Mă îndoiesc că în viitorul apropiat România îmi va recunoaște familia și încă mi se pare nedrept că a trebuit să plec din țara mea pentru a avea o familie.
Tag Archives: de ce am plecat din România
A.C. – Sunt norocoasă să pot lua din ambele culturi ce e mai bun
Romania va fi mereu o parte din mine, indiferent unde aleg sa emigrez
Vali Constantinescu: În Vietnam am început o viață nouă, așa cum mi-aș fi dorit să am, ca pensionară, în țara mea
De România mă leagă tot și mă desparte tot. Emigrarea, în cazul meu, este una atipică, din cauza vârstei și a fricii de a rămâne singură, bătrână și neajutorată într-o Românie căreia nu-i pasă de cetățenii ei și mai cu seamă că bătrânii României sunt bătaia de joc a guvernanților. Și nu de azi, de ieri, ci dintotdeauna.
D.C.: Mi-era frică de necunoscut, dar și mai frică să rămân în România
România e parte integrantă din mine, și a contribuit în mod esențial la viața mea – chiar dacă principala ei contribuție a fost să-mi dea imboldul de care aveam nevoie pentru a o părăsi în 1992.
Ramona: Am emigrat în SUA pentru viitorul copilului
Am realizat în 4 ani în SUA cât nu am realizat în 30 de ani în România, doar pentru că știm exact ce vrem de la viață și suntem dispuși să muncim pentru asta.
Antoaneta: E ușor să pleci, mai greu e să te regăsești și să-ți construiești viața în altă parte
Povestea unor emigrări succesive și a omului care a luat-o de la zero de mai multe ori, până când și-a găsit tihna.
R.D. – Orice conversație cu cei rămași în țară doare, pentru că din exterior văd că se învârt în cerc
Acasă aveam cumva un sentiment de provizorat constant. Sentimentul că oricând pot fi dat afară, de exemplu, că sunt constant la mila unui funcționar sau al unui șef.
A.C. – Dacă Putin dă mâine cu bomba, m-aș duce eu să apăr Germania? În nici un caz
Țara mea e una singură – România, cu bune și cu rele. Germania e un loc în care stau, un loc frumos, curat, civilizat și ipocrit. Am colegi români care și-au luat cetățenia germană. Eu nu vreau – pentru că nu mi se pare corect.
America, țară bună, unde unii n-au vrut să rămână
Au plecat, dar s-au și întors: Povestea unei familii ai cărei membri au plecat și s-au întors din America de câteva ori, de la bunicul ardelean – oier în Montana în interbelic, la nepoata profesoară de engleză în America și Canada în anii 2000, până la strănepoata care este astăzi avocat la New York și nu dă semne că s-ar întoarce
Mihai Radu: Pentru mine, România nu mai este de multă vreme „acasă”
N-am avut nici o secundă senzația că în Germania ar alerga câinii cu covrigii în coadă. Am păstrat cetățenia română pentru că e mai simplu decât să renunți la ea.
Articles
-
Japonia: dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!
-
Cartea bărbatului singur, mizantrop și misogin
-
Dovezi aveți?
-
Chestii cu mama
-
Marea înzăpezire din februarie ’25
-
Ce cărți citim în 2025
-
Poze cu pisici
-
Cât farmec încape în 93 de ani de viață
-
Dovezi aveți?
-
Japonia: dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!
-
Cartea bărbatului singur, mizantrop și misogin
-
Om bun: Vise infasurate in imaginatie....
-
Cryogen: Da, dar în articolul de aici, de mai sus, a răma...
-
adobrero: Foarte frumos scris, bravo! Am vazut zapada proasp...
-
Dollo: Nu prea mai trăiesc avizații ăia în domeniu, c...
-
-
Florin: Japonia este pe lista mea (dacă mai apuc). 6-8.00...
-
Mrs. Green Foot: Visez!...
- Ziua când vom întoarce spatele - O constatare - Krossfire's Blog: […] mărunt orice urmă de „ofensă” din...
Ce citim luna asta
