etc. Am vorbit cu oameni convinși de superioritatea regimului comunist, dar și cu dizidenți care au încercat să fugă în străinătate și au fost returnați din diverse motive. Am stat în fiecare noapte în câte o „casa particular”, adică în camere amenajate de localnici în propriile case, pe care au permisiunea să le închirieze turiștilor contra unor sume aparent mai mici decât cele practicate de hotelurile de stat. Cam de la 20-25 de CUC în sus pe noapte, dacă ții cât de cât la o igienă de bază. Am înoptat la un fost inginer de drumuri și poduri în Havana, la un constructor și la soția lui fostă profesoară în Vinales, la o fostă balerină în Trinidad, la un tovarăș care regreta prietenia româno-cubaneză într-un sat de pescari numit Mulata, într-un camping eco-rustic de pe insula Coco, la o fostă avocată în Santa Clara și în ultimele zile, din întâmplare, la fiul unuia dintre psihiatrii celebri ai regimului Castro, acuzat de dizidenții cubanezi că tortura opozanții în spitalul de psihiatrie pe care l-a condus timp de 40 de ani. Fiul lui face producție de spoturi publicitare pentru americani și închiriază la negru camere în casa de nomenclaturist moștenită de la tată.

fidel

pionieraFiecare om cu care am discutat în astea trei săptămâni a tras o tușă la imaginea Cubei din ochii mei. O țară frumoasă, ai cărei locuitori sunt victimele istoriei. Probabil ca noi toți, în diverse feluri. Cum îmi spunea o cubaneză, comunismul e un mod în care conducătorii se joacă cu visele oamenilor. Cubanezii de azi nu cred mai mult în comunism decât credeam și noi în 89, chiar dacă pe toate zidurile lor se decolorează încă de soare și vânt îndemnurile comuniste ale liderilor legendari, copiii încă sunt premiați la Muzeul Revoluției pentru rezultate excepționale la învățătură, iar Partidul Comunist nu are concurență politică.

Nu știu câți or fi încă dispuși să urmeze „Patria o muerte!” a lui Fidel, bătut și pe monezile de pesos fără valoare care încă mai circulă în economia națională. Dar am simțit pe pielea mea în astea trei săptămâni că majoritatea cubanezilor urmează în perioada asta îndemnul „Convertible o muerte”, pentru că dacă nu reușesc să facă rost de câțiva CUC (pesos convertibili) pe zi într-un fel sau altul, nu au acces la altceva decât niște legume și fructe destul de veștede de pe tarabele piețelor locale.

scoala pionieri  muzeu-revolutie fidel2

cocos2Pentru că am strâns multe povești, impresii și mai ales poze (peste 3000) din astea trei săptămâni, o să vi le povestesc în episoade, ca să descoperiți Cuba așa cum am găsit-o și eu, pas cu pas. O să vă placă, o să vă extazieze, o să vă enerveze, o să vă aducă aminte de noi înșine și o să vă lase un gust dulce-amărui în final, așa cum mi-a lăsat și mie. Nici nu știți cât mă bucur că m-am întors acasă 🙂

Va urma!

P.S. Câteva poze ca să vă deschid apetittul 😉

om-catel   cu-boi copii cocos cienfuegos cayo-jutias casa bulevard

havana

 

Impresiile mele din Cuba lui 2017:

Cuba, primele țepe pentru turistas

Havana libre nu doarme

Vinales, seva eco-bio a Cubei

Un pueblo laborioso, revolucionario y culto

Femeile nu mai vor copii, tinerii nu mai vor să fie maestros

Diferența dintre șpagă și cadou, versiunea polițistului de la rutieră

Cum se schimbă constituția. În Cuba

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

22 comentarii la “Cum e în Cuba” Subscribe

  1. Gheo 15/03/2017 at 08:09 #

    Aţi băut Cuba librre? Un cocteil pe bază de rom Havana Club!

    • Dollo 15/03/2017 at 15:46 #

      Ce crezi? 😉

  2. Elena Halmaghi 15/03/2017 at 08:50 #

    Welcome home, Dollo! Abia astept sa citesc povestea intreaga. La intoarcerea acasa, si eu mi-am pus la status la gmail – „Happy Canada is home!”

    • Dollo 15/03/2017 at 15:46 #

      Eu credeam că e happy prin comparație cu România 🙂

  3. Marius Georgescu 15/03/2017 at 09:06 #

    Bine-ai revenit,Dollo !

  4. Spufa 15/03/2017 at 10:32 #

    welcome back! de abia astept sa deserti tolba!
    ps: cand ai zis de convertibles in lead am crezut ca te referi la masini decapotabile si ma gandeam ce copilarosi sunt cubanezii astia :)))

    • Dollo 15/03/2017 at 15:46 #

      O, dar sunt destule decapotabile vechi, americane, de mai mare dragul 🙂 Și se fac bani frumoși cu ele.

  5. Béranger/Ludditus 15/03/2017 at 11:47 #

    Dollo, mă tem că documentarea ta e șubredă: ai fost la fața locului, și totuși ne livrezi clișee cu care plecaseși de acasă. De pildă: „nu are nimeni Internet acasă, legal cel puțin” este cu totul greșit. De fapt, chiar și clișeele spun: „Internet access from private homes is not allowed for Cubans EXCEPT FOR some professional sectors such as doctors, journalists, academics and intellectuals, who require special authorization from the Government.” Furnizarea de Internet (ADSL) pentru marele public a fost anunțată în nenumărate rânduri, și mereu amânată: sept. 2014, dec. 2014, … dec. 2016. Ultima știre era că cele 2.000 de conexiuni ADSL pilot din La Habana Vieja ar fi trebuit puse în funcțiune pe 28 feb. 2017, dar nu știu dacă s-a și întâmplat.

    Apropo, cartelele Nauta de Wi-Fi s-au ieftinit de la 2 CUC la 1.50 CUC din 19 decembrie 2016. Tu cum le-ai văzut la 2 CUC? (De reținut și că dacă accesezi situri naționale cubaneze, tariful este de 0.25 CUC/h în loc de 1.50 CUC/h.) La nivel național sunt 327 puncte de acces Wi-Fi.

    • Dollo 15/03/2017 at 15:41 #

      Documentarea mea se bazează pe ce am trăit/vorbit cu oamenii și pe ce mi s-a întâmplat personal. Înainte de a pleca am făcut și eu o predocumentare pe site-urile din care citezi și tu acum, dar la fața locului e un pic diferit. Nu am cunoscut personal acele excepții care teoretic ar putea avea internet acasă, în schimb am stat în casa unui IT guy, care cu asta se ocupa, cu managerierea sectorului IT la un spital. El mi-a spus că medicii lor beneficiază de Internet gratis la spital. Nu acasă. De altfel sectorul medical are un statut aparte dat fiind că e prima „industrie” profitabilă a Cubei – școlarizarea medicilor. Tot el mi-a spus că acasă ai putea să-ți pui, dar costul este exorbitant pentru un cubanez de rând – fie el și high professional – gen 100 de CUC, ceea ce înseamnă mai mult decât trei salarii medii pe economie, dacă luăm în calcul salariul mediu veehiculat de ei de 20-30 de CUC. Companiile străine, expații care își permit, au alt regim. În casa nomenclaturistului în care am stat suspectez că exista net, deși omul mi-a zis că nu are. Totuți avea lângă computer două cartele de net folosite, așa că pot să bănuiesc că avea și net la negru, cum închiria și camerele.
      În privința cartelei, da, cele pentru turiști, de unică folosință, pentru o oră, costă 1.50 CUC, eu am luat-o pe prima cu 3, însă, de la un speculant în piață, pentru că la poștă se vând rapid dimineața devreme. Costă 2 CUC cartelele de reîncărcare, cele utilizate doar de cubanezii care au un ID înregistrat la poștă, și care cumpără de fiecare dată doar cartela de reîncărcare, adică aia de 2 CUC. O să pun și poza ca să mă crezi. Noi am cumpărat inițiat reîncîrcabile, de 2 CUC bucata, și am aflat apoi că nu ne puteam conecta cu ele pentru că nu aveam ID-ul, așa că pe una i-am făcut-o cadou gazdei și pe cealaltă am reușit s-o revindem la poștă.
      Da, tariful de conectare național e mai mic, posibil ca ei între ei să vorbescă de exemplu pe Internet mai ușor, dar eu nu am reușit deloc să vorbesc în România pe whatsapp, se conecta și se întrerupea după câteva secunde, iar alte site-uri se încărcau foarte greu și incomplet. Bref, am preferat să nu pierd timp/bani pentru Internet. Am constatat că viața e chiar mai bună fără. De asemenea conexiunile erau foarte proaste chiar și pe site-urile lor naționale, am încercat să închiriem mașină acolo pe net și a fost imposibil să parcurgem toți pașii ceruți pentru închiriere că se tot deloga.
      La nivel național or fi sute de punte de acces wi-fi, problema e calitatea slabă a Internetului. Și asta se simțea cel mai bine în Havana, unde numărul celor care încercau să se conecteze era mai mare. Mai pe la țară reușeai în piața publică să îți updatezi de exemplu emailurile, dar nu mai mult. Ca să încarc două poze pe Fb am cheltuit jumătate de oră de cartelă 🙂
      Pentru restul așteaptă și tu să citești ce urmează. Știu ce scrie pe site-urile lor oficiale, dar să ne amintim că și în Scânteia comunismul nostru arăta foarte bine 😉

      • Béranger/Ludditus 15/03/2017 at 16:01 #

        Faci o confuzie între CARTELĂ și TARIF. Tarifele sunt aceleași, de 1.50 CUC/hora. Diferența e că există tarjetas „temporal”, pentru turiști, și există conturi „de acceso permanente”, pentru cubanezii de peste 18 ani, dar în ambele cazuri traficul internațional de date costă 1.50 CUC/hora.

        Cubanezii pot încărca un cont permanent cu Cupones de Recarga de 2.00, 5.00, 10.00 y 20.00 CUC. Dar bănuiesc că pot cumpăra și cartele „temporare” pt. turiști, dacă au pile la ghișeu ca să nu le ceară pașaportul. După care fac speculă cu ele.

        Iarăși: „avea lângă computer două cartele de net folosite, așa că pot să bănuiesc că avea și net la negru.” De ce la negru? Dacă a avut destui CUCi, are și net. Sau poate i s-a aprobat, că avea pile. Și dacă are aprobare, atunci e „la alb”.

        • Dollo 15/03/2017 at 16:56 #

          Păi dacă mi-a zis că n-are am presupus că n-a vrut să zică pentru că era ilegal. Și IT-istul la care am stat inițial își făcuse o improvizație pe casă ca să-i bată semnalul wi-fi din piață până la el, dar când am stat eu acolo susținea că nu merge că „se lucrează” însă și acolo presupun că era ceva artizanal la mijloc. În fine, n-am insistat pe aspect că după cum ziceam mi s-a părut și un experiment interesant pentru mine, să văd dacă mor fără net. Și uite că n-am murit. Mai ales fără Fb.
          Acum Coreea de Nord pare pasul următor firesc 😉

    • Mariana 29/03/2017 at 10:36 #

      Asta e carcoteala, pe prea putini ne intereseaza daca o cartela costa 1,5 sau 2 $ sau daca au acces 2000 sau 10000 la internet, asta inseamna ca aproape nimeni nu are a cces la internet, la ce populatie are Cuba.
      Deci nu e aproape deloc gresit ce spune autoarea, ca nimeni nu are acces la internet, ca tursit ce sanse ai avea sa cauti un posesor de acces la internet care nu ar risca sa iti dea voie sa acceseze un strain internetul.
      Mai sunt si alte comentarii ale tale care releveaza frustrari, tine-le pentru tine, te rog, ca nu face nimeni doctoratul statistici gen cat e kilul de carne de porc la nu stiu ce magazin sau ca e o cartela cu 0,5$ mai ieftina decta zice autoarea.

      • Béranger/Ludditus 29/03/2017 at 14:26 #

        Dragă Mariana, fină analistă politică și pricepută psihanalistă a frustrărilor altora,

        Vrei să te duci învârtindu-te în locul prin care ai intrat pe lume? Mersi.

        Dacă „nu e aproape deloc greșit ce spune autoarea”, nu e aproape deloc greșit nici ce spun eu. Doar că „nimeni nu are acces la internet” este o exprimare nuanțată, de unde deduc că ești frustrată.

        Nu există nici un risc să lași un străin „să-ți acceseze internetul” în Cuba, doar că Internetul e foarte scump, și te ruinează bietul străin. Te pricepi la situația din Cuba cum mă pricep eu la supt belengherul.

        • Dollo 30/03/2017 at 14:45 #

          Ești nașpa

      • Dollo 30/03/2017 at 14:46 #

        Mariana, așa e, e cârcotaș, dar bine intenționat 🙂

  6. outlaw 15/03/2017 at 13:47 #

    Am citit undeva asta: „Ce e mai rau decat comunismul? Ce urmeaza dupa.” Asa a fost la noi, asa e si la cubanezi. Hasta la victoria siempre! 🙂

    • Dollo 15/03/2017 at 15:15 #

      Da, tranziția e bună doar pentru cei care știu să se descurce/vizionari

  7. Béranger/Ludditus 15/03/2017 at 15:35 #

    Tranziția e un fel de a spune; în Cuba ce se întâmplă nu e tocmai o tranziție. Firește, există o anumită libertate a inițiativei private, mult mai modestă decât în Vietnam și incomparabilă cu cea din China, dar tristețea este că spre sfârșitul său, regimul lui Fidel a reușit să creeze un clivaj social, o nouă societate bazată pe clase, când tocmai ce se lăudase că desființase de jumătate de secol clasele sociale.

    Noua clasă privilegiată nu este cea a activiștilor, securiștilor și milițienilor. Mai grav este că e o clasă mai largă, a tuturor celor care au acces la CUC sau dolares (cam totuna e). În primul rând, cei care au rude în Miami sau unde dracu au primesc adesea la vreo $200 pe lună, cu care se poate trăi bine în Cuba. Apoi, orice taximetrist, orice ghid turistic improvizat, orice curvă, orice deținător de bodegă sau ofertant de cazare câștigă 25 CUC pe oră (sau pe zi de cazare), pe când proștii care muncesc la stat câștigă suma asta într-o lună! Cum să existe vreo calitate a serviciilor publice în astfel de condiții?

    În plus, dacă măcar cu amărâții ăia de CUP mai cumperi ceva mâncare pe cartelă, servicii de genul Internet sau chiar telefonia mobilă sunt accesibile numai contra CUC. Unde este faimosul socialism? Unde este acel minim garantat în condiții accesibile, fie el și pe cartelă?

    După perioada specială de după destrămarea URSS, Cuba și-a revenit oarecum dpdv economic, dar nu și pentru cei mulți: angajații la stat care nu pot face vreo bișniță și care nu vor să se prostitueze, și pensionari. Fidel a murit fără să fi abordat în nici un fel această problemă. În cartea de interviuri cu Ignacio Ramonet, singura remarcă făcută este că banii intrați în țară de la fugarii din Miami sunt bineveniți, că și-așa țara a pierdut când aceștia au fugit, măcar să recupereze ceva. M-aș fi așteptat să instituie de pildă o taxă de 25% pe ce primesc cubanezii cu rude afară, dar nu, el s-a arătat mai democrat de-atât, numai că asta nu a făcut decât să accentueze clivajul social. Cât despre minorele care sug penisul turiștilor… să nu mai vorbim.

  8. Béranger/Ludditus 15/03/2017 at 16:21 #

    În Coreea de Nord când faci o vizită? :p

  9. ady 15/03/2017 at 22:18 #

    ce face căldura din cozi?! eu mi le amintesc pe ale noastre mai ”îndesate”. 🙂

  10. Curiosu' 22/03/2017 at 00:07 #

    Cat te-a costat expeditia ?

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Mama mi-a zis să nu mă duc, dar eu nu și nu…

parapanta3

Cu parapanta e ca și cu un bărbat, prima dată nu e bine, dar ceva te face să mai vrei măcar o dată 😉

Discuție cu o viitoare ziarizdă/piarizdă. Trizdă!

A fost odata copiutza - sursa foto: http://www.cheatingculture.com

Pentru cine zicea că presa e plină de ingineri, făcuți ziariști de ocazie, am un mesaj încurajator: vine tare din urmă generația copy/paste. Hold your breath!

Copiii proști nu ies din școli proaste, ci din părinți

Lasă și tu copiii la școală

După ce dau lunar, la grădiniță, sume cât salariul mediu pe economie, părinții se înghesuie să plătească oricât ca să-și vadă plozii înscriși „la o școală bună”, dar își păstrează intactă lipsa de disponibilitate pentru a petrece timp cu copilul lor.

USR, mai bine nu se poate

candidati-scena

Am fost la congresul USR ca să-i cunosc mai bine pe oamenii pe care-i susțin. Am vrut să înțeleg de ce Nicușor Dan ține cu dinții și de progresiști și de conservatori, și cum s-a tranșat soarta partidului prin alegerea celor mai buni 21 de oameni care să-l conducă.

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani

Politehnica Bucuresti, Falcultatea de Electronica si Telecomunicatii - Generatia 1960 - numai vise

Au absolvit în 1960 Politehnica. Erau 150. Mai târziu unii au emigrat și au ridicat cu creierele lor celebra Silicon Valley din California. Cei care au avut cu adevărat vână de aventurieri au rămas aici, în România. Acum mai sunt vreo 50.

Zen and the Art of Marcela Maintenance*

marcela

Calitatea service-urilor din București: prețuri europene, servicii făcute românește, pentru că „așa facem noi și n-am avut niciodată probleme”. Avatarurile unui șofer care se încăpățânează să citească manualul mașinii.