Și, în al doilea an de pribegie, a apărut în sfârșit și primul „you should learn german” din viața noastră. Era și timpul. În rest, despre cum știu unii să-și pună industria în valoarea și s-o împrietenească cu publicul
Recent News Subscribe
Categories:
Primul Revelion fără dorințe
Aproape tot ce mi-am dorit până acum mi s-a întâmplat, dar mi-am dat seama că nu era ce aveam nevoie. Așa că anul ăsta nu mi-am mai dorit nimic. Las viața să mă surprindă 😉
Urare de la Toshiba
În 2013 să trăiți cât pentru nouă vieți și indiferent de ce vi se întâmplă să cădeți tot în picioare! Miaou 🙂
Pe unde mi-ați fost, cititorilor?
Anul ăsta nu-mi mai fac bilanțul, vi-l fac pe al vostru. Pe unde ați umblat cu gândul la mine: din Thailanda în Canada și din Vietnam în Australia. Dar nici cu oferta europeană și autohtonă nu mi-e rușine.
Războiul, cel mai frumos film despre Crăciun
Joyeux Noël, un documentar despre fraternizarea soldaților francezi, germani și englezi, în 1914, despre stupiditatea războiului văzută din tranșee și despre motanul prizonier de război care transmitea bilețele dintr-o tabără în alta.
Târg de Crăciun avem, spitale ca la Viena ne mai trebuie
Christmas marketu la români: au făcut un târg pe o parcare, iar șoferii tot pe trotuare își lasă mașinile. Vând gogoși, porumb fiert, haine de blană și mâncare indiană.
Cum arată Crăciunul fericit
Un cuplu vesel de bătrânei neliniștiți, în metrou, și un apus de soare înghețat pe Lacul IOR.
A zis mama să-i pun silicoanele pe Facebook
Când a scos cozonacii din cuptor, mama a exclamat: „Parcă ar fi niște țâțișoare! Ia să-mi pui silicoanele pe feisbuc ăla al vostru, că nu mai pot ce mândră-s de ele!”
Povara Crăciunului în familie
Multă vreme nu i-am înțeles pe românii emigrați care se chinuie să revină în țară cu ocazia sărbătorilor. Apoi am ajuns la concluzia că sărbătoare înseamnă momentul ăla în care te simți iubit și atât. Ceea ce vă doresc și vouă. Oriunde v-ați afla.
În timpul ăsta, în Hala Obor
În timp ce parlamentarii își învesteau încrederea în guvernul Ponta 2, poporul își investea economiile în porcul de Crăciun. În Hala Obor.
Pentru Dan. Și pentru toți cei care au murit „ca fraierii” la Revoluție
Azi e doar un nume de stradă în Berceni. Pe ea locuiesc oameni. Probabil unii dintre ei s-au enervat acum câțiva ani când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele pentru că primăria le schimbase numele străzii.
Articles
-
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
-
Apocalipsa AI, după Harari
-
De toți banii
-
Ce-am găsit să fie al meu
-
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
-
Vechituri
-
Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)
-
Carnavalul din Basel
-
Cami: Eu aș fi făcut un sarcasm, le-aș fi scris în g...
-
Dollo: Nu știu ce-i cu atâtea comentarii apreciative la...
-
-
-
NeluF: Felicitări pentru jurnalismul educativ și d...
-
Om bun: Daca nu suntem in stare sa participam la club, sau...
-
Alexandru Ioan Roman: Vă urmăresc cu interes constant articolele și s...
-
VASILIU MIRCEA PAUL: Din ”veacurile întunecate” atunci cînd biser...
Ce citim luna asta
