Și, în al doilea an de pribegie, a apărut în sfârșit și primul „you should learn german” din viața noastră. Era și timpul. În rest, despre cum știu unii să-și pună industria în valoarea și s-o împrietenească cu publicul
Recent News Subscribe
Categories:
Dana H. – Am întotdeauna pașapoarte valide în casă. Dacă ar întra rușii, într-o oră aș trece Dunărea
Sunt atât de multe schimbări de făcut în România că nu cred că se vor întâmpla nici măcar în decursul vieții fiicei mele. De asta o educ și pe ea să plece. Vara trecută am fost în Copenhaga și Stockholm. Chiar și pentru un copil de 11 ani, diferențele sunt izbitoare.
Traian: Nu m-am desprins de România. Sunt probabil un emigrant atipic
Nu există durere. Există sentimentul că România nu se mișcă suficient de repede sau nu în direcția potrivită. Mai degrabă revoltă decât durere. Când mă întorc în România îmi ia câteva ore, maxim o zi, să îmi amintesc de ce am plecat și de ce este bine că am făcut-o.
Lavinia Petrariu: în ciuda faptului că mi-a părut rău, am ales să rămân
Unul dintre factorii care au cântărit cel mai greu în decizia de a rămâne în România au fost părinții mei, care mereu au avut nevoie de ajutorul meu.
Regret că mulți vor trebui să plece din aceleași motive, și după 14 ani de la plecarea mea
Nici dacă aș avea un super job și o casă nu m-aș mai întoarce. Traficul, sistemul educațional și cel de sănătate și altele sunt foarte importante pentru mine. Iar pentru a-mi vedea prietenii și familia, când mi se face dor pe neașteptate, există zborurile low-cost.
Mi se pare că un om trăiește în țara asta în ciuda ei
Țara asta, dacă nu ești bărbat (bărbații romi se exclud, desigur), în deplinătatea facultăților fizice și mintale, descurcăreț și cu părinți bogați, te urăște.
Despre neasumare și micul furt de căciulă
Alina Mitran se pretinde ziaristă din 2000, dar fură munca altora și o semnează în articole publicate în Adevărul. Șefii ei o pun să șteargă măgăria, dar se fac că plouă la fel cum, la mine în sat, copiii cred că scapă dacă nu se uită la tine când le atragi atenția că greșesc.
Alex S. – Am plecat din Romania în 1997, ca să nu trebuiască să mă lupt cu morile de vânt
Momentul în care m-am rupt complet din punct de vedere mental a fost acela în care un prieten de familie mi-a spus pe șleau că n-am nici o șansă să răzbat (în România), pentru că nu am avut părinți securiști.
R.P.: Am o senzație de ratare, aș fi putut mai mult
De ce nu a plecat R.P. din țară și ce ar face-o să plece, la un moment dat: Dacă ar câștiga AUR (sau similar) alegerile. Dacă aș vedea că drumul nostru o ia din nou în jos către hoție, corupție, lașitate, egoism, nesimțire.
Concluzii după Paștele 2023
Mama se întreabă, la 80+, cum de se aprinde lumina sfântă de două ori, iar eu mă întreb câți mai suntem noi ăștia „fără de Dumnezeu” și mai ales fără TV
Flo: Nu ne era rău în România, dar aici sunt mai puține surse de frustrare
De la Caragiale încoace, țara nu (prea) s-a schimbat în 200 de ani, cine sunt eu să sper că se va schimba în timpul vieții mele?
Articles
-
Industrienacht, cum își laudă elvețienii munca
-
Apocalipsa AI, după Harari
-
De toți banii
-
Ce-am găsit să fie al meu
-
Cum și-au instalat primarul, păgânii ăștia de francezi
-
Vechituri
-
Țara oamenilor drăguți (unii cu alții)
-
Carnavalul din Basel
-
Cami: Eu aș fi făcut un sarcasm, le-aș fi scris în g...
-
Dollo: Nu știu ce-i cu atâtea comentarii apreciative la...
-
-
-
NeluF: Felicitări pentru jurnalismul educativ și d...
-
Om bun: Daca nu suntem in stare sa participam la club, sau...
-
Alexandru Ioan Roman: Vă urmăresc cu interes constant articolele și s...
-
VASILIU MIRCEA PAUL: Din ”veacurile întunecate” atunci cînd biser...
Ce citim luna asta
