cronică de carte

Tag Archives: cronică de carte

Carte & alte arte 09/01/2015

Pamuk la clubul de carte – scapă cine poate

Cartea „The new life” de Orhan Pamuk se dezbate sâmbătă, 10 ianuarie, la Cafepedia de pe strada Artur Verona nr.2 (la Romană) începând cu ora 19.00. Rezumatul, mai jos.

Un președinte care tace pentru un popor prea vorbăreț

Nu te întreba numai ce poate face Iohannis pentru țară, ci adu-ți aminte și de ce l-ai ales pe el și nu pe Ponta.

Contele de Monte Cristo, varianta spaniolă

Ne vedem sâmbătă ca să facem praf cartea lui Zafon – Prizonierul cerului – un fel de Contele de Monte Cristo scris de Danielle Steel

Jurnalul lui Alice Voinescu – la pomul lăudat să nu te duci cu sacul

Am crezut ca o să citesc opinii pertinente despre România interbelică şi cea comunistă, în loc de asta au fost două volume consistente în care m-am luptat necontenit să găsesc puţină substanţă printre dumnezei, rugăciuni, vise, discuţii cu rude moarte şi prieteni vii, certuri în familie, parastase şi înmormântări.

În căutarea ceva-ului mai bun

La sud de graniță, la vest de soare, cartea lui Murakami despre căutările inutile ale noastre, ale tuturor.

Comunismul chinez și fețele lui umane

Lebedele sălbatice/Trei fiice ale Chinei, o carte document după care regimul Ceaușescu o să vi se pară o copie palidă.

Beizadeaua depresivă, la clubul de carte

Click aici să vezi ce a făcut un băiețaș de bani gata după ce a fost exmatriculat din al patrulea liceu de fițe – un titlu tabloid pentru cartea de luna asta de la club: De veghe în lanul de secară.

Ce face un om sănătos într-o lume nebună

Catch 22 – o carte de război, dar o alegorie valabilă pentru orice stat guvernat de o birocrație absurdă, care-și strivește cetățenii în malaxorul unui sistem aberant.

Cum poate ieși un copil defect din doi părinți perfecți

Pastorala americană, de Philip Roth, un tablou minunat al aparențelor înșelătoare din viețile noastre, ale tuturor

Ai toată viața înainte: iubești sau te lași iubit?

Ați citit, loazelor, cartea pentru clubul de luna asta? Hai să ne întâlnim pentru cartea lui Émile Ajar (zis și Romain Gary) că nu mai avem toată viața înainte pentru asta.

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Dollo vine de la Dollores. „Zice bine”, dincolo de orice modestie, vine de la Benezic – nume de familie care provine din zona Neamțului. Se zice că un strămoș de-al tatălui meu trăia într-un sat, acoperit acum de apele Bicazului, și era un soi de slujbaș al cetății. Treaba lui era să bată toba pe ulițe ori de câte ori stăpânirea mai lua câte o decizie. Era un fel de jurnalist medieval care îi informa pe oameni ce biruri li s-au mai pus pe cap. Un Monitor oficial oral. Când ieșea cu toba pe ulițe i se spunea „bine zici, măi!”

Citește mai mult...

Dollo zice Bine

Pamuk la clubul de carte – scapă cine poate

Un președinte care tace pentru un popor prea vorbăreț

Contele de Monte Cristo, varianta spaniolă

Jurnalul lui Alice Voinescu – la pomul lăudat să nu te duci cu sacul

În căutarea ceva-ului mai bun

Comunismul chinez și fețele lui umane

Beizadeaua depresivă, la clubul de carte

Ce face un om sănătos într-o lume nebună

Cum poate ieși un copil defect din doi părinți perfecți

Ai toată viața înainte: iubești sau te lași iubit?

Articles

Ce citim luna asta

Buton pentru like-uri în euro

Cauți ceva în arhivă?

Cine e Dollo

Oldies but goldies

Moartea iedului, mănânc și trăiesc

Recursul la argumente

O zi la probațiune

Perla Harghitei din Călărași (V)

Cu prejudecățile la Roma

Dacă ai vrea să trăiești doar atât cât poți