Între libertatea religioasă și aia sexuală

Avem două decizii ale justiției, una din Germania și una din SUA, în două cazuri de discriminare care au la bază religia și sexul. Participanții la sondajul de la final sunt rugați să aleagă cu care dintre cele două decizii sunt de acord sau nu.

Am avut recent o discuție care mi-a pus la încercare limitele toleranței și m-am gândit să vi le pun și vouă la încercare, că poate vă simțiți prea siguri pe voi. Totul a pornit de la un cititor care mi-a trimis rezultatele unui sondaj făcut într-un grup politic în care tocmai intrase. Omul a fost uimit de rezultate și mi-a zis că ar vrea să le compare cu alt public, mai generalist, cum ar fi de exemplu cel de aici de pe blog. Am zis că mai întâi să îmi aplic testul mie și unor cunoscuți, și am constatat că nu e simplu.

Cazurile:

  1. Un cofetar din SUA a refuzat să facă un tort pentru un cuplu gay care se căsătorea, în Colorado. Cofetarul a zis că religia lui creștină nu-i îngăduie să facă ceva ce contravine Bibliei și că e un „artist” căruia nu i se poate impune ce anume să creeze și pentru cine. Întâmplarea e din 2012, Curtea supremă din Colorado a dat dreptate cuplului, spunând că cofetarul i-a discriminat, însă acesta s-a dus mai sus, la Curtea supremă SUA, care cu șapte voturi la două a zis că nu a fost nicio discriminare, cofetarul fiind un artist care nu poate fi obligat să creeze ceva împotriva credinței sale. Știrea e din 2018, componența Curții supreme SUA fiind deja sub influență conservatoare, după venirea la putere a lui Trump.
  2. Unui musulman i-a fost refuzată cetățenia germană pe motiv că nu a vrut să dea mâna cu funcționara care tocmai îi înmâna certificatul de cetățenie. Întâmplarea e din 2015, cetățeanul în cauză e libanez stabilit în Germania din 2002, a studiat medicina acolo, lucrează ca medic într-o clinică, a obținut punctaj maxim la examenul de obținere a cetățeniei, însă a zbârcit-o la „proba practică”, refuzând să dea mâna cu funcționara pe motiv că e femeie și că religia lui musulmană îi interzice asta. Femeia a refuzat și ea, în ultimul moment, să-i mai dea certificatul, deși strângerea de mână nu e prevăzută în legislație ca obligatorie. Tipul a dat-o la întors ulterior, ba că i-ar fi promis nevestei lui că nu va da mâna cu nicio femeie, ba că de fapt el nu dă mâna cu nimeni, fie bărbați, fie femei. O curte din Baden-Württemberg a admis că decizia funcționarei este corectă, motivând că strângerea de mână este de secole înscrisă în fibra germană, ca un gest de parafare a unui contract, dar și ca un mod non verbal de a saluta și că gestui oricui de a refuza să dea mâna cu cineva pe bază de sex încalcă principiul egalității înscris în Constituția Germaniei. Decizia curții din Baden-Württemberg a fost confirmată de o a doua curte, din Stuttgart, iar omul o mai poate ataca la Curtea supremă. Știrea e recentă, din octombrie 2020, iar judecătorul a menționat în motivare și că el crede că strângerea de mână va supraviețui vremurilor actuale pandemice, deci rămâne cum s-a stabilit, toată lumea dă mâna în Germania, indiferent de sex și religie.

La primul impuls eu am zis că ambele decizii par OK. Apoi m-am mai gândit, am mai discutat cu cineva mai deștept ca mine și au ieșit următoarele argumente pro și contra:

  • Cofetarul ăla nu era singurul din localitate și deci cuplul nu risca să rămână fără tort la nuntă dacă el refuza să-l facă, se puteau duce la alți cofetari mai toleranți și gata. Nu e ca și când ofițerul stării civile ar fi refuzat să le oficieze căsătoria din motive de credință personală, așa cum de altfel s-a mai întâmplat în SUA. Cofetăria e un serviciu destinat publicului, dar nu e public, în sensul că nu e finanțat de la buget și nici indispensabil, nu?
  • Dar dacă toți cofetarii din zonă i-ar fi refuzat pentru același motiv? Discriminarea e acceptabilă la privat? E OK să scrii la intrare „ne rezervăm dreptul să ne selectăm clientela”? O fi OK pentru patron, dar nu e legal.
  • În cazul 1 avem de-a face cu o discriminare conform definiției discriminării, cel puțin raportat la legislația românească. Avem, însă, de partea cealaltă, și libertatea religioasă a cofetarului, un alt drept fundamental. Cum faci să le împaci pe amândouă? Îi zici cofetarului să-și schimbe job-ul, să-și vândă afacerea dacă nu e în stare să servească pe oricine? Ușor de zis, dar dacă voi ați fi cofetarul ați face asta?
  • Cazul din Germania, judecat la cald azi după decapitarea profesorului francez, pare cu atât mai mult o decizie acceptabilă chiar dacă e discutabilă, pentru că în gesturile mici se pot găsi germenii decapitărilor de mai târziu. Spunem toți că atunci când te duci să trăiești într-un  loc nou trebuie să accepți regulile locului. Dar și aici avem din nou un conflict între dreptul respectivului de a-și practica religia și egalitatea în drepturi consfințită în societatea europeană. Trebuie găsită o cale de a le face să conviețuiască. Libertatea de credință a musulmanului poate fi exercitată la el acasă, dar în societate îi putem cere să își încalce credința și să accepte că femeile sunt și ele oameni și merită un tratament egal?
  • Curtea germană a stabilit că putem. Totuși musulmanul a jucat corect după regulile scrise în legislație, strângerea de mână nefiind prevăzută expres în lege, ci doar în cutuma istorică a societății germane. (Să zică mersi că nu a nimerit în Noua Zeelandă, că îl puneau să-și frece nasul de al funcționarei 😉 ) Deci cât din decizia curții se bazează strict pe lege și cât e un mesaj pentru societatea germană, și nu numai, speriată de proliferarea actelor teroriste provocate de imigranții non creștini?

Nu sunt o persoană religioasă, cred că multe din tâmpeniile petrecute de-a lungul istoriei și care continuă să se întâmple azi sunt cauzate de aceste stupide concepții ale unora care se încăpățânează să creadă în prieteni imaginari, însă mă întreb dacă soluția conflictului dintre ce le spun cărțile sfinte unora și evoluția societății stă în ciocănelul unui judecător. Decizia instanței nu va convinge niciodată perdantul că nu a avut dreptate, ci îl va conduce mai devreme sau mai târziu spre radicalizare. E valabil și pentru activiștii antidiscriminare de orice fel, care uneori aleg căi stridente de a-și afirma egalitatea, nerăbdători cu ritmul prea lent de modernizare a societății.

Eu nu am ajuns la o concluzie. Strict pe lege pare că ambele decizii sunt greșite, dar asta nu înseamnă că nu avem dreptul să le discutăm și să fim sau nu de acord cu ele. Sau poate tocmai de aia. Pentru că pe lângă drepturile astea în discuție mai avem și libertatea de exprimare, care nici aia nu e absolută, dar câtă vreme se face cu măsură nu omoară pe nimeni.

Deci vă propun să trecem la vot, ca să vedem și ce părere are cititorul obișnuit de dollo.ro. Mi-ar plăcea să vă însoțiți opțiunea și cu un comentariu, cât de scurt, prin care să vă motivați votul.

Fotografie creată de Amanda Dias, de la Pexels

Etichete: , , , , , , ,

50 comentarii la “Între libertatea religioasă și aia sexuală” Subscribe

  1. IoanaS 27/10/2020 at 23:39 #

    In primul caz, în tara respectiva nu trebuie sa existe discriminare pe criteriul sex. Probabil ca domnul cofetar nici nu ar angaja homosexuali dacă nu le vinde tort, ma gândesc.
    In al doilea caz, cutuma tarii este cu dat mana și femeia e om. Daca vrei sa te integrezi, o faci. Nu, nu.

  2. Barengott 28/10/2020 at 01:13 #

    La primul caz, eu stiam si ca respectivului cofetar i s-a cerut sa scrie pe tort ca sustine casatoriile gay …

  3. Alex 28/10/2020 at 05:06 #

    Cu ambele, fiindca exercitiul drepturilor unora nu trebuie sa afecteze drepturile celorlalti.
    In nici unul din cazuri, drepturile reclamantilor nu au fost incalcate. Ei au ramas in continuare gay, respectiv musulman, fara ca actiunile/inactiunile celorlalte parti sa le afecteze drepturile.
    Iar rolul judecatorului survine exact in astfel de momente, cand apar conflicte intre drepturi si exercitarea practica a lor, judecatorii trebuind sa judece nu doar din perspectiva strict legala, ca in dreptul penal, ci si tinand cont de cutume, obiceiuri etc.

    • Motanul 28/10/2020 at 10:52 #

      Confunzi drepturile incalcate. Nu e vorba de dreptul de a ramane homoxesual, ci de dreptul la tratament egal. Daca cofetarul refuza sa serveasca si evrei, musulmani, femei sau negrii ar putea folosi acelasi argument ca tine, dar totusi fi fost pedepsit.

      • eu 29/10/2020 at 12:42 #

        Teaba e foarte complicata. De exemplu eu sunt macelar si vine un evreu sau musulman si imi cere kosher/halal. Eu daca il trimit la plimbare si ii spun ca nu am asa ceva si nu am de gand sa imi bat capul sa tai animalele dupa procedura lor nu cumva e si asta discriminare? Eu fac torturi de nunta cu mire si mireasa. Nu fac torturi de nunta cu doi miri si nu am de gand sa fac asa ceva.
        Sau hai sa mergem foarte adanc la problema. Sunt urat, prost, handicapat (si fara bani). Vecina de la etajul 2 e o „bagaboanda” care se culca cu toti din bloc. Dar cu mine nu vrea. O dau in judecata pentru discriminare? 🙂

        E imposibil sa stabilesti standarde, si e foarte bine ca judecatorii americani pragmatici cum sunt au solutionat cazul in functie de circumstantele lui particulare. Nu poti stabili reguli pentru ceea ce e omenesc (oamenii au preferinte si antipatii). Poti sa pui niste limite acoli unde sunt in joc chestii fundamentale, de exeplu nu poti sa -i refuzi cuiva tratamentul medical pe considerent ca nu iti place orientarea lui sexuala), dar dreptul la tort de nunta …

  4. Adib 28/10/2020 at 05:51 #

    1. Din punctul meu de vedere cred ca la pct.1 e vorba mai mult despre cele „15 minutes of fame” din partea cuplului care la final au fost depasiti de situatie + un avocat care a simtit miros de bani.

    2.Cred ca medicul libanez a vazut in avans „Borat 2”. Ridem, glumim dar Europa are alte valori decit Orientul Mijlociu.

  5. Simona 28/10/2020 at 06:05 #

    Nu as putea fi in veci de acord cu prima, un cuplu de gay ar trebui sa aiba exact aceleasi drepturi precum cele hetero, cum sa ii refuzi, sint ciumati ??? Nu sint si ei tot copiii Domnului? Nu pot beneficia si ei de iubirea aproapelui lor cofetar? 🙂
    De acord cu a doua, nu respecti valorile republicii germane, nu ii meriti cetatenia, punct.

  6. aloopeegoos 28/10/2020 at 07:07 #

    Daca in prima situatie sa zicem ca decizia e discutabila, desi nu e, in a doua situatie nu e nimic de discutat. Asa cum ati scris – gesturile mici duc la decapitari mai incolo. Gesturile „mici” ascund, de fapt, realitatea unui musulman venit doar sa suga la nivelul de trai german, un musulman care nu vrea si nu se va integra niciodata in Germania, un musulman care-si va educa copiii in acelasi spirit si care va urmari intotdeauna sa-si impuna „drepturile” lui. Obtinerea unor rezultate bune la invatatura nu exclude respectarea regulilor locale, iar „simularea” integrarii nu inseamna ca aceasta va avea loc vreodata.

  7. Marius Georgescu. 28/10/2020 at 07:19 #

    1.Pentru cazul cofetarului,comentariul tau ajunge.Dacă așa merg lucrurile , măine o să putem fi dați în judecată și pt că am comentat ceva neconvenabil la adresa unui gay.Am început să mă satur de dictatura LGBT.
    2.Pt cazul german, e mai complicat.Aparent, s-a respectat spiritul legii, înafara ei(!).Deși strănsul de mînă nu-i statutat legal, sfidarea evidentă a valorilor statului gazdă e intolerabilă.Libanezul n-avea decît să rămînă acasă, dacă are de gînd să facă pe sultanul ultragiat.
    Trăim într-o lume în care dictaturile ideologice de orice fel-corectitudinea politică, ofensiva LGBT(născută justificat dar deraiată, ca și black-lives-matter,….) și, în special, islamismul radical, trebuie corectate.Legal, nu cu prejudecăți sau agresivitate.Din păcate, legea e aplicată tot de oameni, cu îndoctrinările lor, adînc înfipte în minți.

  8. Ștefan Brăgărea 28/10/2020 at 07:22 #

    Extrem de interesant!
    În peregrinările mele prin lume m-am convins că în Asia și Africa au concepții diferite despre ”umanitate” și valoarea vieții umane” față de europeni și nord-americani (nu cunosc situația din America de Sud). Un lucru este însă cert! În momentul în care te găsești într-o țară NU îi încalci nici legislația și nici cutumele.
    Deci consider corecte ambele decizii.
    Oricum, dna Benezic a găsit o modalitate deosebit de interesantă de evaluare a mentalității personale!

  9. jens iancu 28/10/2020 at 07:36 #

    ambele decizii au de a face cu monopolul guvernarii asupra fortei manifestat discretionar de angajatii acesteia. (da anarho-capitalisti suntem)
    1. Opinia mea e ca n-avea nimeni nimic de zis in acordul/dezacordul voluntar. Dar daca l-ar fi refuzat fiindca sunt 2 si nu 3 in t-uplu sau ca unul e stangaci sau ca altadata au cumparat tort de la altcineva ? Tot ar fi avut justitia ceva de spus ? Respectarea libertatii individuale impune respectarea libertatii de a tranzactiona. Justificarea curtii e de tot rasul.
    2. Aici sunt 2 aspecte: cetatenie nu poti lua decat de la stat si cetatenia – daca nu o ai prin nastere – nu e un drept, e o favoare. La fel, justificarea curtii e rizibila. Dar efect practic total. Eu o inteleg astfel : sub orice pretext nu vom lasa sa va impuneti cultura si civilizatia voastra in dauna culturii si civilizatiei noastre. Puteti trai aici dar atat. Obs. Duesseldorf era un oras curat si ingrijit. Acum e strident, murdar si nesigur. Experienta la mana 1.

    PS Era un proverb : La Roma faci ca romanii. In era moderna practica e ca la Roma ii obligi pe romani sa faca.

  10. Gamma 28/10/2020 at 08:19 #

    Eu am votat „doar cu prima” din greseala , vream „doar cu a doua” . In privinta LGBT sunt de acord cu absolut toate drepturile lor dar am oroare de exhibitionism (cu exceptia gaypride care e o metoda f ok care sa aminteasca societatea ca ei exista) .Exista alti cofetari , exista nunta fara tort smecher , incidentul e o anomalie majora fata de felul discret in care de obicei membrii LGBT se manifesta
    Despre cazul 2 nu am nici o dilema – ai ales sa emigrezi in Congo , faci ce fac congolezii . Religia e un non argument .Cum ar fi daca religia mea ar cere sacrificii ? Ce ar prima, dreptul la libertatea religioasa sau dreptul la viata ?

Lasă un comentariu

Oldies but goldies

Raiul există și e în patrimoniul UNESCO

plitivice19

… sub numele de Parcul natural Plitvice, din Croația

Generaţia „Silicon Valley” de România, după 50 de ani (II)

Bucuria revederii dupa 50 de ani

Noi nu am muncit pentru un regim politic, ci pentru bunăstarea unui popor. Am rămas aici ca o datorie față de cei care ne-au învățat. Însă acum în România specialiștii sunt tratați în bătaie de joc. Eu încă nu sunt pensionar, deci nu simt că atentez la siguranța țării, cum sunt considerați acum pensionarii, cu veniturile lor

De ce a fost mai bine în iarna lui 54

București în iarna din 1954

Pe vremea aia oamenii știau să-și facă provizii pentru iarnă, să se scoată singuri din rahatul alb și reușeau să îndeplinească și planul în uzină. Acum avem televiziuni de știri al căror unic rol educativ e ăla de a perpetua mentalitatea asistată a cetățeanului care în curând va aștepta să fie șters și la cur de către autoritățile incompetente.

Eu sunt lucrător sexual, legea e o curvă

sexworker

Interviu în 3 episoade cu „Profesoara”, una dintre cele mai vechi prostituate din București. Azi, începuturile – „Epoca de aur”, când comunismul tolera prostituția, marca era mai tare ca dolarul iar clientul era domn.

De ce ea? (2)

tarau-curte

Cazul Daniela Tarău: viața în arestul Capitalei, pentru un om care se știe nevinovat, ancheta lui Cristian Panait și procesul absurd, în care niciun judecător nu catadicsea să citească dosarul.

Metodologia bătutului în ușă

suricate

Sau cât de mult seamănă românul cu americanul, când trebuie să-și dea zăpada din fața casei sau să facă front comun cu vecinii în fața autorităților