Zi mare azi pentru recenzorimea română. Am mers cu ghiozdanul plin de formulare la școala x, ca să predăm rodul muncii noastre de 11 zile încoace. Asta după ce astă noapte am stat până la orele mici ale dimineții ca să centralizez la mine acasă cele 84 de gospodării, cu formularele aferente pentru locuințe și cele 215 persoane numărate de mine.
Ca să înțelegeți despre ce vorbesc, imaginați-vă că aveam 80 de formulare pentru locuințe, 84 pentru gospodării (da, în unele locuințe erau mai multe gospodării), 215 pentru persoane și alte câteva – până în zece – pentru ăia plecați din țară sau cei prezenți temporar. În total, deci, vreo 380 de formulare pe care a trebuit să scriu numărul mapei mele, să le numerotez în ordinea crescătoare în care erau în bloc, să le verific etnia, religia și limba maternă, ca să le codific, la fel cetățenia, etc.
Știu, în lume s-a inventat computerul, dar la noi încă mai trebuie amortizate faxurile, scanerele și imprimantele, plus că mâna de lucru e ieftină.
Înainte să purced la operațiunea de centralizare, în liniștea propriului cămin, l-am sunat pe minunatul meu recenzor șef ca să-l întreb:
– ce fac cu locuințele în care ori nu stă nimeni, ori nu mi-au răspuns la ușă, le fac formular pentru locuință, din ăla albastru?
– cum adică formular albastru? Nu știu, nu cred…
– nu puteți întreba mai sus, ca să știu cum le numerotez…?
– nu cred … le scrieți pe o foaie și gata…
– păi și cum îi diferențiem pe cei care nu au vrut să fie recenzați de cei negăsiți acasă, de exemplu, sau care nu stau acolo?
– nu știu…, cum adică, au refuzat?
Peste omul ăsta nu trece nici timpul, nici vreun gând. El a zăcut 11 zile pe manualul recenzorului degeaba. N-a aflat măcar că formularul care se completează pentru locuință e albastru. E la fel de neted sub calotă azi, cum era când l-am cunoscut.
Șeful mă acuză de … abstinență ?
Azi când m-am dus la școala x, cu centralizarea făcută minuțios și cu încrederea că totul va merge rapid și elegant, am constatat că … trebuie să refac totul. Pentru că, ați ghicit, trebuia să fac câte un formular pentru fiecare locuință în care nu stă nimeni sau nu a vrut să-mi răspundă, iar asta a însemnat să introduc în ordinea numerotării mele de la 1 la 80 (câte locuințe recenzasem efectiv) încă 19 formulare, care mi-au dat peste cap toată numerotarea inițială, și pentru care a trebuit să corectez toate cifrele de pe toate cele 380 de formulare – de case, gospodării, persoane.
Când l-am văzut pe recenzorul șef, zâmbitor, oferindu-mi și trei cearceafuri de completat, cu numele capilor gospodăriilor, numărul de camere , numărul de persoane, pe sexe și numărul de metri pătrați, am simțit o acută nevoie de a i le îndesa pe gât. Ca să se centralizeze mai rapid. I-am spus, cât am putut eu de calm, să se informeze dracului înainte să-mi dea niște indicații greșite, pentru că din cauza lui eu trebuie să refac tot. Și nu sunt singura recenzoare din subordinea lui.
– Dar ce trebuie să refaceți, că doar n-ați făcut nimic?
– Păi refac toată numerotarea formularelor pentru că trebuie să bag 19 poziții noi între ele.
– Păi și de ce v-am spus greșit, v-am spus să nu le faceți, era mai bine dacă vă spuneam să le faceți și acum vă ziceam că nu trebuie? Ce mare lucru, nu ați făcut nimic, ați stat acasă în abstinență și acum vă plângeți…
– Cum am stat în abstinență?
– Păi da, nu ați făcut nimic, ce îmi reproșați mie acum că v-am pus să faceți ceva, că n-ați făcut nimic.
Fericiți cei care n-au dat CNP-ul, căci a lor va fi împărăția statisticii
Șase ore a durat centralizarea a doua. Timp în care coordonatoarea mai venea în clasă și mai slobozea câte o nouă regulă. O dată a venit și a cerut ca a doua zi toți recenzorii să aducă copii după buletine și diplomele de studii, că le cere primăria ca să le anexeze la contractele pe baza cărora ne vor plăti. Toată lumea a vociferat, că primăria are deja aceste copii, că le-am depus toți când ne-am înscris, la primărie, ca să fim recenzori. Că doar după studii ne-au ales… 😀 Degeaba, primăria rules!
A doua venire a coordonatoarei a revoltat jumătate din sală. În manualul recenzorului scrie că numerotarea formularelor albastre pentru locuințe trebuie făcută pe măsură ce le recenzezi, nu în ordinea cronologică numerotării apartamentelor. Adică dacă azi ai recenzat apartamentele 3, 5 și 7, numărul formularelor aferente lor va fi 1, 2 și 3. Și tot așa. Primăria a decis azi să schimbe ceea ce a scris INS-ul în manual, și a transmis prin gura coordonatorilor ca toată lumea să numeroteze formularele de locuințe în ordinea numerelor apartamentelor. Ce-i drept, era mai logic așa, dar ce te faci cu ăia care respectaseră manualul? Ăia au început să renumeroteze, ca și mine, toate formularele, și să înjure primăria. Eu deja le numerotasem în ordinea cronologică, pentru că mi se păruse logic așa, dar ce folos că îmi lipseau cele 19 poziții de apartamente goale, așa că renumerotam și-l înjuram doar pe șefu….
Apoi a mai venit coordonatoarea și a anunțat că niște cetățeni din blocul x au trimis formularele completate „onlain” la primărie, și să se ducă recenzorul care răspunde de blocul ăla să le ia. Aviz celor care s-au recenzat „onlain”, să știe că formularele lor scanate tot la recenzor ajung, în caz că pe alea și-au scris CNP-ul.
Ah, și apropos de CNP, stați liniștiți, nu există nicio rubrică de bifat și aruncat cu pietre în ăia care nu au trecut CNP-ul. Centralizatorul e atent doar la număr de persoane, de camere, de metri pătrați, de gospodării și de capi ai familiei. Restul e zgomot de fond.
La fel cum e și cu ăia care au refuzat, ascunzându-se curajoși în spatele vizoarelor. Puteți ieși afară, nu sunteți trecuți nicăieri că ați refuzat recensământul. Toate apartamentele sunt trecute în centralizator ca neocupate, sau cu stăpâni negăsiți acasă.
E drept că într-o încercare de ultimă oră, tot primăria cred că a dat niște coduri cu care trebuie numerotați ăia care au refuzat, dar nimeni nu știa azi unde se trec codurile alea, pentru că formularele de centralizare nu sunt prevăzute cu coduri speciale pentru refuzuri sau negăsiți acasă. Așa că, n-o să amendeze nimeni pe nimeni după recensământul ăsta. Părerea mea!
„Nu știu doamnă ce v-a mâncat în fund să-l recenzați, dacă tot nu stă în țară!”
În final am dovedit și a doua centralizare, cu ajutorul altei recenzoare șefe, dar care nici ea nu știa suficient. Am avut, de exemplu, cazul unui nene venit întâmplător acasă, din Germania, și căruia îi făcusem un formular M pentru plecați în străinătate. Nu aveam rubrică unde să-l trec, în centralizator. Nici șefii nu știau, așa că îmi sugerau să-i fac alt fel de formular, temporar prezent, deși nu era, sau să nu-l mai trec pur și simplu: „Nu știu doamnă ce v-a mâncat în fund să-l recenzați, dacă tot nu stă în țară!”, mi-a zis cealaltă șefă.
Până la urmă am găsit un alt centralizator, special pentru M-uri, de care nu știa nimeni. Șefa aia m-a privit admirativ: „nu știu cum mai puteți gândi, că eu nu mă gândesc decât cum să plec dracului acasă!”.
Ateii, niște teribiliști!
La final am completat centralizatorul pentru etnii, limbă maternă și religii. Am avut 5 fără religie (din care un chinez), 3 atei, și 22 de alte religii decât ortodoxă (din care 4 turci), din totalul de 215 cetățeni recenzați. Cealaltă șefă recenzoare, când mi-a văzut bilanțul a pufnit cu sictir: „Eu n-am avut decât un amețit din ăsta ateu. Niste teribiliști, doamnă, vor să șocheze!”.
Am plecat acasă, nu înainte de a-i preda toată marfa șefului, care a semnat ca primarul, fără să verifice, și gata. Cred că și el voia să scape de mine la fel de mult ca reciproca. Dar nu s-a putut abține să nu mă întrebe el ce face cu toate formularele pe care i le-am predat eu, le duce undeva? Tare mi-e teamă că atunci când coordonatoarea îl va întreba ceva din centralizarea mea, o să mă sune ca să mă întrebe. Sau va face ce crede, … ă?
Citiți jurnalul meu de recenzor:
Cum s-a facut instruirea recenzorilor – partea 1, Care-i capul familie tale? Si cum se închina el?
Cum s-a facut instruirea recenzorilor – 2, Recensamantul, treaba romaneasca
Ziua 1, certitudinile și pixul recenzorului șef
Ziua 3, azi am recenzat (și) o plăcintă cu dovleac
Ziua 4, si chinez, si ateu, si friguros
Ziua 5, dimineața, la TV CNP-ul nu e obligatoriu, pe teren nu se stie
Ziua 5 bis, scrieți „fără religie”, să nu mai dea ăștia bani la biserică
Ziua 7: Facerea de bine e ca recensământul fără CNP
Ziua 8: Dumneata scrie ce trebuie, eu mă fac că nu văd și semnez
Ziua 9: Azi am anulat o căsătorie
Ziua 10: Cine-l recenzează pe Boc?
Avem de primit 🙁
Dincolo de gluma, se pare ca in decembrie
Pana isi aduna recenzorii sefi mapele, pana le predau si ei catre coordonatorii de zona, care mai departe trebuie sa predea si ei cuiva … sistem piramidal, deh
Sa stii ca se fac inclusiv state de plata si pontaje !
Cred ca tocmai bine ii transformam in toba, caltabos si vin pentru Craciun
Mbun. Am rasfoit toata istoria cu recensamantul,si ma regasesc in fiecare zi 🙂
Numai ca…am fost cu recensamantul la tara! Da,la tara! Am recenzat 113 locuinte,95 de gospodarii si 330 de persoane prezente si temporar absente+20 de persoane plecate pentru o perioada indelungata+10 formulare M.
M-am lovit si eu de „cearsafurile”=centralizatoare. Nu merita nici macar un banut munca pe care am prestat-o.
La tara se schimba situatia…oameni sceptici,care te dau afara din curte,care pun intrebari pentru care nu ai raspuns,etc.
Bine ca s-a terminat 😐
Bine ai venit pe aici! 🙂 Stai că încă nu ai luat vreun ban, nu? Eu oricum nu mă înscrisesem pentru bani, dar chiar și doar pentru experiența efortul a fost … considerabil, într-adevăr.
In principiu nici eu nu m-am inscris pentru bani;initial nici nu stiam cu cat voi fi platita(btw,nici acum nu stiu) 🙂
Noi am avut un coordonator(coordonatoare in cazul meu) de nota 10,care a facut tot ce a putut pentru fiecare recenzor in parte,desi nu intra in atributiile dansei.
In schimb am avut recenzor-sef (recenzoare-sefa!) de toata jena:doamna profesoara care a spus de la inceput ca ea nu are minute aka. credit sa ne sune,sa o sunam noi si sa o deranjam doar la fara zece minute din fiecare ora.
In fine,am pierdut esentialul…dupa ce am terminat de centralizat pe „cearsafuri” am dus-o pe doamna coordonator acasa si am intrebat-o de banuti,asa din pura curiozitate si mai ales sa vad pentru cati banuti s-au inscris ceilalti. M-a lamurit ca vom lua in mana 546 de lei,pe 10 decembrie :-)))
Deja știi foarte multe 🙂 546 pentru câte zile? Că eu am trecut pe fișa recenzorului perioada de pe 19 octombrie până pe 2 noiembrie când am predat tot.
Pentru noi(recenzorii de rand,ca deh,sefii…) se iau in calcul doar 15 zile,indiferent ca ai muncit sau nu mai mult la centralizare.
Si vine 15(zile) X 50 (lei/zi)=750 Din care scadem 27% (doar la pensionari se aplica un impozit de doar 16%;noua ni se aplica 16% + 11% asigurari sociale si de somaj=27%.
Sa nu mai lungesc vorba,e 750-27%=547.
Deciluam 547,nu 546,yupy :-)))))
Ce mai, e bine, luăm nu dăm 🙂