E xistă un beneficiu al întâmplării cu fetița asta, Iulia Ionescu, fugită de acasă și găsită în tren, după ce mănăstirea la care se ascunsese a trimis-o înapoi, probabil de frica repercusiunilor legale. Beneficiul e acela că poate așa încep să înțeleagă și alții cât de nelalocul ei e îndoctrinarea religioasă care se practică deja de peste 20 de ani în școlile noastre publice. Și prin alții mă refer la părinții care trebuie să facă presiuni reale asupra sistemului de învățământ, ca să respecte legile statului și nu directivele Bisericii Ortodoxe.
Chestia asta mi-a amintit de filmul lui Mungiu – După dealuri – și de acuta lipsă de perspective a tinerei generații, surprinsă în acel film. De faptul că nimeni nu se simțea vinovat de situația în care se ajunsese, deși fiecare avea partea lui de contribuție. Tânăra Iulia Ionescu nu se încadra, totuși, în acea categorie descrisă în filmul lui Mungiu. Are părinți, pare că au și o situație materială bună, fata e deșteaptă, studioasă, deci orice ar alege să facă mai departe nu poate fi lipsit de o oarecare reușită. Probabil o introspecție reală în viața ei și a familiei ar lămuri tendința fetei de a se izola de lume, dar asta nu e nici treaba noastră, nici a bisericii.
Adolescența e o perioadă al dracu de dificilă pentru orice generație. Asta de acum poate că înfruntă mai mult decât altele o stare de confuzie generalizată la nivelul societății. Suntem și noi ăștia maturi debusolați, darmite un puști care abia face cunoștință cu viața. E normal să fie speriați sau să o ia razna. Ce nu e normal e să profiți de labilitatea lor. Iar bisericile, oricare ar fi ele, profită de lucrul ăsta. Când am scris postarea despre tinerii care se rugau fanatic într-o biserică dintr-un alt cult decât cel ortodox, o grămadă dintre cititorii mei s-au revoltat că de ce îmi permit eu să-i iau la mișto, că dacă ar fi mai mulți ca ei altfel ar arăta lumea. Uite eu nu cred asta, nu cred că tinerii ar trebui să învețe să se roage înainte de a învăța ce înseamnă autodeterminarea. Iar faptul că în România secolului 21 un cult religios are puterea să influențeze un copil până acolo încât îl face să fugă de acasă, să se expună unor riscuri amanetându-și lucrurile și călătorind singur aiurea, mi se pare că ar fi de natură să stârnească cel puțin o anchetă.
Dacă oricine altcineva ar fi făcut-o pe tânăra Iulia să fugă de acasă (de exemplu guru Bivolaru?) ar fi fost anchetat și eventual închis pentru corupere de minori și abuz emoțional asupra acestuia. Da, există legi pentru asta. Însă Biserica Ortodoxă Română primește fonduri generoase de la buget, pe față sau pe șest, are statut de stat în stat și o influență uriașă asupra politicienilor, tocmai ca să corupă minorii zi de zi, la orele de curs, să le inducă idei tâmpite precum vina de a dormi târziu duminica sau frica de moarte dacă gândesc prea mult.
Nu e nicio diferență între ce s-a întâmplat acum, cu tânăra Iulia, și orice altă fată răpită de acasă și pusă la cerșit, prostituție sau muncă forțată. Nu există nicio diferență între abuzul fizic și cel emoțional. Câteodată al doilea e mai perfid decât o palmă. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nu s-ar fi făcut atâta tam-tam public pe marginea acestui caz? Mânăstirea respectivă, la care ajunsese Iulia, ar fi tăcut și ar fi ascuns un minor de părinții lui, bucurându-se că și-a mai sporit efectivele cu o oaie rătăcită? Nu înțelegeți că am ceva împotriva călugăriei, dar asta ar trebui să fie o alegere personală reală, iar la 14 ani când fugi de acasă nu înseamnă că ai ales cu capul tău, ci că ai vrut să-ți pedepsești părinții pentru ceva ce e aiurea în capul tău.
Nu cred că părinții Iuliei răsuflă ușurați acum, după întoarcerea fiicei rătăcitoare. Ei vor trăi mai departe cu o teamă constantă că oricând situația se va repeta. Atâta vreme cât ideea e plantată în capul fetei niciun sistem de îngrădire și protecție nu o va ține acasă. Atâta vreme cât vor exista prădători precum cultele religioase care sub pretextul îndrumării spirituale le spală creierele copiilor și-i influențează să aleagă o anumită cale în beneficiul cultului respectiv, niciun părinte n-ar trebui să doarmă liniștit. După cum nici justiția n-ar trebui să închidă ochii la ce-și permite biserica să facă în societatea românească.
Dar cred că nimic nu se va schimba în urma acestei întâmplări. Pentru că ea nu a fost decât un revelator pentru ipocrizia tuturor părților din poveste. Autoritățile au dat dovadă de exces de zel ca să vadă poporul că iată, după accidentul de avion din Apuseni organele și-au luat seama și se mobilizează exemplar întru beneficiul cetățeanului contribuabil. Patriarhia Română care susține cu inocență că nu primește minori în mânăstiri (totuși fata a stat câteva zile într-o mânăstire din Suceava), dar le otrăvește mințile suficient în școli. Societatea în ansamblu, compusă din mulți părinți care-și neglijează altfel copiii, sub pretextul muncii și al stresului de zi cu zi, se arată revoltată de faptul că fata a fugit ca să se călugărească, dar nu se revoltă în mod normal că biserica face atâta prozelitism pe toate căile sau că în general copiii sunt educați de televizor sau calculator. Este încă o demonstrație a religiozității de paradă a românilor, care se dau evlavioși și acceptă ca un popă să le educe copilul, dar consideră că e o nenorocire dacă acel copil alege calea călugăriei. E ca și revolta aia că toate fetițele vor să devină pițipoance întreținute, deși știi că tot ce văd ele la TV este cariera de succes a Biancăi Drăgușanu.
Socant in cite feluri vad in ultima vreme ca se duce naibii societatea romaneasca, si se duce de-o vreme, nu putina, cu noi toti de fata, si noi vedem ciudateniile si monstruozitatile astea si nu facem nimic concret ca sa le oprim.
Spalarea pe creier cu religia nu e cu nimic mai buna sau mai justificata decit aceea cu ideologia. Mestesugul de timpire functioneaza in Romania ca uns, si a functionat intotdeauna, „colorat” potrivit cu momentul, in beneficiul arendasilor de ocazie. Nu ma mir ca biserica vrea inapoi unde era inainte de razboi. Ce bine e sa beneficiezi de credulitatea maselor fara sa faci nimic decit sa vorbesti pe nas si sa promiti himere… Ca asta face BOR, cu foarte mici exceptii. Daca ne uitam peste gard, in alte tari, vedem ca biserica da din plin inapoi societatii ceea ce primeste de la ea. La romani nu, pentru ca mentalitatea mioritica e ramasa un urma cu secole fata de tarile civilizate, si pentru ca la romani sa-ti accepti soarta in loc sa faci ceva s-o schimbi e o virtute.
De ce sa ma mir ca un copil se lasa luat de val, in cautarea cuiva care sa-l inteleaga? Se lasa si adultii atrasi in tot felul de gauri negre, din care unii nu mai ies niciodata. Se lasa si la alte natii, si cu cit nivelul de dezvoltare al societatii este mai indoielnic, cu atit procentul e mai mare. Exemplul cel mai la indemina pentru asta mi se pare SUA. Indoctrinarea sectara si religioasa in masa le pune clar eticheta: ce daca tehnologia e avansata, societate e primitiva. What a waste.
Am inteles ca fata mergea la spovedanie de mana cu mama si bunica….,,educatia” incepe de acasa nu?
Pe fiica-mea au incercat sa o indoctrineze profa de religie si cea de istorie (o habotnica) dar ..acasa eram noi 🙂
Nu, nu există legi pentru corupere de minori, există legi pentru corupţie sexuală (sau cel puţin existau în vechiul Cod Penal) şi asta deja este altă treabă.
Încerc să mă ţin imparţial faţă de toată tevatura asta cu Biserica arătată cu degetul, dar uneori sunt foarte confuz: am făcut şi eu religie în şcoală (fiind ortodox şi părinţii mei oameni obisnuiți – nici „habotnici”, nici open minded) timp de 12 ani (sau 10, nici nu mai ştiu), dar niciodată nu mi s-a părut că cei mai mari care se ocupau de religie ar încerca să profite de imaturitatea mea emoțională. Şi nu m-am gândit niciodată să mă călugăresc şi nici să frecventez biserica de 3 ori pe săptămână. Cu ce am fost eu mai diferit decât restul adolescenţilor de astăzi?
există o lege din 2004, pentru protecția copilului, care pedepsește abuzul emoțional și agresiunile de orice fel asupra minorului. și dacă în codul penal nu există altceva decât coruperea sexuală, iată, poate ar fi momentul să se ia în calcul așa ceva. cât despre dilemele tale personale, nu știu, pot să mă întreb și eu oare cum de toate generațiile astea crescute în comunism, fără religie în școală, om fi reușit să nu ieșim toți niște nenorociți imorali?
Crezi ca noi, generatiile din 90′ pana acum, suntem niste nenorociti imorali? Ce argumente ai? De parca nu astia care au trecut prin revolutie sunt profesori de religie sau preoti acum. Fiecare cu parerile lui, dar eu nu vad nici o vina in persoanele care isi duc din cand in cand copii la biserica, si nu poti spune ca toata institutia numita Biserica e corupta , cum nu poti spune nici daca 10 elevi dintr-o clasa (~25 ) nu invata bine, toata clasa e proasta.
Eu vad mult mai mult potential in generatiile de dupa revolutie decat vad in voi. Pai , va rog sa imi spuneti, de ce se plange toata lumea ca nu e bine in Romania? Pentru ca inca sunt persoane care gandesc comunist, si nu ma refer la nea’ Gigi de la colt, care striga toata ziua „Ce bine era pe vremea lu’ Ceausescu!”. Da, am trecut prin revolutie, nu am prins-o eu , dar au prins-o altii, care s-au luptat sa scape de regimul comunist, destui chiar au murit vrand sa vada tara libera, dar tara asta a cazut din lac in puț.
Anyway, cat despre fata asta, sincer, o inteleg. Exista destule discriminari in societate. Nu cred ca parintii ei sunt de vina pentru fuga ei, cred ca e de vina mediul social in care traieste. Spun asta pentru ca am simtit si eu de multe ori ca mai bine mi-as lua lumea in cap, si as pleca sa nu mai stie nimeni de mine.
Adevarul doare, draga, stiu. Exceptii exista intotdeauna, dar, per ansamblu sinteti cea mai defecta generatie. Nu o spun eu, realitatea vorbeste de la sine. Arata-mi si mie potentialul despre care aberezi. Dovezi palpalbile, te rog. A, ca il vezi tu, e altceva. Si eu vad ingerasi daca asta vreau sa vad, intelegi? Nu parintii ar fi de vina, ci mediul social, zici tu despre Iulia. Si parintii sint o componenta a mediului social, inteligenta mamii, deci…. Din punctul meu de vedere „fuga” fatucii asteia o vad ca pe un eveniment bine pus la punct undeva, in spate, si apoi aruncat in media pentru distragerea atentiei….
” pot să mă întreb și eu oare cum de toate generațiile astea crescute în comunism, fără religie în școală, om fi reușit să nu ieșim toți niște nenorociți imorali?”
Se subintelege din comentariul lui Dollo ca ea considera toate generatiile din 90′ pana acum nenorociti imorali.
Presupunand, asa cum spui tu , xyzc, majoritatea suntem asa cum ne caracterizeaza Dollo, sunt foarte curioasa sa vad argumentele voastre ( asa cum am spus si in primul meu comentariu) , apoi va dau eu „exemple palpabile” cu draga inima.
Oricum, daca ne considerati atat de nenorociti, punand problema asa cum ai pus-o tu in cazul Iuliei, nu este vina voastra, a celor care au crescut si educat generatiile de dupa revolutie , ca am ajuns asa ?
Lavinia, dragă, ai înțeles exact pe dos. Întrebarea mea se referea la corelația dintre predarea religiei și nivelul de moralitate rezultat din asta. Pe ideea indusă de mulți comentatori (aici, acum și nu numai) că predarea religiei în școli ajută la scoaterea unor oameni mai morali la capătul a 12 ani de confesional. Se subînțelege, așadar, că noi ăștia crescuți în comunism și educați fără religie în școli ar fi trebuit să ieșim niște nenorociți imorali, în lipsa îndrumării spirituale a unui preot. Îndrăznesc să sper că nu am ieșit așa. De unde rezultă concluzia mea, că nu religia predată de la grădiniță cu de-a sila îl face pe om moral. Sper că de data asta ai înțeles că nu am etichetat toate generațiile de după 90 în niciun fel. A fost strict interpretarea ta. Poate că eu nu m-am exprimat suficient de clar pentru cineva din generația asta…
Multumesc Dollo pentru argumentare. Din punctul asta de vedere consider ca ai perfecta dreptate, imi cer scuze pentru interpretarea de mai devreme,dar sunt inca curioasa sa aflu de ce considerati geneatiile de dupa revolutie inferioare generatiei voastre. Multumesc
Păi nici asta nu am scris nicăieri, iarăși mă întreb de unde tragi concluziile astea?
era o intrebare mai mult pentru xyzc , pentru ca ea spune ca suntem „cea mai defecta generatie”.
Damn, mi s-a părut că am comentariul trunchiat (sunt pe telefon), şi am repetat ultima parte. Dollo, sterge te rog al doilea comentariu, dacă vrei şi eşti amabilă.
Cred ca te-ai suparat prea tare si exagerezi. Si preotii, si calugarii sunt oameni, ca noi toti. Unii mai buni, altii mai rai. Unii care au interese pe care si le urmaresc, altii care cred cu adevarat in ceea ce fac si fac bine. Cumnatul meu, cind era mai tinar, a vrut sa se calugareasca dupa o mare dezamagire in amor. Era foarte credincios si a considerat ca viata lui este minastirea. Dar nu a fost primit. Calugarii si-au dat seama ca ce il aducea acolo era supararea pe viata si ca nu era facut pentru calugarire. Si nu s-au bucurat sa puna mina pe un fraier, ci l-au trimis sa se intoarca la viata pentru care era facut. Minastirea nu este un refugiu pentru cei dezamagiti in viata, ci este pentru cei care isi vad viata in credinta.
Eu nu sunt prea credincioasa, sotul meu insa este. Si ii respect credinta. In fond, niciunul dintre noi nu stie sigur daca Dumnezeu exista, daca exista sub forma prezentata de Biserica, sau nu exista deloc. Nu avem dovezi de necontestat pentru niciuna dintre variante. De aceea cred ca ar fi bine sa aiba fiecare libertatea de a crede ce vrea, fara a mai fi judecat tot timpul ca este prost si ignorant daca este credincios, sau ca este unealta lui Satana daca nu este credincios.
Credeti ca cei care se calugaresc au la 18 ani o revelatie ca le-ar conveni cel mai mult aceasta cale si, ce noroc pe ei, asta este si virsta la care pot hotari singuri de vor in viata? Ei stiu din copilarie ca vor sa urmeze aceasta cale, chiar daca minastirile inca nu ii primesc. Asa cum altii stiu ca vor sa se faca medici, actori sau cintareti. Pentru ca sunt dintre putinii care au un dar special care le arata calea in viata din copilarie, sunt cei care fac in viata ceea ce si-au dorit dintotdeauna. Iar altii se inseala (cum a facut stareta care a nascut gemeni) si nu stiu ca, de fapt, sunt facuti pentru viata lumeasca si nu pentru cea monahala.
Sunt si eu impotriva religiei in scoli, a preotilor care sperie aiurea copiii cu pedepsele iadului, a donatiilor statului pentru Catedrala, dar sa nu ii tot judecam pe cei care chiar cred cu adevarat si care nu incearca sa faca prozelitism, tot ce vor este sa isi duca viata asa cum vor ei si nu asa cum vor altii. Altfel ajungem sa calcam cu libertatea noastra pe libertatea altora.
nu cred că îngrădește nimeni pe cineva care vrea să se călugărească după ce devine major și capabil să decidă ce vrea să facă cu viața lui. în cazul fetei pare, totuși, cam pripită decizia, nu crezi?
Este, intr-adevar, cam devreme pentru un om sa aleaga o astfel de cale. Dar uite ca unii stiu (sau cred ca stiu) deja ce vor sa faca in viata. La fel ca foarte multi adolescenti care cred ca le stiu pe toate. Ce le faci, ii incui in casa? Ii legi in lanturi? Cum ii explici si cum il convingi ca, poate, inca nu este cazul si ca trebuie sa mai astepte? Ca pina la majorat este posibil sa gaseasca si alte domenii de interes?
Păi de aia e greu să fii un părinte responsabil. De aia nu e nevoie să-ți mai arunce și alții în aer bruma de efort pe care-l faci ca să-ți crești și să-ți protejezi copilul de toate ispitele sau relele.
Nu te supara dar cred ca este ceva in neregula cu abordarea ta. Esti atit de mult impotriva religiei in general incit ajungi sa consideri ca a te calugari este ceva rau, ceva ce se intimpla doar pentru ca omul respectiv nu a putut fi „protejat de toate ispitele sau relele”, si nu ca un lucru normal pentru anumiti oameni. Chiar crezi ca un om se calugareste doar pentru ca parintii lui au ratat sa fie niste parinti responsabili, pentru ca cineva a gresit pe undeva pe parcursul educatiei lui?
irina, 15 ani! Nu vorbim de un om la 15 ani, ci doar de un inceput de om.
„Ei stiu din copilarie ca vor sa urmeze aceasta cale”. Se cheama spalare de creier de la virste fragede. Bine ai venit in lumea reala. Nici un copil/adolescent intreg la cap nu se gindeste sa-si puna cruce vietii ingropindu-se intr-o minastire. End of story….
Traim azi intr-o lume secularizata, dar nu mai buna decat era inainte. Vad atitia cititori oripilati de gestul fetei, insa poate ea are colege care fumeaza „iarba”, prizeaza etnobotanice sau fac sex oral prin toaleta scolii. Astea reprezinta normalitatea astazi, nu? Asa sunt tinerii deschisi la minte, „neindoctrinati”, ancorati in realitatea secolului nostru, cu educatie sexuala, nu religioasa, primitiva.
Ma uit la un comentariu mai sus, ce mandra e o mama ca a reusit sa pareze invatatura crestina. Triste vremuri…
Evident ca fata a gresit, nu stiu ce s-a intamplat la manastirea aceea, (oricum calugarii nu stau toata ziua pe net sau la televizor sa vada ce stiri mai sunt), dar nu avea cum sa ramana acolo fiind minora. Sunt total de acord ca o astfel de decizie nu se ia la 15 ani, asa cum nu trebuie sa se ia la nervi, in depresie sau de disperare, chiar daca respectivul e om in toata firea.
Inainte, candidatii la calugarie erau testati foarte amanuntit, erau tinuti la poarta manastirii ani de zile ca sa li se incerce taria hotararii, dar acum s-au umplut manastirile de labili psihic si de neadaptati.
In ceea ce priveste religia in scoli, daca s-ar pune accent mai mult pe latura morala ( sa inveti copilul sa fie bun, ingaduitor, tolerant, curtenitor, amabil, generos, altruist, sa faca munca de voluntariat), cred ca nu ar fi rau, nu?
moderația în toate nu strică niciodată, deci nici în studiul religiilor, cu atât mai puțin în educația sexuală 😉
bravo dollo !
nota 10
Daca permiteti niste interpretari alternative:
http://www.caia.ro/2014/02/16/tot-biserica-e-de-vina/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+caiaro+%28Depozit%29
https://www.youtube.com/watch?v=7S43IP2Wdxw
Cum spuneam și cu altă ocazie, îmi permit să atrag atenția că nici noi ăștia educați în comunism nu suntem niște rebuturi imorale, în lipsa religiei din viețile/anii noștri de școală.
Aici nu e vorba de moralitate. E vorba de faptul ca ceea ce tu numesti corupere de minori eu pot sa numesc raspunsul la un imbold sufletesc profund uman, adeseori reprimat in societatile secularizate, poate refulat in acest episod.
Problema poate fi privita din multe perspective. Sa ne imaginam ca minora nu ar fi ales calea bisericii ci pe cea a drogurilor, sau a prostitutiei datorita acelorasi parinti iresponsabili si a societatii inconstiente de faptul ca doi oameni care concep un copil nu au de unde sa stie cum trebuie sa fie parinti .
Cine ii invata pe oameni cum sa fie parinti ? Ce face societatea in acest sens ?
Aici era vorba de biserica, mai bine zis de lipsa de scrupule si iresponsabilitatea unora din cadrul BOR.
Parintii vor binele copilului,mama tinea legatura cu fata, era bine imbracata, invata la un liceu de elita.
Chiar credeti ca un astfel de parinte e iresponsabil? Aveti copii?
E usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune.
Mama era obligata sa mearga la munca, dvs ca ati fi facut?
Scuze patetice pentru toti idiotii care fac copii aiurea, dupa aia se lamenteaza ca ce rea e lumea in care traiesc…. Parintii vor binele plodului? In numele cui vorbesti tu? 99% din noi nu sint potriviti sa fie parinti, dar hai sa mergem pe argumentul emotional, lacrimogen, inducator de vina, caci noi simtim, nu gindim….
Dollo, vad ca umbli cu presupuneri care le afisezi drept fapte, gen si citez „mănăstirea la care se ascunsese a trimis-o înapoi, probabil de frica repercusiunilor legale”. Deci mda. Probabil. Nu stim dar vorbim si aruncam cu invective. Comentatorul de mai sus a postat inaintea mea acel post de pe blogul caia.ro. Si eu voiam sa il postez.
Legat de „indoctrinarea” din scoli vreau sa mai adaug ceva.
O prejudecată ce este promovată astăzi în societatea secularizată este cea legată de grefarea artificială a orei de religie în programa școlilor românești. Locul orei de religie ar fi, în viziunea ateistă, în biserică și nu în școală, motivația fiind caracterul confesional al acestei ore. Cei care fac apologia toleranței sunt deranjați de dorința creștinilor de a își educa și crește copiii în armonie cu învățătura creștină printr-o oră de educație spirituală în acord cu Sfânta Scriptură. (peste 86% dintre romani s-au declarat crestini ortdocsi la ultimul recensamant)
Adevărul este că până la instaurarea comunismului ateu la noi în țară, educația s-a făcut în pridvorul bisericii, indiferent că vorbim despre ciclul primar sau despre academiile domnești. Primele școli au fost înființate de români pe lângă biserici și mănăstiri, primele cursuri în limba română au avut loc în școala din curtea Bisericii Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului. Oameni de marcă ai culturii noastre au învățat să citească folosind manualele editate în tipografiile mănăstirilor.
Copiii mei știu ce este sufletul și trupul, ce este viața și moartea. Știu că suntem meniți să fim frumoși în iubire și astfel să învățăm încă de aici să trăim veșnicia. Nu înțeleg de ce ar deranja pe cineva educația religioasă. Este și nedumerirea domnului Andrei Pleșu exprimată într-un articol mai vechi în revista ”Dilema”: ”Deocamdată, nu mi-e clar de ce studiul religiilor e o „intoxicare“ insidioasă, iar propaganda antireligioasă nu. De ce s-ar interzice copiilor dreptul la o instrucţie completă, dreptul de a fi liberi în cunoştinţă de cauză şi, mai ales, dreptul de a fi bine educaţi nu prin decret social, nu pe bază de etichetă convenţională, ci prin participare la ordinea mai subtilă a lumii, pe care secularizarea o pune, arogant şi ignar, între paranteze?”
Dacă tot vorbim de presupuneri, îndrăznesc să-ți contrazic siguranța celor 86 de procente. Ca una care a participat activ la recensământ știu cum se completa rubrica de religie din formularele alea, așa că aș recomanda s-o iei cu rezerve. Da, suntem botezați mulți în cultul majoritar, că așa e datina, dacă s-ar face un recensământ real, și s-ar răspunde la întrebarea „practicați, mergeți la biserică, credeți în…?” cred că altul ar fi procentul. Cu studierea religiei la școală, da, nu zic că nu ar fi util ca elevii mai mari, când încep să priceapă câte ceva, ar afla care au fost bunele și relele pe care religiile în general le-au adus omenirii. Dar la noi nu se face asta. Desigur că fiecare e liber să-și educe copilul cum vrea, problema e că și cei care n-ar vrea sunt obligați să urmeze normal generală din varii motive.
Dollo, acel recensamant este valid. Normal ca exista si erori ca asa este cu statistica dar si o eroare de 10-20% (ceea ce este enorm) tot indica un procent imens.
Esti foarte vocala in ceea ce reprezinta faptele religioase si foarte intoleranta cu ceea ce doreste o majoritate.
Esti foarte oripilața sau doar îngrijorața că un copil de 15 ani s-ar putea gândi la călugărie (și nu la sex, droguri și avort, așa cum ar fi „normal”).
Societatea seculară, prin vocile ei mediatice, n-are nimic de reproșat unui adolescent de 15 ani care își începe viața sexuală, participă la chiolhanuri monstru sau se dedă la diverse gesturi discutabile moral și uman. E ok asta? Astept articole de-ale tale si pe tema asta in care sa infierezi astfel de fapte si educatii. Sau sunt ok?
Totodata constat si o lipsa crasa de cunostiinte de baza despre ce inseamna o religie sau filozofie. Unul dintre cele mai vizibile efecte ale lipsei de educație religioasă/teologică este incapacitatea de a-ți înțelege propria poziție cu privire la religie și viața spirituală a concetățenilor tăi. Incapacitate care conduce în mod inevitabil la intoleranță și agresivitate (fie ea și numai de discurs).
Asta se poate întâmpla și persoanelor care sunt religioase dar, în aceiași măsură, și persoanelor care se declară a nu fi religioase. Dar dacă în cazul persoanelor credincioase, ignoranța lor este imediat vizibilă și, cum se grăbesc unii să o facă, este pusă chiar pe seama credinței lor, la cealaltă extremă lucrul acesta nu mai este așa de vizibil. Și de aceea acest tip de extremism este cu atât mai periculos și nociv.
Fiecare stat democratic are un set de reguli, legi, care spun clar că există anumite acte pentru care omul este pedepsit și privat de libertate sau chiar executat. Dar această ordine seculară este normală și firească. Copiii, în momentul în care sunt avertizați că dacă nu “respectă regulile stabilite de Stat-Stat, o să ardă în Pușcărie”, nu sunt traumatizați. Atunci când le spunem că “dacă nu respectă regulile” de circulație, o să fie accidentați de mașină, nu sunt traumatizați. Atunci când le spunem că dacă se joacă cu focul or să se ardă, nu sunt traumatizați.
Dar dacă le spunem că oamenii care ucid, fac tot felul de tîlhării (evident ilegalități pe care statul le pedepsește aspru), or să fie pedepsiți în viața de după moarte, îi traumatizăm.
De ce? Fiindcă ori copiii nu au voie să audă că există viață de după moarte, ori copiii nu au voie să audă că se va face dreptate în toate cazurile în care Statul nu vrea sau nu poate sau nu consideră necesar să facă dreptate.
De ce? Fiindcă copiii nu au suflet, nu există viață după moarte și, în fond, nu există păcat sau nedreptate.
Invataturile de tipul “iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, “de nu veți avea dragoste unul pentru altul”, “poruncă nouă vă dau vouă, să vă iubiți unul pe altul așa cum Eu v-am iubit pe voi”, “dacă dragoste nu am, nimic nu sunt, […] dragostea nu moare niciodată” sunt trecute usor cu vederea.
Cu clasa se poate merge la circ, se poate merge în excursie la munte, la muzee, la teatru, la parade militare, în parc, dar nu se poate merge cu profesorul de religie la biserică. A-be-rant!
Statistic vorbind o buna parte a bugetului este alcătuită din impozite colectate de la oameni religioși. De aceea consider o normalitate faptul ca și românii religioși să se bucure de ajutorul din partea statului în educatia copiilor. Repet, o văd ca pe un drept și o normalitate.
Ah, iar la impozite si iar la „da’ noi suntem 85% ortodocsi si platitori de impozite!” ajungem.
Am o propunere: sa se TAIE de tot din bugetul statului contributiile catre culte. Iar cultele sa fie, ca in tarile civilizate, sponsorizate direct de catre credinciosi. Oare da faliment religia in Romania intr-unul sau in doi ani dupa?
Comparatie mai falsa si mai fortata intre „clasa care merge in excursie la munte” si ” „profesorul” de religie care-i duce la biserica” eu sincer n-am vazut. Ce-are a face una cu cealalta?
Quick question: ce se face azi in scoli la ora de religie se numeste cumva „studiul religiilor”? Ma indoiesc.
DACA intr-adevar ar fi studiul religiilor (si nu indoctrinare), sunt convins ca n-ar mai fi atatia contestatari ai amestecarii popilor in scoala.
Sunt de acord cu separarea invatamintelor religioase de restul orelor. In sensul ca religia s-o faca, daca vor, elevii in biserici, nu in scoli si nu pe banii statului.
Eugen, in tara asta oamenii s-au declarat majoritari ortodocsi la ultimul recensamant si da, au dreptul la educatia care o vor ei pentru copii lor in scolile pentru care platesc si ei taxe. Asta este normalitatea, nu ceea ce vrea un procent de 1% (da, 1%) cat s-au declarat atei. Ok?
Pe principiul asta ma astept ca voi, majoritarii doctrinari, sa interziceti in curand biologia sau concursurile de astronomie, pentru ca, desigur, asa vreti voi.
NU, complet gresit, asta este normalitatea VOASTRA, e ceea ce vi se pare voua normal. Asta nu inseamna ca si este.
Revin cu propunerea de mai sus, domnule, (… nu stiu, sa fii profesor de religie in generala sau sa indraznesc mai sus, la vreo facultate?). Statul sa nu mai dea nici un ban cultelor (a se observa ca nu ma intereseaza denumirea acestora, puteti fi si adoratori ai statiei spatiale internationale, din partea mea). Iar cultele sa fie sponsorizate exclusiv de catre credinciosi. Afacerile sa le fie impozitate, ca oricare alta afacere din aceasta tara. N-ar fi bine si normal?
Pe caia.ro sunt cateva cuvinte la finalul textului, cuvinte care spun mai mult decat „argumentele” usor aduse din condei (subiect de actualitate, deh!). Am sa citez: „din pridvorul bisericii unde slujeşte tata”.
Tatal, si nu ora de religie, cea refuzata de „intoleranti”, a pregatit-o pe fiica pentru Rubliov si ce mai era insirat de-a valma pe-acolo. Sau, mai exact, educatia primita de la parinti. Ca era la pachet cu altele… se mai intimpla. De la intimplare la panaceu universal e cale lunga.
Cine va opreste sa va educati copilul in armonie cu ce doriti dumneavoastra? Si cum?
Educatie si „educatie religioasa”, studiul religiilor si ora de religie… gata, nu mai comentez.