Archive | Plezirista RSS feed for this section

Urare de la Toshiba

toshiba-felicitare

În 2013 să trăiți cât pentru nouă vieți și indiferent de ce vi se întâmplă să cădeți tot în picioare! Miaou 🙂

Read More 15 Comments

Războiul, cel mai frumos film despre Crăciun

Joyeux Noël

Joyeux Noël, un documentar despre fraternizarea soldaților francezi, germani și englezi, în 1914, despre stupiditatea războiului văzută din tranșee și despre motanul prizonier de război care transmitea bilețele dintr-o tabără în alta.

Read More 11 Comments

A zis mama să-i pun silicoanele pe Facebook

Cozonacii de anul ăsta

Când a scos cozonacii din cuptor, mama a exclamat: „Parcă ar fi niște țâțișoare! Ia să-mi pui silicoanele pe feisbuc ăla al vostru, că nu mai pot ce mândră-s de ele!”

Read More 12 Comments

Povara Crăciunului în familie

Crăciunul în familie

Multă vreme nu i-am înțeles pe românii emigrați care se chinuie să revină în țară cu ocazia sărbătorilor. Apoi am ajuns la concluzia că sărbătoare înseamnă momentul ăla în care te simți iubit și atât. Ceea ce vă doresc și vouă. Oriunde v-ați afla.

Read More 25 Comments

Toshiba pe zăpadă

Cineva a fost aici înaintea mea

Cum a reacționat Toshiba, dimineață, la vederea musafirului alb de pe balcon

Read More 17 Comments

La clătite, înainte!

Gem și mănânc. Mănânc!

Ca să mă mai îndulcesc după amăreala alegerilor am încropit niște clătite cu gem de căpșune Vuitton. Cunoscătorii știe 😉

Read More 16 Comments

Șalău, rasol, nasol ;)

rasol-salau

Rețetă de șalău rasol, cu legume, usturoi și hrean. De post 🙂

Read More 5 Comments

De ce vrei să știi cât costă cadoul?

cado

Mama vrea să știe de fiecare dată cât de scump a fost cadoul primit de ziua ei. Anul ăsta vrea s-o duc în oraș când aprinde Oprescu luminile de Crăciun. Credeți c-o să-l întrebe și pe el cât au costat?

Read More 17 Comments

Un film tare până la ultima secundă

Ryan Reynolds, îngropat în Irak

Dacă nu l-ați văzut la ProTV astă noapte, și nici în altă parte până acum, vă recomand un film care vă ține cu atenția trează până la ultima secundă. Și asta în ciuda faptului că nu există decât două finaluri posibile: moare sau nu.

Read More 19 Comments

Umberto Eco, acest Julian Assange offline

Toshiba citește

Cimitirul din Praga, al lui Umberto Eco e un manual de manipulare, care pregătește terenul pentru telegramele secrete wikileaks. Nu avem motive să ne îndoim că și azi lucrurile se petrec la fel ca în secolul 19, doar că sunt ușurate de Internet.

Read More 19 Comments

Oldies but goldies

Cine-l bate pe prinţul Charles, la popularitate, în Viscri

Patul care asteapta musafiri in casa Gerdei din Viscri

Transilvania li s-a arătat străinilor exact aşa cum este. Un ţinut minunat, locuit de oameni în esenţă buni, dar inconştienţi de valoarea moştenirii pe care o au în bătătură.

Vinales, seva eco-bio a Cubei

vinales20

Dar ce căutași, maică, taman în Cuba? l-am întrebat noi pe albanez. Și el nu pricepea ce-l întrebăm, dar râdea la noi. Noroc că nevastă-sa mai scăpa câteva cuvinte englezești și până la urmă ne-a arătat stâlpii casei, a bătut cu mâna în ei și am priceput că albanil nu era albanez, ci zidar.

Românul s-a născut poet, de aia e mai lent

casca

Când o lucrare unică intră pe mâinile unor muncitori români termenele contractuale devin opționale. Totul în România durează mai mult, zice spaniolul șef de șantier. Dar la final iese o operă brâncușiană, zice inginerul român

Regrete eterne fără semnul exclamării

Discuție despre pronumele de politețe pe marginea unei jerbe mortuare în Piața de flori George Coșbuc: se zice „nu vă vom uita niciodată” sau „nu te vom uita, fată?” 😉

Viața și moartea într-un sat românesc. În 2012

Ale lor mâini bătrâne

Despre mutarea clasei muncitoare de la oraș la sat, înmormântarea organizată de firma de pompe funebre a preotului, despre UE care ne obligă să nu mai ținem mortul în casă, dar noi vrem să facem economie. Și despre politicieni.

Dumnezeu preferă proștii

catedrala

A te mai opune acum Catedralei Neamului echivalează cu a cere demolarea Casei Poporului. Istoria ne arată că în 25 de ani nu am învățat valoarea prevenției în tratarea bolilor, nici a dezbaterii publice în luarea deciziilor.